Inchisorile mele - La Hotel Modern - 02

Inchisorile mele - La Hotel Modern - 02

de Ioan Slavici


II.

Iubite amice,


Am fost, precum stii, dusi la hotelul Modern pentru ca sa ne pregatim pentru proces, deci sa studiem dosarul si sa luam Intelegere cu aparatorii nostri.
Daca de aceasta e vorba, eu puteam sa raman la Vacaresti.
Dosarul ne-a fost pus la dispozitie trei zile mai Inainte de pertractarea cauzei In fata curtii martiale. Puteam sa-l studiem de la 9 pana la 12 si de la 3 pana la sase. Era un mare teanc de hartii Impreunate sub titlul "Carnabat si ceilalti" la care mai adaugase comisarul regal un
car de ziare, In care erau Insemnate cu creion sute de articole incriminate. Toate acestea aveau sa le studieze In timp de 18 ceasuri douazeci si cinci de acuzati si aparatorii lor.
Indeosebi eu, care nu stiu sa dau navala si sa razbesc pe Imbrancite, abia peste umerii altora am ajuns sa vad dosarul, iar dintre articolele mele incriminate n-am reusit sa citesc nici unul.
Ma vedeam bagat Intr-o caldare cu alti 24 de oameni, cu care nu aveam nimic, nici In clin, nici In maneca si care nu mi-au fost si nici n-au sa-mi fie vreodata tovarasi de lupta. Pe cei mai multi dintre dansii acum Ii vedeam Intaia oara, iar cu altii abia pe ici, pe colo vorbisem In
treacat.
Asa-zisii judecatori erau apoi tot oameni care nu ma cunosc, nu sunt dumiriti asupra trecutului meu, nu stiu care e rostul meu In viata poporului si astfel nu sunt In stare sa ma judece.
Cand comisarul regal m-a Intrebat care-mi este aparatorul, am raspuns ca nici unul.
"Voi da curtii lamuririle ce voi crede de cuviinta - am zis - dar de aparat n-am sa ma apar."
Mi-a fost deci numit aparator din oficiu.
Bolentinul nostru, Insa, In rechizitoriul sau n-a mai vorbit de "Carnabat si ceilalti", ci de "Slavici si ceilalti", m-a pus adica pe mine In frunte si ceilalti s-au adapostit In dosul meu.
Aparatorii acestora au tinut deci sa ma apere si pe mine, ceea ce era In interesul clientilor lor. E de sine Inteles ca nu-mi ramanea decat sa le multumesc. Le si sunt recunoscator. Desi nepregatiti pentru apararea mea Indeosebi, mai ales Socor, Perieteanu, fratii Mora amandoi, Radu Rosetti, Micescu si Negreanu au scos cu caldura si cu multa pricepere la iveala nedreptatea ce mi s-ar face daca as fi osandit. Inca mai vartos le eram si le sunt recunoscator adversarilor mei politici Cocea si Costaforu, precum si aparatorului din oficiu, maiorul Steriadi, care m-au aparat cu toata ravna.
Pus Insa In stransa legatura cu ceilalti acuzati, eu eram oarecum ferecat, Incat nu mai puteam sa fac decat ceea ce se parea potrivit cu interesele de aparare ale coacuzatilor mei.
Cunosti Intrucatva spiritul de solidaritate al ziaristilor. In timpul procesului el s-a dat Inca mai Invederat pe fata.
Au fost, ce-i drept, doi insi, Carnabat si Grossmann, care nu s-au sfiit a pune In primejdie soarta celorlalti facand marturisirea ca ei au lucrat din convingere si pe deplin Incredintati ca servesc tara sustinand politica traditionala alaturi cu oameni de frunte cum sunt P. P. Carp, Teodor Rosetti, A. Marghiloman si multi altii.
Arghezi si Dem. Teodorescu, oameni mai subtiri, au prezentat curtii dovezi neIndoioase ca dansii au primit de la generalul lliescu, deci de la guvernul liberal, banet, ca sa Infiinteze un ziar si o revista, In care sustineau dupa inspiratii primite tot ceea ce au sustinut si In coloanele Gazetei Bucurestilor.
Antim a produs chiar dovada ca a colaborat la Gazeta Bucurestilor numai ca agent al politiei secrete romane.
Ceilalti, oameni mai marunti, erau si ei tot francofili, pe care nevoile vremii i-au silit sa scrie la Gazeta Bucurestilor, ca sa nu moara de foame. Acestia au adus martori care vorbeau cu oroare despre criminala infamie a celor intrati In slujba dusmanului si jurau ca cutare ori cutare In adevar n-ar mai fi avut ce sa manance daca nu s-ar fi capatuit la Gazeta Bucurestilor.
Au urmat aparatorii care, datori a dispune curtea In favorul clientilor lor, recunosteau ca noi cei cativa Incapatanati suntem greu vinovati, dar clientii lor n-au sa fie socotiti deopotriva cu noi.
Eu, saracul de mine, mi-am Inceput marturisirea dandu-mi pe fata mirarea ca stau pe banca acuzatilor alaturi cu niste oameni nevinovati. Poate ca erau vinovati de fapta pe care au savarsit-o fie siliti de Imprejurari, fie ademeniti de altii. Eu sunt Insa un facator de rele care de cincizeci de ani acum starui cu Indaratnicie si am Imbatranit In rele. Tin sa spun aceasta pentru ca sa nu fiu judecat cu toptanul si ca ceilalti sa nu fie socotiti partasi la vina mea.
Asa a Inteles, se vede, si comisarul regal, totdeauna leventul Bolentin, lucrurile, caci a fost de o rusinoasa violenta, pot sa zic chiar badaranie, fata cu mine.
Nu ma mai slabea Bolentinul din "batranule Slavici", Imi spunea ca are sa-mi fie rusine de faptele mele, mi-a zis "tampit", ma ameninta ca-mi va fi astupata gura cu pamant, ca am sama sting la Vacaresti, stiind ca de fata mi-e sotia Impreuna cu fiul si cu doua fiice ale noastre, striga, racnea si gesticula si In cele din urma a "proferat" vorbele: "cand marile interese ale neamului cer, putin importa daca o familie Isi pierde capul".
Am voit sa cer cuvantul, ca sa-i spun curtii ce-am patit In fata curtii cu jurati din Cluj.
Aparatorii au sarit cu totii sa ma opreasca rugandu-ma sa nu indispun curtea.
Nu-si dadeau, asa se vede, seama, ca vorba nu era de mine, ci de demnitatea statului roman, pe care presedintele curtii nu stia s-o apere. Pe mine putea Bolentinul acela sa ma Injure si de mama, cum l-a Injurat pe Carnabat, aceasta fie la Obor In gradina lui Eliad, fie In Dealul Spirii la Nita Stere, fie la Femina ori la Marita Blonda unde nu putea sa ma gaseasca, nu Insa In fata unei curti alcatuite de ofiteri romani, unde nu ma dusesem, ci eram dus.
Obraz trebuie sa ai ca sa legi pe un om cot la cot, sa-i pui la spate santinela cu baioneta In pusca si apoi sa-l Injuri dupa plac.
Asta mi-a fost soarta timp de cincisprezece zile cat s-a taraganat procesul: mereu mi se cerea sa tac ca sa nu indispun curtea.
Mi-am luat notita si despre izbucnirile patimase ale comisarului regal, si despre multele prapastii pe care le-a spus si mi-am Inchipuit un fel de contra-rechizitoriu pe care eram hotarat sa-l desfasor la sfarsit, dupa ce mi se va fi pus Intrebarea daca mai am ori nu sa adaug ceva la cele spuse de aparatori.
S-a Intamplat Insa ca pledoaria lui Perieteanu a fost Intr-adevar foarte stralucita. Mi s-a cerut deci din toate partile sa nu mai vorbesc, caci as strica efectul produs de acea pledoarie.
Nu m-am Invoit. Ar fi fost prea mult din partea mea. M-am Invoit Insa sa suprim din cele ce aveam de gand sa spun tot ceea ce, dupa parerea aparatorilor, ar fi indispus curtea, desi eram Incredintat ca sentinta nu atarna nici de la bunele, nici de la relele dispozitii ale oamenilor Insarcinati sa dea celor puse la cale aparentele unei judecati.
Am rostit deci o cuvantare ciopartita, fara cap si fara coada, lipsita de legatura, un fel de potpuriu retoric.
Am pastrat Insa atat stenogramele, cat si notitele ce adunasem si am sa-ti trimit cuvantarea drept document istoric, din care urmasii se pot dumiri si ei asupra timpului In care mi-a fost dat sa-mi petrec viata.
Sentinta a fost, cum ma asteptam sa fie, o noua si mai Invederata dovada ca Intru fericire pomenitul Rietz vedea bine lucrurile cand cita din infernul lui Dante vorbele "Lasciate ogni speranza!".
Curtea martiala din Bucuresti nu a gasit Insa cu cale sa-si rosteasca sentinta In fata noastra, a acuzatilor, ci ne-a Inchis Intr-o sala departata unde eram paziti de santinele.
Cand grefierul a venit sa ne citeasca sentinta, fiica-mea Lavinia, intrata si ea la mine, a Inceput sa planga.
"Plangi, fata mea, plangi - i-am zis - dar nu pentru ca vezi osandit pe tatal tau, ci pentru ca ai sa-ti petreci viata In tara aceasta, care sufera asemenea rusine. Adu-ti aminte de Crainiceanu si gandeste-te la colonelul Verzea: fata cu mine curtea a fost de o extrema indulgenta."
Totdeauna avantatul Bolentin, care-mi auzise vorbele, statea la o parte.
Ma stii ca eu n-am fost niciodata nici germanofil, nici maghiarofil, ba nici chiar romanofil: este iubirea de oameni si de pace ceea ce au hotarat faptele mele. Pornind din convingerea ca bine din punctul de vedere social nu poate sa fie decat ceea ce rezulta din fireasca desfasurare a lucrurilor, eu am fost totdeauna de parere ca razboiul e Impotriva firii
omenesti, o Injosire morala, care nu li se poate ierta decat celor nevoiti a-si apara viata.
Vei Intreba, poate - de ce n-am spus aceasta si In fata curtii martiale.
Pentru ca eram cu minte. Daca o faceam, eram osandit la moarte.




Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 01
Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 02
Inchisorile mele - La Vat - 01
Inchisorile mele - La Vat - 02
Inchisorile mele - La Vat - 03
Inchisorile mele - La Domnesti - 01
Inchisorile mele - La Domnesti - 02
Inchisorile mele - La Domnesti - 03
Inchisorile mele - La Luvru - 01
Inchisorile mele - La Luvru - 02
Inchisorile mele - La Luvru - 03
Inchisorile mele - La Vacaresti - 01
Inchisorile mele - La Vacaresti - 02
Inchisorile mele - La Vacaresti - 03
Inchisorile mele - La Vacaresti - 04
Inchisorile mele - La Vacaresti - 05
Inchisorile mele - La Hotel Modern - 01
Inchisorile mele - La Hotel Modern - 02
Inchisorile mele - Procesul Ziaristilor - Incheiere
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 01
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 02
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 03
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 04
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 05
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 06
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 07
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 08
Inchisorile mele - Om intre oameni - 01
Inchisorile mele - Om intre oameni - 02
Inchisorile mele - Om intre oameni - 03


Aceasta pagina a fost accesata de 735 ori.
{literal} {/literal}