Inchisorile mele - La Domnesti - 01

Inchisorile mele - La Domnesti - 01

de Ioan Slavici


La Domnesti

I.

Iubite amice,

Am sa te dumiresc asupra celor Intamplate cand cu zilele traite de mine In Inchisoarea militara din fortul Domnesti.
Mai Inainte Insa de a fi facut aceasta, am sa-ti povestesc o Intamplare petrecuta In timpul copilariei mele.
Tata, fie iertat, cumparase o biblie ilustrata, la care tinea mult. Eu nu stiam Inca sa citesc, Imi placea Insa sa frunzaresc prin carte, ca sa ma uit la ilustratiile cele frumoase. Ravnind deci la multumirea de a le fi facut si altor copii parte de placerea aceasta, am luat fara stirea parintilor mei cartea, sa le-o arat. Dat apoi jocului, m-am Intors fara ea acasa. Am pierdut-o se vede, ori a furat-o vreunul dintre dracii aceia, destul c-am si uitat-o.
Dupa cateva zile tata a cautat cartea si, suparat ca n-o poate gasi, m-a Intrebat unde este.
"Nu stiu!" i-am raspuns eu.
Spuneam adevarul, caci nu stiam ce s-a facut cartea si nu i-o dadusem nimanui. Luat Insa de scrut, am marturisit In cele din urma ca am luat cartea, ca sa le-o arat copiilor din vecini, dar nu mai stiu ce s-a facut cu ea.
Tata era foarte suparat ca s-a pierdut biblia cea frumoasa, pe care mai ales de dragul meu o cumparase, iar mama, Inca mai suparata pentru ca am Incercat sa scap cu minciuna, staruia ca tata sa-mi traga o bataie pe care sa n-o mai uit toata viata mea.
"Cu minciuna Incepe copilul - zicea dansa - si cu talharia In drumul mare sfarseste omul In toata firea."
Tata Insa, om slab din fire, nu era In stare sa ma bata, a nascocit dar alta pedeapsa dupa parerea lui si mai aspra.
Intr-un colt al curtii se aflau cotetele de porci cladite din barne groase si acoperite cu sindrila. Deoarece porcii erau dusi, ca In toate zilele, la balta, el m-a luat pe sus si m-a Inchis Intr-unui din cotete.
Mama a Inceput sa planga. Pedeapsa i se parea aspra, umilitoare, afara din cale nemiloasa, Incat se temea ca nu cumva sa-mi pierd mintile chinuit de rusine, de purici si de muscarie.
Tata era Insa neInduplecat si a trebuit sa treaca un timp oarecare pana ce a ajuns sa se Inmoaie si sa zica: "Destul a fost".
Cand au venit sa-mi dea drumul, m-au gasit alergand pe sarite de ici pana colo, ca sa prind muste, si saltand de bucurie cand reuseam sa iau In palma cate doua-trei deodata.
Tot cam la fel au fost si suferintele prin care m-au trecut cei ce m-au trimis In Inca mai murdara porcarie de la Domnesti.
Petrecusem toata vacanta mare la Panciu, numai eu singur cu turcul Aii, pandarul viei, un albanez credincios, si munceam cate 12-l5 ceasuri pe zi la masa din cerdacul cramei.
In ajunul zilei de Sfanta Maria terminasem, In sfarsit, sintaxa mea. Mi-am strans cu toata Ingrijirea manuscrisul si-am Impreunat Intr-un mare pachet notitele adunate timp de ani Indelungati si cartile pe care le consultasem. Mai Inainte de a Incepe alta lucrare, am facut o lunga plimbare de repaos de la Crucea de jos prin Panciu la Crucea de sus si de acolo la Straoani, de unde m-am Intors prin valea Susitei, un drum de vreo opt ceasuri. Obosit de
drumul acesta, m-am culcat mai devreme decat de obicei, dar n-am ajuns sa atipesc cand am primit o depesa, In care sotia mea staruia sa nu mai stau, cum fusese vorba, pana dupaSfanta Maria mica, ci sa ma Intorc fara de Intarziere acasa.
Mai erau vreo doua ceasuri pana la plecarea din Panciu a trenului. Am adunat dar pe apucate ceea ce puteam sa iau cu mine si am grabit la gara, de unde am plecat apoi la Marasesti. Aici era o Ingramadire Inspaimantatoare: trenuri peste trenuri, militari si iar militari, lume si iar lume, Incat mi-a fost peste putinta sa razbesc la casa de bilete. Intrand deci trenul
de Bucuresti In gara mi-am luat geanta si-am sarit pe scara celui mai apropiat vagon. Asa am ramas pana la Bucuresti, stand pe scara, tinandu-ma de manerul usii si purtand In cealalta mana geanta. Bilet de drum n-a mai ajuns nimeni sa-mi ceara.
Dimineata pe la opt am sosit frant de oboseala acasa.
"Ce-i? - ce s-a Intamplat?" - am Intrebat.
"Nimic - mi-a raspuns sotia mea. Mi s-a spus ca maine formeaza Maiorescu guvernul, dar eu cred ca Romania declara razboiul. Asa ori asa, e bine sa fii acasa."
Pornirea mea fireasca era sa ma culc, In sfarsit. Nu mai aveam Insa In casa decat douazeci de lei, iar ziua urmatoare era sarbatoare. Am facut o baie, m-am primenit si-am alergat la casierul scolii sa-l rog sa-mi anticipeze leafa pe August, pe care aveam s-o iau peste cateva zile.
Am sosit prea tarziu. Plecase. Dupa masa m-am dus prea devreme. Nu era Inca venit la birou. Am asteptat, m-am dus prin oras, ca sa iau informatii asupra situatiei, m-am Intors si iar nu l-am gasit, iar am asteptat, iar m-am dus In oras, tot asa pana pe Inserate, cand m-am Intors posomorat acasa.
Am cinat apoi si am ajuns In cele din urma sa ma pot culca.
"Dar cei douazeci de lei!?" ma Intreba sotia mea.
Cheltuisem din ei, stand la o cafenea, un leu si patruzeci de bani. I-am dai ei 16 lei si-am pastrat la mine restul de doi lei si sa zeci de bani.
Cam pe la zece eram culcat, dar nu dormeam Inca. Sotia mea veni sa-mi spuna ca comisarul de politie a venit sa ma pofteasca la sectie, ca sa-i dau oarecare informatii.
M-am Imbracat In pripa, fara ca sa iau camasa de zi si jiletca, si am coborat In sufragerie unde aveam si masa de lucru.
L-am gasit pe comisar, un oarecare Tataru, pare-mi-se, Insotit de doi sergenti si de un agent de la "siguranta", care aduna hartiile ce se aflau pe masa si prin sertare.
Sotia mea nu se Indoia ca vorba e In adevar de oarecare informatii. Fusesem Insa adeseori insultat pe strada si nu ma prea lasa sa umblu singur; mai ales serile, numai Insotit de ea puteam sa ies. Stiindu-ma apoi si om care nu Isi prea pune paza gurii, a venit si ea cu mine, ca nu cumva sa spun vreo prostie si ca sa nu ma Intorc singur acasa.
La sectie era multa lume, care astepta sa i se ia cuvenitele informatii. Am asteptat si-am tot asteptat si noi sa ne vina randul. Pe la unsprezece am rugat-o sa se Intoarca acasa. N-a facut Insa aceasta decat dupa ce unul dintre subcomisari i-a fagaduit ca ma va Insoti el cand ma voi Intoarce acasa.
Era pe la miezul noptii cand ni s-a spus ca lamuririle avem sa le dam la prefectura capitalei. Ne-am Insirat deci, vreo douazeci de insi, doi cate doi, si doi sergenti, unul In frunte, celalalt In coada, ne-au dus pe uliti mai dosnice la politie.
In drum mi s-a Intamplat Intaia oara In viata mea sa intru In conflict cu puterea publica a unui stat, de asta data cel roman.
Plouase zilele acelea si mai era pe ici, pe colo cate o baltoaca. Nimerindu-se una din baltoace In calea noastra, eu am iesit din sir si-am ocolit baltoaca pentru ca sa nu stropesc pe cei din apropierea mea.
"Tine sirul!" - se rasti sergentul din dosul nostru.
Eu ma Intorsei zambind spre el.
"Nici unul dintre marile interese ale patriei nu cere sa ne balacim prin baltoace", Ii zisei.
"Tine-ti gura, ca te umflu", striga dansul scos din sarite.
Gandindu-ma la povetele Intelepte ale sotiei mele, am si tacut, dar peste catva timp am dat peste un sant de canalizare, care ne taia drumul si coloana Intreaga a trecut pe trotuar.
"Tineti sirul, domnilor, ca se prabuseste patria, daca va abateti din drum", strigai eu pornit pe ras.
Paznicul bunei randuieli cetatenesti iar Isi pierdu sarita.
"Da Inainte, da Inainte! - grai dansul. Mosul acela obraznic nu stie ce-l asteapta la prefectura!"
Avea toata dreptatea. Nu stiam eu. Nu stia Insa nici el. Nu stia nimeni. Isi pierdusera cu totii capul.
Comisari, subcomisari, sergenti, jandarmi, agenti secreti aduceau mereu fel de fel de oameni, barbati, femei, baieti si fete, de prin toate mahalalele, Incat birourile, gangurile, pivnitele si curtile politiei nu-i mai Incapeau si pretutindeni lumea se Imbrancea, striga, tipa, plangea pe bocite ca la poarta iadului, iar dinspre bulevard si dinspre biserica Zlatarilor rasunau mereu strigatele multimii ametite de vorbarie, cand "ura!", cand "huideo!", Incat te
asteptai In fiecare clipa sa dea navala In curtea prefecturii si sa faca varsare de sange.
Pe noi ne-au varat Intr-un birou plin de nu mai puteai sa rasufli In el.
"Aici sa astepti - racni sergentul stiut. O sa vina domnul inspector, ca sa-ti ceara socoteala."
Am stat Insa asa tescuiti, In picioare, rezemandu-ne unul de altul, pana pe la doua dupa miezul noptii fara ca sa fi venit domnul inspector, care avea alta treaba. In sfarsit ni s-a spus ca noi nu aici, ci In curtea din fata cazarmii de jandarmi avem sa asteptam. Am si fost apoi dusi acolo.
Ma stii, iubite amice, ca am oarecare maiestrie In ale scrierii; nu ma simt Insa destoinic a te face sa-ti Inchipui cele ce se petreceau In fata mea.
Era a doua noapte In care nu dormisem, alergasem mult si pe la Panciu, si pe la Bucuresti, ma canonisem ca vai de mine pe scara vagonului: ma simteam cu toate acestea Inviorat si cuprins de o veselie oarecum nebunatica.
La intrarea cazarmii se afla un maior cu fata rasa, om cu mutra de baba sulemenita, care facea cu gesturi teatrale onorurile primirii si distribuia lumea Ingramadita In fata lui poftind pe unii sa intre si trimitand pe altii sa fie dusi la cutare ori cutare hotel, la cutare ori cutare cazarma, pe fiecare cum i se parea mai potrivit.
Eu, dupa o Indelungata asteptare, am fost pus In randul celor vrednici de intrare.
Ar fi fost si pacat sa nu mi se arate cele ce mi-au vazut aici ochii.
Intr-o sala mare si destul de bine luminata se aflau o multime de paturi, In care zaceau rapusi de somn mai fericitii care intrasera la Inceput si ei, Insa unii peste altii, cate trei-patru Intr-un pat Ingust. Cei intrati mai tarziu stateau In picioare printre paturi rezemandu-se fiecare de ce putea, mai de perete, mai de vreun pat, unii cascand, altii stand buimaci de vorba, iar altii dormind In picioare, toti dabalati si galbeni la fata. Fel de fel de oameni, Intre care si cativa fosti elevi ai mei, care-si facura drum spre mine cand ma zarira.
Cuprinzandu-le toate acestea Intr-o singura icoana vie, eu am Inceput sa rad cu hohote cum tu ma stii razand cand mi se pune cate ceva de-a curmezis In cap.
"Domnule Profesor! - striga cuprins de spaima unul dintre baieti, un evreu destept - stapaneste-te, ca ai s-o patesti!"
"Da-i dracului - Ii raspunsei eu. Parca mai e cineva care stie unde-i sta capul, ca sa ma Intrebe de ce rad!?"
Cei din jur se uitara cu uimire la mine, si unii dintre dansii se departara pentru ca nu cumva sa pateasca si ei ce voi fi patind eu.
Vei Intelege ca iar n-am patit nimic - afara de cele patite pe urma altora din pacatele mele.
Pe la cinci am fost, In sfarsit, aruncati claie peste gramada Intr-unui din automobilele ce faceau, cum se zice, "naveta" Intre Prefectura si gara Cotroceni, de unde pleca trenul la Domnesti.
Pe drum am avut parte sa vad cele dintai semne de razboi: treceam pe ici, pe colo prin lumina reflectoarelor Indreptate spre cer, ca sa-i caute pe afurisitii de nemti veniti sa-si arunce bombele auspra cetatenilor pasnici.
Iar nu mi-am putut stapani rasul.
"Caraghiosii naibii! - am zis - dar tocmai cu reflectoarele lor Ii calauzesc pe aruncatorii de bombe."
Si de data aceasta oamenii se mai departara de mine, ba primii si cateva ghionturi In coaste.
La Cotroceni am fost urcati In vagoane si prin crapatul zorilor de zi ne-au descarcat si ne-au coborat In cazematele fortului, unde nu era nimic pregatit pentru adapostirea noastra.
Intrati pe poarta cea mare a fortului, am dat Intr-o largime din care se deschideau doua ganguri, unul la dreapta, altul la stanga, si lumea s-a revarsat pe Imbrancite In ele. Eu am fost dus de puhoiul viu la stanga, unde peste putin m-am pomenit fata In fata cu Sergies, patronul tipografiei In care se tiparise Ziua, un neamt cam cocosat, dar om cu multa vlaga.
"Fa-ma, mama, cu noroc si-arunca-ma apoi In foc!" - zisei eu.
Il stiam adica pe Sergies Inca din timpul colaborarii mele la Infiintarea Minervei, In tipografia careia conducea masinile si-l stiam om inimos, care credea ca e ceva de capul meu si tinea la mine mai ales dupa ce fusesem si director al ziarului Ziua.
"A! - strigai eu. Iata si Sergies."
El ramase Intr-un fel de aiurire.
"Cum!? - grai. Si dumneata!? Pana chiar si dumneata!? Se poate! Oamenii acestia au Innebunit. Imi pare bine! Foarte bine Imi pare ca te Intalnesc! Sa vii cu noi. Am sosit aici Intre cei dintai, pe Inserate, si-am putut sa ne gasim cea mai buna dintre sali. Uite la mine: mi-am si facut somnul."
Ma bucuram si eu c-am dat de un om pe care ma pot rezema.
"Purici sunt?" - Il Intrebai.
"Purici? Da! - raspunse el. Da’ In celelalte sali, unde - Iti spun eu! - sunt chiar mai multi."
"Dar muscarie?"
"Multa ca pretutindeni, dar lampa n-avem, iar la Intuneric mustele se aduna pe tavan si nu sunt suparatoare."
"Paduchi de lemn?"
"Pare-mi-se ca tot putini - ma Incredinta dansul. Pana ieri au stat Insa arestati militari In sala si-au lasat In urma lor fel de fel de alti paduchi. Grija mea Insa! Eu sunt ciuma paduchilor si sfarsesc iute cu ei. Lucrul de capetenie e ca suntem noi Intre noi, numai oameni de Intelegere. S-au strecurat, ce-i-drept, printre noi si cate o lichea, cate un pungas, cate un
spion, dar o sa le facem vant."
Am intrat cu gandul Impacat Intr-o sala lunga de vreo zece si lata de vreo sase metri: In fund, doua ferestre cu zabrele groase, iar la dreapta si la stanga cate un pat asa-zis comun, scanduri pe care dormeau cate 25-30 de oameni, unii horcaind, altii rasufland pe suierate.
"Asta-i sala dumitale?" Il Intrebai eu zambind.
"O sa le vezi pe celelalte - raspunse el. Nu te uita la porcii acestia, care dorm ca betivii. Au sosit dupa miezul noptii si sunt cazuti In primul somn. Haide! - urma apoi ducandu-se la unul dintre fericitii cazuti In somn. La o parte! Loc pentru domnul Slavici!"
Mi-a si facut loc larg de puteam sa ma rasfat.
Rasuflai usurat, ma descaltai ca sa-mi pun ghetele capatai, Imi dezbracai haina, un sacou de postav groscior, ca sa ma acopar, si intrai In randul fericitilor.
"Iti multumesc tie, Doamne, c-am ajuns, In sfarsit, sa-mi mai Intind oasele", am zis pe suspinate si chiar mai curand decat de obicei am fost rapus de mult doritul somn.
Era atat de bine acolo pe acele scanduri de brad, caci bradul e lemn moale.
M-or fi durut, nu-i vorba, pe ici, pe colo coastele, m-or fi piscat mustele neastamparate, s-or fi hranit sugandu-mi sangele pureci si paduchi de tot felul, voi fi rasuflat greu de tot In aerul Imbacsit, dar toate acestea nu mi-au stricat somnul, nici nu mi-au tulburat visurile.
As fi dus-o toata ziua asa, dar cam pe la opt a venit Sergies sa ma scoale. Trebuia sa ne punem pe doua randuri, ca sa fim numarati si sa ni se dea cuvenitul codru de paine.
Desteptat, am deschis ochii si m-am uitat voios Imprejurul meu.
Ma simteam bine, de tot bine, ca tot omul luat la goana dupa ce a ajuns, In sfarsit, sa rasufle si sa se mai Intremeze.
Dupa ce s-a citit apelul nominal, mi-am luat codrul de paine si m-am dus la cismea, ca sa-mi astampar foamea si setea. Niciodata n-as fi crezut ca e atat de dulce hrana painea uscata si muiata In apa proaspata, si abia acum am fost cuprins de adanca Intristare.
"Ce-i!? - Imi zise Sergies. Da-le dracului toate. Or sa treaca si acestea. Inima rea sa nu-ti faci! Un om ca dumneata trece nepasator prin toate."
"Nu e vorba de mine! - Il Incredintai. Mie Intr-adevar putin Imi pasa. Ma simt bine si aici. Ma gandesc Insa la durerile copiilor mei si la Ingrijirea sotiei mele, mucemta, care a suferit si are sa mai sufere atat de multe de pe urma pacatelor mele. Nu stie, sarmana, ce m-am facut, unde ma aflu si ce are sa se aleaga de mine."
"Sa-i trimitem un biletel" - starui dansul.
"De aici? Cum sa-l trimitem? E peste putinta."
Sergies baga mana In buzunarul pantalonilor, scoase cateva "piese" si le zangani In palma, apoi se apropie de mine.
"In Romania nu e nimic peste putinta! - Imi sopti el la ureche. Scrie biletul si sa nu-mi mai zici Sergies daca nu-l primeste doamna Slavici Inca mai Inainte de a se fi Inserat."
Mi-a dat apoi un creion, a rupt o foaie din carnetul sau si m-am ascuns Intr-un colt al gangului, unde-am scris In pripa:
"Sa nu fii, draga, Ingrijorata. Ma aflu la fortul Domnesti, pe care-l stii din plimbarile noastre. E bine aici, aer curat, lumina multa, verdeata de jur Imprejur si multi oameni cumsecade, Intre care si Sergies, care are grija de mine. Voi ajutati-va cum puteti si cu mine nu va mai bateti capul."

Cu toata dragostea





Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 01
Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 02
Inchisorile mele - La Vat - 01
Inchisorile mele - La Vat - 02
Inchisorile mele - La Vat - 03
Inchisorile mele - La Domnesti - 01
Inchisorile mele - La Domnesti - 02
Inchisorile mele - La Domnesti - 03
Inchisorile mele - La Luvru - 01
Inchisorile mele - La Luvru - 02
Inchisorile mele - La Luvru - 03
Inchisorile mele - La Vacaresti - 01
Inchisorile mele - La Vacaresti - 02
Inchisorile mele - La Vacaresti - 03
Inchisorile mele - La Vacaresti - 04
Inchisorile mele - La Vacaresti - 05
Inchisorile mele - La Hotel Modern - 01
Inchisorile mele - La Hotel Modern - 02
Inchisorile mele - Procesul Ziaristilor - Incheiere
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 01
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 02
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 03
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 04
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 05
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 06
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 07
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 08
Inchisorile mele - Om intre oameni - 01
Inchisorile mele - Om intre oameni - 02
Inchisorile mele - Om intre oameni - 03


Aceasta pagina a fost accesata de 812 ori.
{literal} {/literal}