Inchisorile mele - Om intre oameni - 03

Inchisorile mele - Om intre oameni - 03

de Ioan Slavici


III.


Iubite amice,


Dupa toate celelalte, cum ramane cu norocul cel mare!?
Nu stiu eu, dar nu sunt nici altii In stare sa-mi spuna, ce s-ar fi Intamplat daca Romania ar fi ramas pana In sfarsit neutra ori ar fi intrat chiar In lupta alaturi cu vechii ei aliati. Un singur lucru este chiar si dupa putina mea pricepere neIndoios: ca romanii ar fi ramas In gandul tuturor un neam de oameni cumpaniti, statornici si de buna credinta, pe al caror cuvant sa poata pune temei, un factor sigur In combinatiile politice ale Europei.
Tot astfel nu stiu eu si nu sunt nici altii In stare sa-mi spuna ce Intorsatura ar fi luat lucrurile daca Rusia, noua aliata a Romaniei, ar fi iesit Invingatoare. NeIndoios, lucru rar In istoria omenirii, este numai ca prabusirea acestui aliat e socotita drept un mare noroc pentru neamul romanesc.
E Insa o vorba veche, In virtutea careia nu e destul sa ai noroc, ci trebuie sa mai ai pe langa noroc si destula minte, ca sa te stii folosi de noroc.
Eu, iubite amice, mai ales dupa cele patite In trecerea mea prin Inchisori si dupa cete vazute In urma, nu pot sa nu stau la Indoiala In ceea ce priveste norocul.
Dupa felul meu de a vedea lucrurile din lumea aceasta, ceea ce altora li se pare noroc nu e decat o sarcina, ce-i drept, foarte frumoasa, dar totodata si foarte grea.
Deoarece nemtii, maghiarii si rusii au tinut lumea In continua emotie facandu-le concetatenilor lor de alt neam prin fel de fel de asupriri nesuferita viata, romanii s-au Imbarbatat sa ia asupra lor sarcina de a rezolva pe pamantul cazut sub stapanirea lor problema pasnicei vietuiri si rodnicii lucrari Impreuna a deosebitelor neamuri de oameni.
Acesta e idealul oricarui roman Intr-adevar patruns de gandul maririi neamului sau.
Experiente facute In timp de mii de ani au dovedit cu prisos ca popoarele nu se pot desfiinta unul pe altul si nu se poate menire mai frumoasa decat sa pui capat urilor dintre cei aruncati de soarta pe aceeasi bucata de pamant. Aveam ori nu noi, romanii, atat destoiniciile firesti, cat si cuvenita pregatire pentru Implinirea acestei frumoase meniri?
Daca le avem, norocul e Intr-adevar noroc, iar daca nu, o sa patim si noi rusinea pe care au patit-o nemtii, maghiarii si rusii.
Eu Ii cunosc pe romani cum numai putini dintre contemporanii mei Ii vor fi cunoscand si-i stiu chiar din fire Indrumati spre Implinirea acestei meniri, oameni care au inimile deschise pentru adevarul ca viitorul e al celor ce nu iarta nici un fel de asuprire.
Niciodata si nicaieri poporul roman nu le-a dat mana de ajutor celor ce ar fi voit ca In numele lui sa asupreasca pe cei de alt neam ori de alta lege.
Cum avem sa-l socotim pe cel ce ar voi sa despoaie pe parinte de firescul lui drept de a-si creste copilul asa cum el Insusi se simte Indemnat?
"Drept un misel vrednic de cea mai aspra osanda!", mi-ar raspunde pretutindeni romanii cei adevarati, daca le-as pune Intrebarea aceasta.
Misel e In gandul romanului cel ce ar vrea sa ma siluiasca a ma lepada de legea parintilor mei, de obiceiurile si de traditiile neamului meu, de limba mamei mele si de legaturile sufletesti cu fratii mei de sange.
Atat a fost romanul asuprit mai de unii, mai de altii, Incat nu numai urgisiti, ci totodata si dispretuiti Ii sunt cei ce ar vrea sa despoaie pe altii de dreptul de a-si chivernisi ei Insisi treburile comune si de a se folosi de limba lor In biserica, In scoala, In administratie, In fata instantelor judecatoresti, In genere - In viata comuna.
Si In adevar scarba mi-ar fi de mine Insumi, daca eu, care viata mea Intreaga m-am luptat ca romanilor sa nu li se faca asemenea nedreptati, astazi m-as Impaca cu gandul ca romanii sa asupreasca In acelasi fel pe altii.
Dupa cele ce-am vazut si vad Insa nu ma Incumet a spune acelasi lucru si despre asa-zisa "patura superpusa", care stapaneste Romania Mare tot cum a stapanit pe cea mica.
Sunt, ce-i drept, si In patura aceasta multi romani de bastina, care nu s-au lepadat de iubirea de oameni, pe care au mostenit-o de la parintii, bunii si strabunii lor. Intre multii acestia sunt Insa numai putini care au si barbatia de a-si marturisi gandul si de a starui cu toata hotararea, ca sa se tina seama de firea cea adevarata a poporului roman.
Aceasta ma face sa dau cu socoteala ca si In Romania Mare s-au ridicat deasupra oamenii pentru care Infiintarea Romaniei Mari e un mare noroc, fiindca Intr-Insa e mai larg campul de "capatuire" si "castigul pe nemuncite" despre care vorbea Eminescu, are sa fie atat mai usor, cat si mai mare si cei ce se pricep la Invarteli vor putea sa aiba mai multe automobile, mai multe bodegi "bine asortate", mai multe varieteuri cu dansatoare "nostime", mai multe prietene bine gatite fie prin mahala, fie prin hoteluri de "primul rang", mai multe dovezi de civilizatie moderna, o mai larga putinta de a speria lumea cheltuind Intr-o singura noapte ceea ce sute de muncitori harnici agonisesc In timp de o saptamana - toate acestea pentru ca sa nu se poata zice ca sunt niste calomniatori cei ce Infiereaza "cu ultima energie imoralitatea Intronata pana la bancile ministeriale si tolerata fara sanctiuni".
Adevar a grait istoriograful nostru cand a zis "In ce spurcat noroi si spre ce strasnica prapastie se duce, zbatandu-se, aceasta tara!"
Daca Insa asa este, nu e destul sa porti pe oamenii ca mine prin fel de fel de Inchisori In toate privintele murdare pentru ca sa-i Indupleci a nu mai zice ca avem noi, romanii de azi, fireasca Indrumare, dar nu si cuvenita pregatire pentru Implinirea frumoasei meniri a neamului nostru. Sunt azi, mai mult decat oricand, patruns de simtamantul ca am luat asupra noastra o sarcina pe care nu suntem In stare sa o purtam.
Se poate ca ma Insel, dar In capul meu - se vede - prea stramt asa se prezinta lucrurile, si nu-mi ramane decat slaba nadejde ca maine ori poimaine vor fi dati la o parte atat oamenii usuratici si superficiali, cat si cei ce nu cauta In viata comuna decat "castigul fara munca" si se vor ridica deasupra oamenii mai cumpaniti, care-si dau seama despre menirea neamului romanesc si sunt gata sa aduca jertfe pentru Implinirea ei.
Cand voi fi ajuns sa vad si aceasta, ma voi cai, ma voi Inviora si voi zice si eu ca cu adevarat noroc a fost si e "norocul". Deocamdata nu pot sa vad lucrurile decat cum le-am vazut toata viata mea si cum le-au vazut si atatia alti oameni mai vrednici decat mine, fruntasi Intre fruntasii neamului nostru si sa astept cu inima Indoita ca sa vad ivindu-se vreun om care e In stare sa Indrume viata noastra comuna potrivit cu grelele Imprejurari In care ne aflam pe urma propriei noastre usurinte.
As fi, iubite amice, de rea credinta, daca ti-as spune ca ma bucur si eu ca monarhia habsburgica s-a prabusit si In locul ei s-au Infiintat state slave. Eu nu sunt dintre oamenii care stiu, dar nu vor sa tina seama, ce-a fost pentru romani disciplina intelectuala, morala si economica germana, si nu recunosc ca romanii Invecinati cu germanii, fie cu svabi, fie cu sasi, sunt cei mai vanjosi si In toate privintele mai Inaintati In cultura. Sunt azi chiar mai mult decat In trecut de parere ca statele slave ne sunt si ca prieteni o primejdie mai mare decat monarhia habsburgica ar fi putut sa ne fie ca dusman. Nu mai putin starui In gandul ca In lupta cu noii nostri vecini nu putem sa ne rezemam pe America, nici pe Anglia, nici chiar pe Franta, care are, pe aici pe la noi, interese deosebite de ale noastre.
Dupa ce Insa monarhia habsburgica s-a prabusit o data, nu ne-a ramas decat sa luam din ea partea ce ni se cuvine si sa adunam cele mai bune puteri ale noastre, sa dam ceea ce e mai bun In noi, ca sa ne organizam spre a tine piept cu puhoiul slav, caruia Ii suntem urgisiti fiindca Il taiem In doua.
Indrumare potrivita cu Imprejurarile nu poate sa ne dea decat omul care Intelege acestea si-si da seama ca n-au romanii sa faca In Romania Mare ceea ce nemtii au facut In Austria, rusii In Rusia, nu mai ales ceea ce maghiarii au facut In fostul regat ungar. Nu are organizatia noului stat sa fie facuta dupa calapodul vechilor state care s-au prabusit, ci potrivit cu porunca timpului prin care trecem si cu starile de lucruri create de razboi.
Vazand cele ce se petrec si ici, si colo In urma Invrajbirilor neIncetate, sunt cuprins de simtamantul ca lumea nu e Inca Indeajuns dumirita In ceea ce priveste viata interna a noului stat, nici asupra menirii romanilor si de aceea nu s-a pornit pana acum nici o miscare hotarata pentru constituirea noului stat.
Nu-mi aduc aminte sa fi citit vreodata undeva ca unei tari care a iesit Invingatoare dintr-un razboi sa-i fi fost impuse la Incheierea pacii conditii umilitoare, cum i-au fost impuse Romaniei.
Puteau generosii aliati sa puna conditii In ceea ce priveste Basarabia, Bucovina, Ardealul si celelalte teritorii adaugate la statul roman; Romania Insa, care a luat parte la marile jertfe, deci si la marea victorie, trebuia sa ramana pana In cele mai mici amanunte neatinsa, stat national roman si ortodox, cu desavarsire stapan pe sine Insusi, centru al vietii nationale romanesti si focar cultural pentru Intregul neam romanesc.
Basarabia nu avea decat sa-si pastreze autonomia fireasca, pe care a avut-o ca parte din Imparatia ruseasca, sa se organizeze potrivit cu hotararile tratatului de pace, cum cereau Imprejurarile locale si adevaratele ei interese, si sa intre In cea mai stransa legatura cu Romania si cu celelalte parti ale noului stat.
Tot asa avea Bucovina sa-si pastreze autonomia pe care a avut-o In monarhia habsburgica si sa se organizeze potrivit cu Imprejurarile ei, care nu sunt la fel cu cele din Basarabia.
Ardealul a fost si el timp de o mie de ani aproape tara autonoma. Maghiarii au renuntat, ce-i drept, la autonomia "milenara" pentru ca sa-i poata mai usor asupri pe romani, dar romanii s-au luptat cu atata hotarare si timp atat de Indelungat pentru autonomia tarii lor. De ce n-au mai staruit asupra ei acum, cand puteau s-o aiba si sa se organizeze potrivit cu starile speciale ale Ardealului?
Tara autonoma a fost atata timp si Banatul Timisorii, unde iar sunt Imprejurari nepotrivite cu cele din Ardeal ori de peste Mures. De ce sa nu fie autonom acum, dupa ce a scapat de sub jugul secular?
Cel putin ca stare pe tranzitie e apropiata de mintea omeneasca organizatia federativa In frunte cu Romania eliberatoare.
Asta da, cand ai Insa o armata comandata de ofiteri bine platiti, un buget de miliarde si fel de fel de afaceri manoase, e si mai comod, si mai usor sa-i bagi pe basarabeni si pe banateni, pe bucovineni si pe criseni In aceeasi caldare, sa le pui calus celor ce se plang, sa-i strangi In chingi pe cei ce nu se supun, sa mangai pe unii si sa asupresti pe altii, sa faci "In numele
natiunii" ceea ce Intr-adevar Ii este urgisit natiunii Indrumate din fire spre cea mai larga toleranta.
Da! Mai comod si mai usor e fara Indoiala asa ceva, dar drumul acesta a fost umblat si de altii, care au patit-o rau de tot, Intre care si maghiarii, care se socoteau tari, caci aveau o aristocratie admirabil organizata si se rezemau nu numai pe traditii "milenare", ci si pe Intreaga putere a monarhiei habsburgice.
Nu aveai decat sa fii destul de misel spre a te putea lepada de parintii si de fratii tai si spre a te face unealta pentru prigonirea neamului tau pentru ca sa fi trecut In randul "patriotilor", sa ti se deschida toate drumurile si sa ti se ierte orice faradelege. Iar daca aveai barbatia de a le spune sa nu se Insoteasca cu miseii tuturor popoarelor din regatul ungar, caci asemenea
patrioti Ii fac tuturor urgisiti, deschise Iti erau temnitele cum mi-a fost mie cea de la Vat si cum In urma le-a fost altora dintre ai nostri cea din Seghedin.
Silind mereu pe altii sa se foloseasca de limba maghiara, au ajuns ca oamenii lepadati de lege si de neam li s-au urcat In cap, s-au facut stapani chiar si pe viata lor culturala si le-au pocit limba si Intregul fel de a gandi, Incat au ajuns In cele din urma sa nu se mai cunoasca ei Insisi pe sine.
Eu cateodata parca ma tem ca nu cumva s-o patim asa si noi, romanii, care suntem Inconjurati de slavi acum organizati In state ale lor si nu avem nici aristocratie bine organizata, nici traditii milenare, nici o monarhie habsburgica. Cuprins de temerea aceasta, Imi aduc aminte de Platon, care, dupa ce grecii In urma razboiului peloponesiac s-au unit Intr-o mare confederatie, a exclamat: "Sfarsita e acum viata nationala elina!" si a parasit Atena unde el, parintii, bunii si strabunii lui au fost fruntasi Intre fruntasi.
Cei mai haini dusmani ai neamului romanesc sunt cei ce ne Indeamna sa facem cum au facut maghiarii si sa nu le lasam cea mai deplina libertate acelora dintre concetatenii nostri care nu sunt romani, ci sa ne Insotim cu miseii tuturor popoarelor spre a putea asupri pe cei ce nu vor sa se lepede de lege si de neam.
Numai oamenii cu desavarsire saraci cu duhul pot sa se Incapataneze In gandul ca cultura de orice fel nu e nationala. In viata omenirii are oricare popor rostul lui, precum In orchestra oricare instrument are rostul lui. Are fiecare popor sa dea pentru comoara culturala a omenirii nota sa speciala si o si da cata vreme Isi pastreaza curatia individualitatii.
Daca da Dumnezeu caldura si ploaie la timpuri potrivite, cresc ierburile de tot felul si acopera din belsug fata pamantului.
Tot asa si aici, pe acest binecuvantat pamant romanesc, se aduna multa lume, fel de fel de oameni cu multe si mari trebuinte pe care numai printr-o cultura Inaintata pot sa si le satisfaca; poate deci sa urmeze si In Romania Mare, cum a urmat In America de Nord, o epoca de Inalta Inflorire culturala, romaneasca, Insa, o contributie a neamului romanesc pentru comoara culturala a omenirii nu poate sa fie acea cultura decat daca noi cei de azi si cei de maine vom duce mai departe lucrarea de mult pornita si timp de veacuri continuata de catre parintii, bunii si strabunii nostri si nu ne vom face neamul urgisit dandu-ne silinta sa Inabusim avanturile culturale ale altora.
Daca vom face ca maghiarii, tot ca ei o vom si pati, lucru de care adeseori ma tem, caci Intre cei ce Intr-un fel ori Intr-altul iau parte la viata noastra culturala, prea Imi par multi oameni lipsiti de cuvenita pregatire, care nu sunt Inca In stare sa Inteleaga ca nu este In interesul neamului romanesc ca pe pamantul Romaniei Mari numai lucrarea culturala romaneasca sa se desfasoare In toata libertatea.
Impreunandu-le toate Intr-un singur gand, ma Intreb, iubite amice, si iar ma Intreb, cui i-au fost de vreun folos suferintele Indurate de mine?
Dupa priceperea mea si, cel putin deocamdata, numai mie si celor ce Impreuna cu mine si-au dat seama ca nedreptatile facute mie, unuia singur, sunt o amenintare pentru toti.
Rar om Intreg la minte, care nu e si azi si maine coplesit de simtamantul putinatatii sale, si o placere nu e sa traiesti In lumea aceasta; sunt Insa multe multumiri ce pot sa dea farmec vietii. E mai ales iubirea de orice fel, ceea ce-l face pe om sa se bucure de a fi avut parte de viata. De aceea binefacatori ne sunt nu cei ce ne iubesc, ci cei ce ne fac sa iubim. In
Intelesul acesta sunt binefacatorii mei cei ce m-au prigonit dandu-si silinta sa-mi amarasca viata.
Precum ti-am spus adica, eu chiar din clipa In care m-am pomenit om In lume am fost stapanit de gandul ca noi, oamenii, numai ajutandu-ne unul pe altul putem sa razbim cu bine prin viata. Abia acum, In urma prigonirilor suferite la zile de batranete, am ajuns sa cunosc dulceata pe care cultul iubirii de oameni o revarsa In suflet.
Suferind eu Insumi, am. luat parte la suferintele celor Inchisi Impreuna cu mine si am Inteles pe deplin durerile celor multi, care se simt oropsiti de catre cei ce s-au ridicat deasupra In societatea noastra.
Daca i-as iubi numai pe acesti nenorociti, ale caror dureri le simt, as lua parte si la legitima lor nemultumire si sufletul mi-ar fi mereu zbuciumat de amaraciunea, de mania oarba, de ura neImblanzita care le mistuie lor viata Impingandu-i spre lupta. Iubind Insa pe toti oamenii, nu mai ramane In sufletul meu loc decat fie pentru mila, fie pentru dispret, mila pentru cei ce faptuiesc relele crezand ca fac bine si dispret pentru cei stapaniti de ura, de pizma, de gand rau, cele mai spurcate izvoare de rele Indemnuri.
Am vazut Inainte de razboi urile patimase care-i salbaticeau din ce In ce mai mult pe oameni; am vazut In timpul razboiului faptele afara din cale salbatice, In care s-au dat pe fata urile; vad Invrajbirile de azi, care sunt neasemanat mai multe si mai Intetite decat cele din ajunul razboiului; Imi dau seama ca popoarele din Europa Inca zeci de ani se vor mai zbate dusmanindu-se In lupta cu mizeriile ramase pe urma razboiului: jale adanca ma cuprinde Intrebandu-ma cum si cand are sa se Impace lumea aceasta, dar nici o pornire haina nu-mi tulbura linistea sufleteasca.
Oameni intrati In puhoiul Invrajbirilor obstesti m-au grait de rau, m-au acoperit de ocari, au asmutit pe cei lipsiti de judecata asupra mea, m-au facut tuturor urgisit pentru ca mi-am pastrat neatarnarea, am staruit In convingerile mele si n-am fost In stare sa iau parte la urile lor; iar altii, oameni Imbuibati din averi muncite de cei oropsiti, mi-au luat painea de la gura purtandu-ma din temnita In temnita, unde nu mai puteam sa dau lectiile particulare prin care-mi agoniseam painea de toate zilele; luatu-mi-au, cei fara credinta, manuscrisele, roadele muncii mele Indelungate si grele, si nici pana azi, dupa cinci ani de zile, n-am putut ajunge sa pun iar mana pe ele; mult si In fel de fel de chipuri a trebuit sa sufar si sa rabd atat mai Inainte de a fi fost Inchis, cat si In timpul petrecut prin Inchisori si dupa aceea: multa amaraciune, mare necaz, oarba manie, neImblanzita ura mi-ar fi tinut sufletul In zbuciumari necurmate si mi-ar fi secat puterile la zile de batranete, daca nu mi-ar fi fost pavaza sufleteasca sfanta iubire de oameni, care numai cu jalea, cu mila, cu iertarea si cu dispretul se Impaca.
In lumea prin care trec, sunt multi oamenii cu gandul Indreptat spre cele de folos zilnic, si unii dintre acestia, socotindu-ma lipsit de bun simt practic, vor fi razand de mine, altii, socotindu-ma excentric, ma vor fi compatimind, si iar altii, oameni "cu minte", vor fi zicand ca cei ce ca mine fac tot ca mine sa si pateasca: tu, care faci parte din alta lume, ma vei Intelege Insa si vei ferici Impreuna cu mine pe deocamdata mai putinii care In urma nemaipomenitelor grozavii ale vremilor noastre s-au Indrumat pe calea iubirii de oameni, In care am parte de seninatatea batranetelor.
Acestia si numai acestia ostenesc In slujba zilelor ce vin.


SFARSIT




Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 01
Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 02
Inchisorile mele - La Vat - 01
Inchisorile mele - La Vat - 02
Inchisorile mele - La Vat - 03
Inchisorile mele - La Domnesti - 01
Inchisorile mele - La Domnesti - 02
Inchisorile mele - La Domnesti - 03
Inchisorile mele - La Luvru - 01
Inchisorile mele - La Luvru - 02
Inchisorile mele - La Luvru - 03
Inchisorile mele - La Vacaresti - 01
Inchisorile mele - La Vacaresti - 02
Inchisorile mele - La Vacaresti - 03
Inchisorile mele - La Vacaresti - 04
Inchisorile mele - La Vacaresti - 05
Inchisorile mele - La Hotel Modern - 01
Inchisorile mele - La Hotel Modern - 02
Inchisorile mele - Procesul Ziaristilor - Incheiere
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 01
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 02
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 03
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 04
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 05
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 06
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 07
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 08
Inchisorile mele - Om intre oameni - 01
Inchisorile mele - Om intre oameni - 02
Inchisorile mele - Om intre oameni - 03


Aceasta pagina a fost accesata de 721 ori.
{literal} {/literal}