Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 01

Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 01

de Ioan Slavici


Inainte si dupa venirea in regat


I.
Iubite amice,

Gandul meu e sa-ti fac Impartasiri despre cele petrecute In timpul trait de mine la Vat, la fortul Domnesti, la Hotel Luvru, la Vacaresti, la Hotel Modern si iar la Vacaresti. N-o fac Insa aceasta decat pentru ca sa te ajut a te dumiri asupra starilor de lucruri din timpul vietii mele.
Am deci, Inainte de toate, sa-mi dau silinta de a te dumiri cum au venit lucrurile de eu am ajuns sa trec si prin temnitele nationale romanesti.
E invederat ca n-am reusit a-i face pe cei puternici dintre contemporanii mei sa ma inteleaga si teama mi-e ca nu m-ai intelege nici tu, daca n-ai tine seama si de unele din cele demult intamplate.
Incep de pe la 1870.
In apelul adresat publicului cand cu serbarea de la Putna (Romanul, 10 Iunie 1871) am zis:

"Natiunea romana voieste cultura, si cultura ei
 trebuie sa fie una, omogena la Prut si la
 Lomnis, omogena In sanul Carpatilor si pe malurile
 Dunarii batrane..."

In apelul adresat domnisoarelor romane, acestea sunt rugate sa trimita la Putna un steag cu inscriptiunea:

           "Cultura e puterea popoarelor"

Acestea nu erau vederile noastre, ale celor cativa tineri care au pus la cale serbarea, ci ale celor mai de frunte dintre fruntasii de atunci ai romanilor, Intre care junimistii, Alecsandri, Kogalniceanu si mai ales Saguna impreuna cu toti ai sai.
Intre universitarii care au luat parte la serbare, deci si la Congres, se aflau Insa multi care staruiau in gandul ca restabilirea unitatii In viata culturala a poporului roman nu se va putea face decat dupa ce romanii toti vor fi uniti Intr-un singur stat.
Noi, cei ce nu eram de parerea aceasta, am luat Intelegerea sa Infiintam un ziar, ca organ de propaganda, nu Insa In Romania, unde lui Eminescu i se pareau toate putrede, ci la Sibiu, iar deocamdata sa colaboram la Telegraful Roman Infiintat de Saguna.
Trei ani In urma, dupa ce lucrasem peste un an la Arad si Oradea-Mare, ma aflam iar la Viena, unde zaceam In Krankenhaus bolnav greu. In urma unui accident mi se inflamase Incheietura de la cotul stang si vorba era ca bratul sa-mi fie amputat si ca viata-mi este In mare primejdie.
In aceste Imprejurari pentru mine foarte triste, am primit de la T. Maiorescu urmatoarea scrisoare:

Bucuresti 8/20 Aprilie 1874

Domnule Slavici,

Poate vei fi aflat din jurnale numirea mea de ministru al instructiunii publice. Pentru mine este
acum o Intrebare de principiu, de a introduce "Directia noua" In Intelesul ce este explicat In articolele mele din "Convorbiri" (presupun ca le-ai citit), spre Improspatarea vietii statului roman.
Intre barbatii care reprezinta aceasta directie esti si dumneata, si eu doresc sa introduc aceasta putere noua In mijlocul nostru.
Ce pot face deocamdata pentru dumneata? Si ce pot face mai tarziu?
Stiu ca esti bolnav si de ce esti bolnav. Domnul Negruzzi m-a tinut In curentul peripetiilor prin care ai trecut.
Ti se amputeaza bratul? Cat vei mai fi legat la pat? Nu exagerezi greutatea Imprejurarilor? O scrisoare ce trimisesesi dlui Negruzzi din Oradea-Mare mi s-a parut cam fantastica In disperarea ei.
De la Junimea Iti trimitem vreo 8-9 galbeni pe luna. Ii primesti regulat? Ce-ti trebuie pe langa acestia acum?
Si, pentru mai tarziu, la ce te crezi capabil? Profesorat? O functie administrativa In minister?
Inspector de scoala cu misiunea de a revedea si Insufleti Invatamantul din sat In sat si din oras In oras?
Raspunde, ma rog, si, mai Intai de toate, nu pierde curajul. Viata Intreaga e prea seaca pentru a merita disperarea unui cap ca al dumitale.
Te rog sa crezi In interesul si afectiunea ce ti le pastreaza cercul nostru literar si Indeosebi

T. Maiorescu


El se Insela cand credea ca lucrarea poate sa fie condusa si de la Bucuresti, avea Insa dreptate In ceea ce priveste boala mea, care nu era atat de primejdioasa cum se credea. Dupa ce cu ajutorul primit de la Junimea am plecat la tara si-am stat acolo cinci luni de zile la
aer curat, la apa limpede si la lapte bun, m-am vindecat fara de nici o cautare medicala, alegandu-ma cu o neInsemnata anchiloza partiala.
Toamna am plecat apoi la Iasi, de unde dupa cateva saptamani am trecut la Bucuresti.
Timp de zece ani aproape, cat am stat la Bucuresti, am avut legaturi cu toti oamenii mai Insemnati ai tarii si m-am bucurat de bunavointa tuturora. Lucram ca secretar al comisiunii Insarcinate cu publicarea documentelor istorice adunate de Baronul Eudoxie Hurmuzachi, colaboram la Timpul si dadeam lectii la Azilul Elena Doamna si la scoala normala a societatii
pentru Invatatura poporului roman, nu-i stateam deci nimanui In cale. In acelasi timp, nu Imi cerusem recunoasterea calitatii de cetatean roman, caci eram hotarat sa ma Intorc iar acasa, ceea ce am si facut dupa ce prietenii mei din Ardeal au reusit sa Infiinteze Tribuna.
Toata lumea staruia sa nu fac aceasta. Intre junimisti, singur Teodor Rosetti zicea sa nu ascult de nimeni, ci sa fac ceea ce ma Indeamna firea mea proprie. Mult au staruit sa raman Regele si Regina, generalul Davila si Dimitrie Sturdza, precum si V. Alecsandri, care ma Incredinta ca multe iluzii voi pierde lucrand Impreuna cu ardelenii, care nu sunt oameni pe
care te poti rezema.
Singuri Mihail Kogalniceanu si I. C. Bratianu staruiau sa plec, ca sa-mi fac datoria.
Marturisesc ca am plecat mai mult de nevoie, pentru ca luasem la Putna angajamentul de a primi sarcina de redactor al organului de propaganda ce se va Infiinta la Sibiu.
Tocmai de aceea m-am pomenit In fata mea cu oamenii care la Putna staruiau In gandul ca unitatea culturala nu se va putea restabili In viata poporului roman decat dupa ce romanii vor fi uniti Intr-un singur stat.
Mai era apoi la mijloc si altceva.
Inca pe la 1870, cand sub conducerea lui Eminescu Imi dadeam silinta sa ma dumiresc asupra filosofiei germane, am prins o slabiciune oarecum bolnavicioasa pentru chinezi. Schopenhauer zice undeva ca Confucius e cel mai cu minte dintre oamenii ce-au trait pe fata pamantului. Aceasta m-a facut sa-mi dau silinta de a cunoaste poporul chinez si am citit tot
ceea ce mi-a cazut In mana asupra Chinei. Una din aceste carti a fost scrisa de M. G. Pauthier sub titlul Chine ou Description historique, geografique et litteraire de ce vaste Empire etc. (Paris Firmin Didot etc.). La pag. 146 a acestei carti am citit o expunere facuta de
Confucius asupra celor trei legi fundamentale si asupra celor cinci virtuti de capetenie. A cincea din acestea e sinceritatea sau buna credinta, ceea ce va sa zica acea franchete, acea inima deschisa amestecata cu Incredere, care exclude orice fatarnicie si orice prefacatorie In ceea ce priveste fie purtarile, fie felul de a vorbi.
La pag. 148 unul dintre comentatorii marelui Intelept mai adauga:

"Sinceritatea le da faptelor noastre adevarata valoare. Fara sinceritate, ceea ce pare virtute nu e decat ipocrizie, ceea ce sclipeste cu cea mai mare stralucire, ceea ce umple de uimire nu e decat o scanteiere trecatoare, care, spre a se stinge, nu are nevoie decat de cea mai
slaba adiere a unei patimi usoare."

Aceste povete mi s-au Intiparit atat de adanc, Incat mi-au ramas pana In ziua de astazi Indreptar In toate Imprejurarile vietii.
In gandul meu, cea mai mica lipsa de sinceritate, nu numai fata de compatriotii ori conationalii mei, ci si fata de oricare om, ba chiar si fata de dusmani e o miselie neiertata.
Lucru bun si frumos, dar nepotrivit cu o societate In care sunt putini oamenii de caracter si In care "politica" va sa zica arta de a umbla cu minciuna. Cata vreme ma aflam la Bucuresti, unde nu puteam sa-i stau nimanui In cale, eram un tanar inofensiv si foarte multora simpatic.
Mutat Insa la Sibiu ca director al primului organ cotidian pentru publicul roman, de acolo am ajuns om care poate sa fie si primejdios.
Unii si nu tocmai putini dintre junimisti dadeau cu socoteala ca m-am lepadat de convingerile In care staruisem la Putna si-am intrat In slujba lui I. C. Bratianu, ca sa fac propaganda "iredentista" In Ardeal.
Raposatul P. P. Carp, bunaoara, nu s-a Incredintat niciodata ca nu e adevarat lucrul acesta, si chiar In timpul razboiului mi-a zis vorba "Tu las voulu, Dandin!".
"Iredentistii" adevarati erau, din contra, convinsi ca noi, tribunistii, oamenii lui Saguna, suntem vanduti celor din Viena, ca sa Inabusim miscarea nationalista.
Iar altii luau sinceritatea drept finete diplomatica, In dosul careia se ascund cele mai viclene planuri.
Cu toate acestea, ba pot sa zic si ca mai ales de aceea, Tribuna, Biblioteca Tribunii si Foaia Poporului s-au raspandit si am facut un mare pas spre restabilirea unitatii culturale, ba am avut si un succes politic, caci conferinta de la 1887 a ales un comitet In care tribunistii erau
In majoritate. E. Brota a fost ales vicepresedinte, iar eu eram secretar.
La 6/18 Mai 1887 am primit din Bucuresti urmatoarea scrisoare:

Iubite domnule Slavici,

Multumesc pentru trimiterea fotografiei finului. E frumusel si teapan. Sa fie asa si mai departe. Cu dintii nu-ti prea bate capul. Sunt atatea milioane de dinti ce le scoate natura pe fiecare zi, Incat nu e probabil sa-si dea In petec tocmai la baiatul dumitale.
Rau faci ca ramai In Sibiu si te jertfesti degeaba. Cu ramoliti ca Barit si cu misei ca Babes nu e politica de facut. Oameni de politica erau Mocionestii, dar acestia sunt pierduti pentru cauza romanilor. Restul nu face parale.
Inteleg eu foarte bine ca este important ca sa fie o atitudine oarecare si In politica actuala a romanilor austro-ungari oricati si oricum ar fi ei. Dar vreau sa zic numai ca pentru aceasta politica nu trebuie sa se jertfeasca cineva ca dumneata, care face mai mult pentru literatura,
daca are libertatea de spirit necesara. Caci aceasta politica este pasiva, si rezultatul ei nu atarna de la D-voastre, ci de la complicatii europene si de la ruina financiara a ungurilor si de la raportul lor dinastic cu Austria. Aceste mari evenimente Insa se vor Intampla dupa niste Imprejurari, asupra formei si efectului carora activitatea dumitale nu poate avea nici o Inraurire.
Prin urmare, dai prea mult din dumneata si castigi prea putin rezultat ideal posibil. Nu vorbesc de chestia materiala.
N-ai sa te lecuiesti niciodata de un idealism prea putin real, nu In Intelesul banilor, ci In Intelesul efectului practic ideal?
Salutari dnei Slavici si dumitale.

De la al dumitale devotat
T. M.


Cred ca scrisoarea aceasta te va fi dumirit asupra adevarului ca idealismul meu nu se potrivea cu starea morala a societatii In mijlocul careia traiam, si numai de aceea era "prea putin real".
Nu mult timp In urma, la 22 Iunie 1887, sotia mea a primit de la Sinaia urmatoarea scrisoare:

"Draga Eleonoro,

Iti scriu In numele Maiestatii Sale Regina, Insa mai Inainte de a-ti comunica scopul acestei scrisori, te rog sa nu vorbesti nimanui despre aceasta - Maiestatea Sa dorind a fi cea dintai a da vestea de i se va Indeplini dorinta.
Iata dar despre ce este vorba: domnisoara Felicia Racovita, actualmente directoare la Azil, din cauza sanatatii sale doreste sa se retraga de la 1 Iulie. Marea dorinta a M. S. ar fi de a te vedea pe tine In capul acestui stabiliment. Ai avea pe dl Slavici cu tine, caci M. S. Il va ruga sa predea lectiile de mai Inainte la Azil - adaugand si cele de istorie - lectii foarte neglijate de doi ani. Nu cred ca dificultatile unei asemenea sarcini sa va Inspaimante. Ca director al studiilor, M. S. a numit o pedagoga, o persoana de mare experienta si cu multa instructie. M. S. se gandeste zi si noapte la Imbunatatirea Azilului, dorind a-l ridica la rangul celor dintai
scoli din Europa. Lupta Insa cu mari greutati de catva timp. S-a gandit la D-voastre stiind ca, daca aceasta propunere va va conveni, veti lucra cu toata inima, cu cel mai mare interes si iubire pentru acest stabiliment.
Astept raspunsul tau cu mare nerabdare. Cu aceasta ocazie voi avea si placerea de a sti ce mai faci. Primeste, te rog" etc.

E Invederat ca la scrisori ca aceasta nu se putea da decat raspunsul ca dorinta Reginei e porunca.
Fusesem Insa mai Inainte profesor la Azilul Elena Doamna, care era asezamant particular atarnator de eforia spitalelor civile, iar acum guvernul se facuse el stapan pe acel asezamant. Mi-am dat deci pe fata temerea ca-mi va fi grea pozitia fata de ministrul cultelor si al instructiunii publice si, In genere, fata de guvernul care Intretine cele mai bune relatii cu Austro-Ungaria, In care eu sunt compromis.
Am primit raspunsul ca M. S. Regina a vorbit cu ministrul, atunci D. A. Sturdza, si acesta era Incantat de ideea ei.
Am plecat deci la Sinaia, ca sa iau Intelegere cu M. S. Regele, apoi m-am retras din redactia Tribunei, mi-am dat demisia din comitetul partidului national, am parasit locuinta mea si am Impachetat, gata de plecare.
Cu toate acestea am ramas. Plecarea mea era prezentata drept dezertare si prietenii mei se temeau ca Tribuna nu se va mai putea sustine dupa ce voi fi plecat eu.
Abia In Martie 1890, dupa ce am stat timp de un an In temnita de la Vat, m-am Intors iar la Bucuresti.
Ar trebui sa intru In prea multe amanunte pentru ca sa te dumiresc asupra Imprejurarilor de atunci.
Iti spun numai ca am fost nevoit sa plec.
Pentru ca sa-ti dai seama despre cele ce ma asteptau la Bucuresti, Iti fac o Impartasire despre doua scrisori, pe care din Intamplare le-am pastrat.
Inca la 1886 scrisesem drama "Gaspar Voda Gratiani", pe care i-am trimis-o Directiunii Teatrului National din Bucuresti.
La 28 Martie s. v. 1886, am primit urmatoarea scrisoare:

Stimate domnule Slavici,


Desi nu am onoarea de a va cunoaste personal, cunosc din reputatie numele D-voastre, stiu ca ati luptat mult pentru cauza nationala, de asemenea ati scris si mai mult pentru raspandirea literaturii romane.
Faptul ce s-a Intamplat aseara In sala de lectura a Teatrului National, de fata fiind directorul general, membrii comitetului si Intreg personalul artistic la citirea piesei D-voastre "Gaspar,Gratiani" mi-a umplut inima de dezgust, Incat nu m-am putut opri de-a nu vi-l face cunoscut si D-voastre. Usurinta, nepasarea si mai ales batjocura cu care se trateaza scrierile literare pentru Teatru, cu deosebire ale transilvanenilor, a ajuns un ce revoltator! Usurinta ridicola cu care s-au apreciat scrierile lui Vulcan ce-a trimis si trimite necontenit pentru a fi jucate aici mi-a prevestit raceala si batjocura cu care va fi primita si piesa dumitale. Desi domnul Urechia, Impreuna cu Maiorescu, a citit piesa dumitale si, gasind-o buna, a recomandat-o cu deosebita atentiune comitetului teatral, totusi domnul D. Olanescu, membru In comitet, autor si traducator al mai multor piese clasice, a gasit scrierea dumitale nula si ridicola pana In ultimul grad. Pentru a altera si mai mult gustul ce-ar fi putut prinde artistii de piesa dumitale, domnia lui, D. Olanescu, care o citea, a Inceput sa imite dialectul transilvanenilor, sa-l exagereze chiar, ceea ce producea ras mare printre auditori. Afara de asta, artistul care era sa joace pe Gratiani, neconvenindu-i sub nici un chip acest rol, deoarece avea sa Invete mult
pe de rost, a refuzat cu usurinta de a-l juca si prin urmare Directiunea a gasit de cuviinta a respinge piesa dumitale, desi se gasesc Inca 2-3 persoane printre artistii teatrului care ar fi putut sa faca o frumoasa creatie din acest rol.
Un alt motiv a mai gasit Directiunea pentru a respinge scrierea dumitale si acesta ar fi caaproape toate frazele sunt repetate de doua ori si ca piesa ar fi scrisa In dialect transilvanean, deoarece e scrisa de un transilvanean, ceea ce a facut pe domnul Olanescu sa se opreasca din citire si sa adauge urmatoarele cuvinte textual: Doamnelor si domnilor! Trebuie sa stiti ca piesa e scrisa de un transilvanean, In stilul "Revistei literare", si taranul din Transilvania e atat de bou, Incat fiecare fraza si fiecare cuvant chiar In convorbirea-i zilnica le repeta de doua orii!!?
M-am revoltat de atata ura pana In adancul inimii mele, am parasit sala de repetitie imediat, caci sunt unicul transilvanean Intre cele 60 de persoane ce compun societatea dramaticaromana, si din care jumatate sunt jidani, restul greci, armeni si bulgari romanizati(?). M-am indignat cu atat mai mult, ca nici un singur artist nu s-a ridicat sa protesteze contra acestei
calomnii nedemne, caci toti acesti artisti au fost prin Transilvania cand cu Millo, cand cu Pascaly, si stiu foarte bine ca In Brasov, Sibiu, Cluj, Oradea, Nasaud si alte locuri pe unde au umblat, lojile le-au fost pline numai cu tarani transilvaneni, care straluceau prin ele ca soarele.
Imediat am comunicat faptul domnului G. Barit, care se afla aici si care a ramas foarte indignat. Acesti artisti se prepara de vara a mai face o excursie prin Transilvania, desigur ca nu vor mai avea Imbratisarea din trecut. Domnul Urechia a ramas de asemenea foarte indignat si si-a dat demisia din membrii comitetului! Iata dar, domnule Slavici, cum se
primesc de catre fratii nostri munca si studiul, iata cum se recompenseaza meritele unui om care a lucrat decenii de ani pentru raspandirea literaturii romane. In loc ca Directia si comitetul sa Incurajeze pe artistii romani, cheltuieste toata subventia, acordata cu multa
greutate, pentru a se monta operele frivole si scarboase, In care apar femeile teatrului aproape In costumul naturii, caci astfel de lucru le place Onor. membri din comitet.
N-ai face rau sa dai prin Tribuna o buna lectie directorului teatrului, pentru incapacitatea sa, cum si acelui domn care nu poate sa respire de transilvaneni. Adu-le aminte ca parintii lui Lazar au fost transilvaneni-tarani si astazi Ii ridica statuie de marmura In fata Universitatii!
In fine piesa dumitale a fost respinsa cu huiduituri chiar de la actul al doilea si In locul ei s-a pus In repetitie batjocura si caricatura frantuzeasca intitulata "Barbatul cu trei neveste", care la Paris se joaca prin carciumi, nu pe scena teatrelor subventionate de stat. Asemenea se va
mai juca si "Radicalele" domnului Odobescu In care-si bate joc In modul cel mai grosolan de transilvaneni. Iata cum stau lucrurile, domnul meu, sa nu-ti mai faci mare iluzie de "fratii nostrii"(?), caci mult sunt cainosi la inima!!!
Iti voi mai scrie multe despre faptele nedemne si asupririle neomenoase ce suferim noi, transilvanenii, din partea acestor porecliti "frati ai nostri". Primeste deocamdata o cordiala strangere de mana.

I. C. Lugosianu
Artist dramatic, str. Academiei 37

Nu vei fi Intelegand, iubite amice, cum piesa a fost respinsa si cu toate acestea cazuta chiar de la al doilea act cu huiduituri.
Adevarul era ca Intreaga urzeala era pornita de la bunul meu prieten I. L. Caragiale, iar Mitica Olanescu nu era decat unealta, poate inconstienta.
Dupa dispozitiile luate de mine, Gaspar Gratiani urma sa fie jucat de Gr. Manolescu, rolul Sarei (evreica) era pentru Amelia Welner (evreica), iar rolul lui Baruch avea sa-l joace Nottara. Ei bine! Manolescu tinea sa aiba In rolul Sarei pe Aristita, care acum Ii era sotie, iar Nottara tinea sa joace pe Gaspar Gratiani cu Amelia Welner, care Ii era sotie. De aceste
Incurcaturi au profitat cei ce lucrau In dosul culiselor.
Urmeaza acum cealalta scrisoare:

Braila 18/30 Noiembrie, 1886 marti

(Sunt pentru o zi aici, ma Intorc maine la Bucuresti)

Iubite domnule Slavici,

Vinerea trecuta am fost la comitetul teatral si am citit cateva parti din drama dumitale "Gaspar-Voda" Inaintea unor actori. Prin aceasta citire am Induplecat pe doamna Aristita Manoleasca sa joace pe Sara si pe Manolescu sa joace pe Gratiani. Pana atunci nu voiau. Pana acum ai cel putin cei doi actori mai buni In roluri principale. Nottara ar trebui sa ia pe
Baruch.
Drama are sa se puna In studiu la anul nou pentru a se juca spre finele lunii Ianuarie.
Pana atunci vii dumneata la Bucuresti si stai cateva zile ca sa studiezi cu actorii si sa modifici micile lucruri ce-ar fi de modificat.
Cum Iti poti Inchipui ca merge In Teatrul Roman asa ceva fara o staruinta amanuntita cu actorii?
Trebuie sa dai zor, sa vorbesti cu jurnale, cu actori, cu toti... Gluma e asta?
O prima drama a dumitale si In pozitia dumitale dincolo, sau poti sa te Ingrijesti personal pentru reprezentarea ei, sau o retragi. Caci ar fi neiertat lucru sa cada din neglijenta. Iara de cade dupa toate staruintele, nu are sa-ti impute constiinta literara nimic.
Das scheint mir so. Entweder-oder. Mit halben Massregeln geht nichts in der Welt fur ordentliche Leute. Den Lunpen gelingt allerdings manchmal auch das Halbe - Ihnen aber niemals.

Al dumitale devotat
T. M.

P. S. Eminescu are o recidiva si este printre alienatii de la manastirea Neamtul.

N-am facut nici ceea ce mi-a zis Lugosianu, nici ceea ce m-a sfatuit T. M.
Imi parea foarte rau ca nu mi-a fost primita drama si eram adanc mahnit, dar nu si suparat si de aceea nici n-am luat notita In Tribuna, nici nu mi-am retras manuscrisul, ci m-am marginit a declara ca Directiunea nu are decat sa faca corecturile, fie schimbari, fie suprimari, fie
adause, daca consideratiuni tehnice cer aceasta.
Inca mai putin puteam sa fac ceea ce m-a sfatuit T. Maiorescu. Nu ca n-as fi voit, dar nu eram In stare. Pentru ca sa starui pe langa jurnale si pe langa artisti, sa chefuiesc cu unii si cu altii si sa le fac curte actritelor, se cer anumite destoinicii, care mie Imi lipseau,
Incercasem eu In alte Imprejurari asa ceva si-mi dadusem In petec. Era la mijloc nenorocitul meu confucionism, inima deschisa, In urma careia ma lua gura pe dinainte, ca sa spun ceea ce Intr-adevar simt si gandesc.
Nici ca ti-am facut Impartasire despre cele cateva scrisori decat pentru ca sa Intelegi de ce eram cuprins de simtamantul ca nu era pentru mine loc In mijlocul clasei culte romane si de ce m-am retras In urma la Magurele, unde nu-i stateam nimanui In cale si unde mi se parea cu putinta ceea ce nu puteam sa Incerc la Azilul Elena Doamna, unde azi aveam a face cu
un ministru, maine cu altul si unde functionarii ministerului se amestecau In toate.
T. Maiorescu, T. Rosetti si I. Negruzzi, A. Odobescu si V. A. Urechia, Mihail Kogalniceanu, D. A. Sturdza si I. C. Bratianu, Regele Carol I si Regina Elisabeta, vorbind mereu despre mine, m-au facut multora urgisit, mai ales multora dintre sectarii liberali si un pacatos as fi fost daca
mi-as fi mistuit puterile In lupta cu acestia.
Ioan Otetelesanu lasase adica averea sa lui Ioan Kalinderu. Acesta Infiintase scoala si-o trecuse Impreuna cu averea la Academia Romana, iar aceasta a pus-o sub "protectiunea" Regelui Carol I.
Insarcinati de Academia Romana sa vizitam scoli similare din tarile apusene si sa facem apoi propuneri In ceea ce priveste organizarea noului asezamant, am fost primiti la Palat si Regele ne-a hotarat, In Intelegere cu Regina, scolile pe care urma sa le vizitam. Planul de organizare, regulament si program de studii, l-am stabilit apoi tot In Intelegere cu Regele si cu Regina.
Cu purtarea de grija pentru "Institutul Ioan Otetelesanu", Academia Romana a Insarcinat o comisie speciala compusa din I. Kalinderu, D. A. Sturdza si I. Negruzzi, toti trei binevoitori ai nostri. Nu se putea sa pornesti o lucrare In Imprejurari mai prielnice. Mai ales loan Kalinderu,
adevaratul Intemeietor al scolii, lucra cu mult zel si cu toata inima si pentru ca stia cat de mult tineau Regele si Regina sa vada Institutul bine Indrumat.
A si fost bine Indrumat, si anul al treilea, dupa ce toate erau croite, venind sa viziteze Institutul, Regele Carol a zis: "O oaza In mijlocul unui pustiu". A adaugat Insa: "Numai daca nu i-ar seca izvoarele".
"Nu!" - am zis eu In gandul meu. Atat de adanc eram patruns de gandul ca secarea izvoarelor e peste putinta, Incat Imi alesesem la Magurele si locul unde tineam sa fiu Inmormantat.
Eu n-as fi ajuns cu toate acestea sa-mi istovesc puterile prin cazematele de la Domnesti, pe la Luvru, prin Hotel Modern si pe la Vacaresti, daca izvoarele n-ar fi secat Inca traind cei ce cu atata inima lucrasera la organizarea acelei "oaze" din mijlocul pustiului.





Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 01
Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 02
Inchisorile mele - La Vat - 01
Inchisorile mele - La Vat - 02
Inchisorile mele - La Vat - 03
Inchisorile mele - La Domnesti - 01
Inchisorile mele - La Domnesti - 02
Inchisorile mele - La Domnesti - 03
Inchisorile mele - La Luvru - 01
Inchisorile mele - La Luvru - 02
Inchisorile mele - La Luvru - 03
Inchisorile mele - La Vacaresti - 01
Inchisorile mele - La Vacaresti - 02
Inchisorile mele - La Vacaresti - 03
Inchisorile mele - La Vacaresti - 04
Inchisorile mele - La Vacaresti - 05
Inchisorile mele - La Hotel Modern - 01
Inchisorile mele - La Hotel Modern - 02
Inchisorile mele - Procesul Ziaristilor - Incheiere
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 01
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 02
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 03
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 04
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 05
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 06
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 07
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 08
Inchisorile mele - Om intre oameni - 01
Inchisorile mele - Om intre oameni - 02
Inchisorile mele - Om intre oameni - 03


Aceasta pagina a fost accesata de 1092 ori.
{literal} {/literal}