Inchisorile mele - Om intre oameni - 01
de Ioan Slavici
Om intre oameni
Iubite amice,
Iti scriu In vara anului 1921, dupa trecerea unui an si jumatate, si gandul meu e sa-ti dau putinta de a te dumiri, cu ce m-am ales pe urma celor suferite prin Inchisori si cui i-au fost de vreun folos suferintele mele.
Miercuri, a doua zi dupa plecarea mea de la Vacaresti, seara pe la unsprezece, dupa ce ma culcasem, iar mi-au venit ametelile Insotite de Inecaciune si peste putin am cazut fara rasuflare, Incat ai mei credeau ca ma sfarsesc.
Din Intamplare, peste drum locuieste un tanar medic, Dr. Cociu, care, chemat In graba, mi-a facut o injectie, In urma careia m-am simtit mai bine. El mi-a prescris apoi o cura si m-a oprit pe douazeci de zile In casa.
Aceasta mi-a fost In timpul primelor trei saptamani libertatea.
Dupa Implinirea celor douazeci de zile apoi, tot seara, aflandu-ma In capul de sus al scarii, iar am fost cuprins de ameteli si am cazut pe scara la vale, Incat mi-am strivit Incheietura de la gleznele piciorului drept. Dr. Cociu si In urma Dr. Leonte au constatat ca nu e scrantita Incheietura, ci numai sucita, dar mai multe dintre tendoane s-au rupt si s-au rupt Impreuna cu ele si bucati din osul de care erau lipite.
Abia dupa 86 de zile am ajuns sa-mi pot pune piciorul In pamant. In tot timpul acesta am zacut si nu-mi Inchipuisem niciodata ca sunt cu putinta dureri ca cele suferite de mine, nici ca om In oase si carne poate sa rabde asemenea dureri fara ca sa moara ori sa Innebuneasca.
Ceea ce ma durea nu era decat la Inceput piciorul strivit. In urma s-au ivit In caldura patului durerile reumatice si cele artritice, care dupa spusa medicului se localizeaza In "pars minoris resistentiae". In acelasi timp eram chinuit de emfizem si de astma.
In curand apoi durerile au cuprins toate Incheieturile si toti muschii, Incat nu-mi mai ramasesera sanatoase decat capul si organele de digestie, afara de acestea nu mai era pe trupul meu loc unde pot sa pun degetul fara ca sa simt dureri sfasietoare.
Din cand In cand Imi era frig parca picioarele si mainile mi-ar fi fost sloi de gheata si ma simteam ca sfascat de durerile degerarii. Toate frictiunile ramaneau zadarnice. Peste catva timp mi se Incalzeau apoi picioarele si caldura crestea si se Intindea, Incat Imi era nesuferita.
Inca mai nesuferite erau naduselile care ma treceau si cu care se Incepea paroxismul, In timpul caruia ma zbateam ca un epileptic si nu mai gemeam, ci racneam ca un turbat.
Medicamentele pe care le-am Incercat au ramas toate zadarnice, si n-ar mai fi ramas decat sa mi se faca injectii de morfina, iar aceasta cu nici un pret n-o primeam. Ii Intelegeam acum pe cei ce-si curma firul vietii nemaiputand suporta durerile vreunei boli "incurabile", dar nu ma ierta firea sa ma pun In rand cu dansii.
Cel putin timp de doua luni n-am putut niciodata sa dorm un ceas Intruna, ci numai ici cate douazeci, colo cate trezeci de minute, cu totul doua, cel mult trei ceasuri din douazeci si patru. Am avut Insa si cateva saptamani In care dormeam cate 5, cel mai mult 10 minute, la un loc nici un ceas pe zi.
Mai sufeream si pentru ca suferea si sotia mea, care-mi statea ziua-noaptea la capatai si le Incerca toate, ca sa-mi aline durerile. Devotamentul femeii adevarate nu are margini.
Sa nu-i dea Insa Dumnezeu omului tot ceea ce poate sa rabde, asa zice romanul.
Desi am zacut timp atat de Indelungat si am ajuns sa sufar de decubit, Incat nu mai stiam cum sa ma culc, niciodata nu mi s-a urat, niciodata n-am pierdut pofta de mancare si visurile Imi erau de nespusa dulceata.
Il Intelegeam acum pe Eminescu, care adeseori zicea ca partea cea mai placuta a vietii e cea petrecuta dormind.
Cand era sa atipesc, nu mai simteam nici o durere, peste putin Insa Incepea sa-mi horcaie pieptul si aveam un acces de Inecaciune si tresaream speriat din somn. Dupa ce o pateam Insa In mai multe randuri asa, tot adormeam In cele din urma si Incepeam sa visez - totdeauna In legatura cu boala mea.
Imi dadeam, Inainte de toate, asa prin vis, seama ca nu ma mai doare nimic si ma plimbam totdeauna prin munti cu mult mai Inalti si mai frumosi decat cei ce-mi erau cunoscuti din viata petrecuta In aievea, si pe la locuri ce mi se pareau de mult cunoscute. Pe ici, pe colo Intalneam In drumul meu, prin adancimi, lacuri cu apa limpede, peste care treceam In zbor.
Starea sufleteasca Imi era de o seninatate care In viata petrecuta In aievea e peste putinta.
Cu toate acestea durerile ma faceau sa tresar speriat din somn. In clipa desteptarii nu simteam dureri, dar eram scaldat In sudori si trupul, mai ales piciorul bolnav, Imi parea Ingrozitor de greu.
Tot In timpul acestor zile grele m-am dumirit asupra Intelesului In care Eminescu zicea ca Schopenhauer si Kant gresesc cand spun ca timpul si spatiul sunt forme a priori ale gandirii.
Adevarul e ca In gandul omenesc nu e nici timp, nici spatiu: toate sunt In aceeasi clipa si In acelasi loc, cele de acum si cele de mai Inainte, cele de aici si cele de mai Inainte. Numai pentru darea pe fata a gandirii pentru luarea aminte a celor ce ne sunt totdeauna prezente In gand, numai cand ne dam seama despre ceea ce gandim, timpul si spatiul sunt forme a priori.
Eu stateam, se Intelege, toata noaptea cu lampa aprinsa si cu ceasornicul In fata mea.
Simteam o mare usurare cand vedeam ca timpul trece si revarsatul zorilor se apropie. Erau nopti cand nici o clipa nu puteam sa adorm, si mai ales de la ora a doua dupa miezul noptii nici nu mai nadajduiam sa pot dormi.
Cand mi se Intampla sa ma rapuna somnul, aveam visuri deslusite, care se prelungeau, Incat ar fi trebuit sa treaca nu ceasuri, ci zile Intregi pentru ca sa se petreaca In aievea cele visate ori sa le povestesc. Cand ma desteptam, eram cuprins de simtamantul c-am dormit timp de cateva ceasuri, dar ma uitam la ceasornic si ma Incredintam ca n-au trecut decat cinci, cel mult zece minute de cand am adormit. Era parca am stat In Varful cu Dor si-am vazut de acolo Intr-o singura clipa cele ce nici Intr-o zi Intreaga nu sunt In stare sa spun.
Tot asa mi-am reamintit Intr-o singura clipa acum nu tocmai scurta mea viata si In timpul celor 87 de zile am avut destul ragaz sa-mi dau seama despre rostul amanuntelor ei.
"Iata cu ce te-ai ales! Imi ziceam cateodata muiat de suferinte. Om fara de minte, care n-ai stiut sa te folosesti de darurile cu care te-a Inzestrat firea si de bunavointa celor mai vrednici dintre contemporanii tai, ai ajuns la zile de batranete o sarcina grea si pentru tine Insuti si pentru cei ce te iubesc."
Nu-mi este iertat, iubite amice, sa intru In amanunte, In ceea ce priveste greutatile asa-zise materiale, cu care nevasta-mea si eu neam luptat toata viata noastra si mai ales In timpul cat am fost tarat prin temnite si am zacut greu bolnav. Atat aceste greutati, cat si umilirile ce le voi fi Indurat din cauza lor sunt urmari ale faptelor mele, pe care nu eram In stare sa nu le
savarsesc si de care nu mi se cuvine prin urmare sa ma plang.
Zbatandu-ma In culcusul meu, Imi vedeam Intreaga viata desfasurandu-se potrivit cu felul deosebit al firii mele. Ma vedeam la Viena si la Putna In lupta cu cei multi, pe care noi cei mai putini nu eram In stare sa-i convingem ca silintele noastre au sa fie Indreptate, mai Inainte de toate, spre unitatea sufleteasca a poporului roman, caci celelalte au sa urmeze ele de ele In virtutea desfasurarii firesti a lucrurilor.
Manat de gandul acesta am trecut In tara si tot In vederea acestui gand m-am Intors la 1884 ca sa Infiintam Tribuna, care atat de mult ne-a apropiat de unitatea sufleteasca si ne-ar fi apropiat si mai mult, daca n-as fi fost nevoit sa ma Intorc iar la Bucuresti.
Din acelasi gand am pornit cand am Infiintat cu mari jertfe Corespondenta Romana, cand am pus cu Socec la cale prima biblioteca populara In Romania si cand am staruit sa se Infiinteze Liga pentru unitatea culturala a poporului roman, sub stapanirea aceluiasi gand am trait si traiesc.
Eram si sunt oarecum osandit sa raman In calea pe care am apucat din timpul tineretilor mele. Chiar si daca n-as fi voit sa starui In calea aceasta, Imi lipsea si-mi lipseste destoinicia de a ma abate din ea, cum s-au abatut altii care si-au adunat averi ori si-au asigurat pozitii.
Nu poti sa le ceri orbilor sa zugraveasca, nici surzilor sa cante: nu mi se putea cere nici mie sa-mi schimb convingerile dupa cum se schimba Imprejurarile. Nu ma ierta firea. N-am deci decat sa ma Impac cu urmarile statorniciei mele In mijlocul unei lumi alcatuite din oameni, dintre care cei mai multi nu au convingeri In adevaratul Inteles, ci numai pareri trecatoare.
Nu ma caiesc deci. Chiar si chinuit de cele mai aspre suferinte si In lupta cu cele mai otravitoare greutati, m-am Incredintat totdeauna si ma Incredintez si acum ca trebuia neaparat sa fac ceea ce am facut, ca nu puteam sa fac altfel, ca viata mea toata mi-as fi facut cele mai aspre mustrari daca m-as fi abatut ca un misel din caile In care am umblat alaturea cu cei mai vrednici dintre contemporani.
Nu, pe mine prigonirile celor multi si lipsiti de cumpatare nu m-au atins, nu m-au muiat, ci m-au lasat cum am fost.
Zguduit numai trupeste am fost.
Dupa ce am ajuns sa pun piciorul In pamant, am facut catva timp miscari prin casa, apoi si prin curte si dupa cateva saptamani am Inceput sa ies, ca sa-mi caut de treburi si sa umblu schiopatand de ici pana colo. Unul Imi recomanda o cura care pentru oamenii ca mine e prea scumpa, altul ma trimitea la baile unde In zilele de astazi n-au ce sa caute cei ce n-au stiut sa se foloseasca de Incurcaturile razboiului. In cele din urma m-am dus iar la Panciu, de unde dupa culesul viilor tot schiopatand m-am Intors.
Incetul cu Incetul mi-au scazut Insa durerile si azi nu mai schiopatez decat dupa ce am umblat mai mult si cand se schimba timpul. Accese astmatice de mult n-am mai avut, dar de emfizem n-am mai scapat si ochii Imi sunt slabiti Incat nu mai sunt In stare sa scriu ori sa citesc timp mai Indelungat.
Cu atat as putea sa zic ca m-am ales pe urma zilelor petrecute la Domnesti, la Luvru, la Modern si la Vacaresti. Ca sa nu-mi fac Insa inima rea, dau socoteala ca si acestea numai batranetile mi le-au adus.
Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 01
Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 02
Inchisorile mele - La Vat - 01
Inchisorile mele - La Vat - 02
Inchisorile mele - La Vat - 03
Inchisorile mele - La Domnesti - 01
Inchisorile mele - La Domnesti - 02
Inchisorile mele - La Domnesti - 03
Inchisorile mele - La Luvru - 01
Inchisorile mele - La Luvru - 02
Inchisorile mele - La Luvru - 03
Inchisorile mele - La Vacaresti - 01
Inchisorile mele - La Vacaresti - 02
Inchisorile mele - La Vacaresti - 03
Inchisorile mele - La Vacaresti - 04
Inchisorile mele - La Vacaresti - 05
Inchisorile mele - La Hotel Modern - 01
Inchisorile mele - La Hotel Modern - 02
Inchisorile mele - Procesul Ziaristilor - Incheiere
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 01
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 02
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 03
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 04
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 05
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 06
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 07
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 08
Inchisorile mele - Om intre oameni - 01
Inchisorile mele - Om intre oameni - 02
Inchisorile mele - Om intre oameni - 03
Aceasta pagina a fost accesata de 1920 ori.
