Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 01

Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 01

de Ioan Slavici


I.

Iubite amice,

Dupa ce am fost osanditi, Carnabat, Grossmann, cei doi Teodoresti si eu, am ramas tot la Hotel Modern. A venit, ce-i drept, grefierul sa ne duca iar la Vacaresti, dar multumita staruintelor lui Costaforu tot ne-au mai lasat acolo. Am ramas si dupa ce Curtea superioara a
confirmat sentinta, ba chiar si dupa ce am facut recurs la Inalta Curte de Casatie.
Aceasta a fost partea rodnica a timpului petrecut la Modern. Cunoscand tara si oamenii, eu eram pe deplin Incredintat ca nu este In Romania Curte care e In stare sa ne scape si de aceea mi-am Inceput si continuat In toata linistea lucrarea ca si cand m-as fi aflat la crama de la Panciu. Avocatii Insa, care priveau lucrurile din punctul de vedere al legilor, nu se Indoiau ca Inalta Curte de Casatie, daca nu chiar si Curtea militara superioara, va recunoaste ca rau am fost judecati, iar Grossmann si cei doi Teodoresti, care aveau chiar Intre ministri proptele, Isi faceau iluzii.
M-am solidarizat deci cu acestia si am subscris recursurile fara Insa ca sa-mi fi pierdut linistea omului care-si stie pozitia definitiv regulata.
Nu mi-am pierdut-o nici dupa ce Regina Maria, In urma staruintelor lui Costaforu, a intervenit ca de 10 Mai sa fim gratiati.
N-am fost gratiati, caci, asa se zicea, In curand urma sa fie publicat decretul de amnistie generala.
Deocamdata am fost adusi iar la Vacaresti.
Am gasit aici alta lume: alt director, alt grefier, alt prim gardian, alt medic si o curatenie desavarsita pana In cele mai mici amanunte. Ruinele tot ruine erau, dar varuite. Curtea era curata si drumurile fusesera drese si maturate. Unde mai Inainte fusesera mormanele de gunoi, acum era sapat, greblat si semanat cu lucerna, cu fasole, cu patlagele, cu porumb, ba pe la margini aveam si flori. Baile si etuva erau puse In functiune si oamenii Imbracati mai omeneste veneau randuri-randuri sa se Imbaieze si sa-si dezinfecteze la etuva haine, saltele si paturi. Peretii si tavanele erau pretutindeni varuite, podelele erau frecate, usi, paturi si
pardoseli erau spalate cu petrol. Varuite erau trunchiurile copacilor, ba pana chiar si drumurile pe ici, pe colo.
Culmea curateniei era apoi la celulele unde urma sa fim adapostiti noi.
Am putut deci sa-i zic fara de exagerare directorului general al Inchisorilor: pana acum se zicea "curat ca la manastire", de aici Inainte o sa se zica "curat ca la puscarie".
Mai presus de toate e Insa aici la Vacaresti aerul totdeauna curat si proaspat, Incat miscarea facuta prin curtea cea larga e o adevarata binefacere.
Pe langa toate acestea Carnabat mai adusese cu sine un asa-zis Sirius, pe care mi l-a pus la dispozitie, Incat puteam sa-mi gatesc ceaiul, cafelele si mancarile dupa gustul meu si dupa cum Imi priesc. Timp aveam destul pentru acestea. In curand am ajuns deci sa ma simt mai bine decat oricand In timpul celor din urma vreo zece ani. Nici astma, nici semne de diabet nu ma mai supara; pofta de mancare si somn bun am mereu. Dupa opt ani, In timpul carora nu am putut sa suport fumul de tutun, fumez iar cu placere iarba dracului si lucrez cu multa ravna.
Abia acum m-am patruns cu desavarsire de gandul ca In mijlocul murdariei curatia sufleteasca nu e cu putinta. Nu e Insa destul sa lipseasca murdaria, si la Bucuresti ar fi un fel de rai pamantesc daca n-ar lipsi Inca curatia sufleteasca.
Stiindu-te om care-mi citesti scrisa numai cand nu ai alta treaba, eu, care de asemenea nu am alta treaba, am sa ma Intind la vorba, dar de asta data am sa-ti vorbesc numai despre cele bune si frumoase.
Cand am sosit la Vacaresti, gardianul, care ne-a luat In purtarea sa de grija, ne-a dus, Inainte de toate, la etuva pentru ca sa ni se dezinfecteze hainele si bagajul. Vorba era sa mai fim si tunsi, rasi si Imbaiati, dar acestea ni s-au iertat.
Ca totdeauna si pretutindeni eu am ramas si la etuve cel din urma, coada cozii. Cand am ajuns deci la celule, era prea tarziu.
Gandul nostru era sa luam celulele din etaj, din coridorul carora se deschide o frumoasa vedere asupra gradinilor de la miaza-zi. Sunt Insa acolo numai zece celule. Primele cinci, dinspre scara paraclisului, erau ocupate de cinci socialisti, tot oameni tineri; Intr-a sasea se afla un alt domn, a saptea a luat-o Dem. Teodorescu, a opta o ocupase cu cateva ore Inainte colonelul Victor Verzea, Intr-a noua se instalase Grossmannul meu, iar a zecea, o celula Indoita, deci pentru doua persoane, era rezervata pentru Arghezi.
Sunt, iubite amice, nemangaiat cand Imi dau seama ca-mi este peste putinta sa-ti descriu gesturile, atitudinile si mutrele noastre cand ne-am pus Intrebarea care dintre noi intra cu Arghezi.
"Dumneata - i-a zis Grossmann lui Dem. Teodorescu - Ii esti cel mai bun prieten, deci cel mai indicat."
"Eu!? Doamne fereste!" - a raspuns acesta.
"Sa intre Carnabat!"
"Nu! nu! nu!" - raspunse Carnabat dand din maini si din picioare.
"Domnule Slavici?"
"Eu - am zis - din capul locului eram hotarat sa iau una din celulele de jos, care toate sunt goale. Vreau adica sa-mi fac o gradina cu flori In fata celulei si sa-mi petrec timpul sapand,
plivind si stropindu-mi gradinita."
Arghezi a ramas singur si s-a instalat boiereste cu toate dichisurile de care un om ca dansul are trebuinta, iar eu am luat prima celula, langa scara, si am cerut de la director o bucata de
loc In fata celulei, cincisprezece pasi In lung si doi pasi In lat, ca sa-mi fac gradinita.
Radea mai unul, mai altul de mine, caci sapam In moloz si eram mereu nevoit sa scot bucatile de caramida si sa le arunc la o parte, iar lucrul acesta puteam sa-l las In seama vreunuia dintre puscariasii ce se uitau la mine. Mai radeau Insa si pentru ca erau Incredintati
ca n-o sa mai fiu eu la Vacaresti cand o sa-mi Infloreasca gradina. Eu Imi cautam Insa de treaba dupa traditiile de la Vat, unde de asemenea aveam gradinita mea. Am sapat si am greblat frumos. Am pus la margine un sir de ceapa si-am mancat-o apoi, ba au mancat si altii din ea. Ara pus un sir de ardei, care are floare frumoasa. Eu n-am gustat din el, dar s-au Infruptat toata vara altii. Sotia mea mi-a adus seminte de salata, care rasare iute si e de un verde dulce: saptamani de-a randul am mancat si eu si altii din ea. Am mai pus la capete si la mijloc cate un fir de floarea-soarelui si ma bucuram cand pe langa vrabii Ii mancau si oameni semintele. Mi-a mai adus sotia mea zece boabe de ricina, o planta care creste
repede si are frunze foarte frumoase. Acum Ii sunt coapte pastaile. Mi-a dus si crizanteme, care au flori multe si frumoase, verbine care Infratesc si se Intind, petunii, care Infloresc toata vara, si reseda care miroase frumos. Parinteasca stapanire m-a lasat sa ma bucur Indelung de toate.
Cei doi Teodoresti, ba chiar si unii dintre socialisti, primeau cel putin de cate doua ori pe saptamana mari si frumoase smocuri de flori proaspete, pe care si le puneau pe masa ori le scoteau In coridor, ca sa se bucure si altii de ele. Sotia mea, care se deprinsese acum cu drumul Vacarestilor, nu avea nevoie sa-mi aduca si ea flori, caci gradinita mea era buchet mai mare si mai frumos decat toate smocurile cumparate din piata Sf. Anton si ne bucuram
amandoi cand Ii dadeam eu o floricica.
Una din cele mai omenesti si mai curate multumiri e sa urmaresti intrarea In fiinta a vietatilor, fie animale, fie plante, si sa iei parte la creatie ajutandu-le In cresterea lor. Eram deci cuprins
de jale cand vedeam ca numai pe ici, pe colo cate unul Intelegea placerea pe care o simteam diminetile, cand vedeam Inviorata gradinita cea ieri ofilita, pe care seara trecuta o plivisem, o sapasem cu furculita din tacamul meu si-o stropisem din ulcica In care-mi gateam mancarea. De aceea unii ma socoteau maniac cand eram suparat foc daca unul ori altul, voind sa-si scurteze drumul, calca In stratul meu si nu credeau ca In adevar Imi pare bine daca cineva Isi smulge cateva fire de salata ori de ceapa, Isi rupe o floare ori Isi ia un ardei.
Mie folosul ostenelii Imi era ca fleacul acela de gradinita ma leaga de pamantul unde eram nevoit sa stau ca sa-mi fie mai usoara siluita ramanere, Incat puteam sa-mi zic: "Da-l naibii si nu te supara, caci stii tu sa-ti faci si aici placuta viata!".
Sa nu razi, prietene, si tu, de aceasta duiosie de diletant In arta gradinariei, caci ea nu e decat preludiul unei simfonii dureroase.
Nu era, precum ti-am spus, In curtea cea mare numai gradinita mea. Era acolo si o mai mare Intindere de fasole, erau multe patlagele rosii, era mult porumb, erau bostani, dovleci, pepeni, ardei grasi, ba pana chiar si un zarzar, un corcodus si doi meri.
Eu, nenorocitul de mine, toate le urmaream In cresterea lor, de toate ma bucuram.
Vai de sufletul meu de om rau naravit, caruia i s-a Infipt In minte gandul ca cea mai mare dintre miseliile de tot mari e sa nimicesti hrana omeneasca In mijlocul unei lumi pline de flamanzi.
Atata randuiala, atata disciplina, o atata Indrumare morala e In. acest penitenciar si casa de corectie, Incat nu mi-a fost dat sa vad si ceva copt, un rod ajuns la deplina desfasurare: toate au disparut ca prin farmec mai Inainte de a fi bune de ceva. Luau hotii mai de frunte, luau ucenicii In ale hotiei, luau si altii, fiecare la randul lui, parca asa trebuia sa fie.
Eu Imi aveam masa la usa celulei, unde erau aer si lumina, si le vedeam pe toate.
Mai ales In primele doua ore dupa pranz, cand gardienii Isi faceau obligatul pui de somn, hotii se furisau unul cate unul prin dosul bisericii si Incepeau sa-si faca fiecare partea cuvenita. Din mine tipa dreptatea.
"Ce faci acolo!?" strigam de rasuna curtea.
"Lasa corcodusele sa se coaca!" strigam apoi.
"Lasa merele sa se coaca!"
"Nu rupe, omule, cracile de la zarzar!"
"Ce faci, ma, tu la patlagelele verzi!?"
"Nu rupe porumbul, ca nu e Inca facut!"
"Nu vezi ca e crud pepenele!?"
Cei In drept se uitau hoteste la mine.
"Dar pe tine cine te-a pus pandar aici!?" raspundea cate unul dintre cei tantosi.
"Pazeste-ti treaba!" Imi zicea altul.
In cateva randuri, cat p-aci sa mananc tranteala, si era un timp, cand nu puteam sa umblu prin curtea Vacarestilor decat cu marea paza - ca pe strazile Bucurestilor.
"Hotarat ca-i lipseste mosului o doaga!" zicea cate un gardian, care lua si el fara ca sa-i pese daca-l vad ori nu hotii.
"Da, Ii lipseste!" ziceau si altii, oameni mai cu minte, care nu se dadeau nici ei la o parte.
Adevarul era ca la Vacaresti lipsea cel mai de capetenie lucru pentru orice puscarie cum se cade: purtarea de grija pentru viata sufleteasca a nenorocitilor intrati acolo.
Mai era Insa un lucru urat, care e cu atat mai dureros, cu cat celor mai multi li se parea ridicol.
Detinutii primesc acum o hrana mai omeneasca: In fiecare zi cateva sute de grame de paine, la pranz si seara cate o strachinita de ciorba, destul ca sa nu mai moara de foame. Ei sunt Insa oameni mai mult ori mai putin mancaciosi si tot vin mereu sa ceara o felie, fie chiar si numai o cojita de paine.
Eu, prietene, mi-am potrivit lucrurile asa ca niciodata nu mananc decat jumatate din painea mea, caci ma mai hranesc si cu altele. Pastrez painea de azi pe maine, cand mananc jumatate din ea; poimaine dau cealalta jumatate unuia dintre flamanzi ori o Impart Intre doi.
Ei, bine! domnul Negoita, primul gardian, om aici mai puternic decat toti regii din tarile stapanite de dansii, a primit, se vede, de la cineva drept pesches un ied, pe care nu l-a mancat, ci l-a lasat sa se rasfete In curtea plina de hrana omeneasca. Pe cand eu Imi
trageam painea de la gura ca sa am multumirea de a le-o da altora mai flamanzi decat mine, acea samanta de drac facea burta mistuind In fiecare zi hrana din care s-ar fi putut satura cel putin zece oameni.
Sa nu te puna pacatul sa dai cu socoteala ca ti-o spun prea lata. Eu abia acum la vreme de batranete am ajuns sa ma dumiresc de ce anume la judecata cea din urma sufletele sunt Impartite, ca la Domnesti, In capre si oi. Capra e Intr-adevar dupa chipul si asemanarea
Necuratului.
Afurisita aceea de lighioana manca numai floare si rodea, drept un fel de desert, scoarta de copaci si de pomi. Inchipuieste-ti, te rog, cata floare de fasole Incape In acea burta de rumegator, care creste, mereu creste. La nevoie, cand nu mai gasea floare, manca si fasole, dar numai din cea subtirica si de tot frageda. Fa-ti socoteala si te vei Incredinta ca mai Inainte de a-i fi crescut coarnele si barba ca la oricare tap adevarat, a mistuit cel putin un bun car de fasole.
Dupa ce porumbul a Inceput sa-si dea rodul, cate trei-patru, pe ici, pe colo chiar cinci stiuleti pe un tuleu, lighioana dracului manca numai matase. Daca se Intampla ca stiuletele sa-i fie prea sus, rasturna Intregul tuleu, Incat pretutindeni era porumb culcat la pamant. Alt bun car de hrana omeneasca nimicita spre bucuria Necuratului.
Floarea de patlagele nu-i placea, se vede, caci o lasa sa dea rod, dar rasturna planta Intreaga si-o calca In picioare - asa numai din rasfatare de pui de tap.
Nici dovleci, bostani ori pepeni nu manca, dar umbla printre vrejurile Intinse pe pamant si le rupea, Incat se duceau dracului si floare si rod.
Dar gradinita ta? vei Intreba tu.
Nu ma mai Intreba, caci acesta e unul din cele mai triste capitole In istoria vietii mele de Vacaresti.
Dusman nemilos al puiului de tap, mi-am pierdut In timpul celor cateva luni de mai multe ori sarita si-am sarit sa dau cu piciorul si sa-l iau la goana.
"Lasa-l, mosule, ca e favoritul primului!" striga unul.
"Ce pacate!? - striga altul. Nu-l vezi cat e de dragut si de zglobiu!?"
Eu nu tineam seama si-mi varsam focul.
Urmarea fireasca a fost ca nici el n-a tinut seama de slabiciunile mele si a Inceput sa ma atinga unde eram mai vulnerabil. Indata ce simtea c-am plecat undeva, el dadea navala asupra gradinitei mele. Nici matasea de porumb, nici floarea de fasole, nici chiar scoarta de copac nu-i placea atat de mult precum crizantemele, pe care In timp de cateva zile mi le-a curatit de nici urma de boboc n-a mai ramas, iar floare de verbina n-am ajuns sa vad, caci Inca de mugur-mugurel mi le-a mancat toate. Celelalte mi le-a calcat In picioare de era jale sa te uiti la ele.
Asa Isi razbuna tapul jignit In drepturile lui de agent al puscariei.
Mai ramasesera cele zece fire de ricin cu frunza mare si frumoasa. Intr-una din zile m-am pomenit ca unul dintre cei din celulele de sus, cine anume nu stiu, fara Indoiala tot un agent al Necuratului, a varsat peste ele fie apa fiarta, fie altceva, destul ca a oparit pe cele mai frumoase dintre ele de ti-e sila sa le vezi.
Trista, parasita si lasata In paraginire sta In fata celulei mele gradinita odinioara verde si Infloritoare, o icoana a vremurilor prin care trecem. Iar eu sunt tot aici, si doua petunii, care
Infloresc razlete si acum, parca Imi zic "Noi nu ne dam - gata sa intram cu tine In iarna!".
De cand am sapat cei treizeci de pasi patrati am subscris atatea cereri de tot felul, Incat nici unul dintre Teodoresti n-ar fi In stare sa le duca subtioara. La nici una nu ni s-a dat raspuns.
Cu toate acestea mereu era sigur ca, daca nu azi, maine, poimaine, fara Indoiala peste putine zile, avem sa fim pusi In libertate, caci nu ramane decat sa se faca "formele". Eu nu credeam. Cand am vazut, Insa, ca mi se pustieste gradinita, am zis si eu ca acesta e un
semn Invederat ca nu mai am ce sa caut la Vacaresti si am Impachetat.
S-a Intamplat Insa In cele din urma ceea ce Inca de mult ar fi trebuit sa se Intample.
In timpul caldurilor de dupa amiaza-zi puiul de tapsor se punea si el In rand cu gardienii si intra la racoare azi Intr-una, maine Intr-alta din celule, ca sa-si traga sub pat puiul de somn.
Aceasta i s-ar mai fi trecut, dar el lasa urme, Incat Iti venea sa crezi ca toata lumea mananca masline pastrate In untdelemn si arunca samburii si varsa untdelemnul pe asfaltul cel curat si sters cu petrol. Aceasta nu i se putea ierta la Vacaresti, unde era atata curatenie. Celelalte da; aceasta nu! I s-a pus deci cutitul la gat.
Cand am vazut aceasta dreptate neInduplecata, am fost cuprins de simtamantul ca tot mai am sa stau la Vacaresti si am despachetat.
Cu acesta se Incheie preludiul simfoniei desfasurate pe tema "Multa curatenie, dar nici o curatie".






Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 01
Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 02
Inchisorile mele - La Vat - 01
Inchisorile mele - La Vat - 02
Inchisorile mele - La Vat - 03
Inchisorile mele - La Domnesti - 01
Inchisorile mele - La Domnesti - 02
Inchisorile mele - La Domnesti - 03
Inchisorile mele - La Luvru - 01
Inchisorile mele - La Luvru - 02
Inchisorile mele - La Luvru - 03
Inchisorile mele - La Vacaresti - 01
Inchisorile mele - La Vacaresti - 02
Inchisorile mele - La Vacaresti - 03
Inchisorile mele - La Vacaresti - 04
Inchisorile mele - La Vacaresti - 05
Inchisorile mele - La Hotel Modern - 01
Inchisorile mele - La Hotel Modern - 02
Inchisorile mele - Procesul Ziaristilor - Incheiere
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 01
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 02
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 03
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 04
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 05
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 06
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 07
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 08
Inchisorile mele - Om intre oameni - 01
Inchisorile mele - Om intre oameni - 02
Inchisorile mele - Om intre oameni - 03


Aceasta pagina a fost accesata de 720 ori.
{literal} {/literal}