Inchisorile mele - La Hotel Modern - 01
de Ioan Slavici
La Hotel Modern
I.
Iubite amice,
Ca sa Intelegi bine cele petrecute In timpul cat am stat la hotelul Modern, e nevoie sa-ti spun ca-ti scriu In primele zile ale lunii Octombrie aflandu-ma de mai multe luni iar la Vacaresti si dupa ce Inalta Curte de Casatie a luat si ea parte la salvarea patriei respingand recursul facut de noi, infamii tradatori, care am avut Indrazneala de a spune ca sarbii ne sunt
dusmani mai primejdiosi decat In trecut si ca pe Franta si pe Anglia nu putem sa ne rezemam, caci ele nu vor cauta decat satisfacerea propriilor lor interese si ne vor jertfi, daca acestea o vor cere.
Guvernul prezidat de Ionel Bratianu s-a retras In urma conflictului In care a intrat cu Serbia, cu Franta si cu Anglia, iar Viitorul, organul partidului national liberal, publica la adresa "aliatilor" articole care Intrec cu mult In violenta pe cele publicate de noi.
"Romania Mare", zic unii, s-a Infiintat, ce-i drept, dar e desfiintat statul romanesc, iar statul poliglot, In care se pierde, are hotarele deschise si spre Bulgaria, si spre Serbia, si spre Ungaria, si spre cehoslovaci, si romanii au sa-si mistuie puterile vii cu o iredenta bulgara, cu alta sarbeasca, cu iar alta maghiara, ba chiar si cu una ucraineana, ca sa nu mai vorbim si de cea germana ori de milionul de evrei - acum toti cetateni cu razam puternic mai ales In Anglia si In America. Au trecut timpurile cand romanii erau stapani pe tarisoara lor: traiesc In
tara mare, dar sunt legati-ferecati atat politiceste, cat si In viata lor economica. Dupa toate acestea ne asteptam ca azi-maine sa se deschida chestiunea panslavista printr-un razboi cu Serbia, care-i are pe toti slavii In partea ei, In vreme ce noi am pierdut si stima, si Increderea,
si simpatia tuturor popoarelor.
Iti spun acestea din puscaria de la Vacaresti si vei Intelege faptele petrecute mai Inainte de a ma fi Intors iar aici.
Am plecat la Modern cu inima Indoita.
Colonelul Victor Verzea facuse adica recurs contra sentintei prin care fusese osandit la moarte. Cand maiorul Angheleanu venise la Vacaresti, ca sa-l duca la Jilava, sentinta nu era Inca definitiva. Unul dintre cei de fata a dat deci cu socoteala ca mult nu are sa stea colonelul la Jilava, caci Curtea nu va confirma sentinta.
"As'! - a zis maiorul pe ranjite. Am sa-l duc In dosul fortului si sa pun cativa soldati sa-l Impuste."
Acesta era spiritul atunci predomnitor: la ce puteam sa ma astept eu, care In gandul celor puternici sunt cu mult mai vinovat decat colonelul, eu, om Imbatranit In rele, si n-am nici starea, nici legaturile acestuia?
Sosit la Modern am fost Insa mai vartos patruns de simtamantul acesta.
De-a pururea distribuitorul nostru Bolentin a facut adica selectie: la Modern a internat numai pe cei mai vinovati sapte dintre noi, cu mine In frunte, iar pe ceilalti i-a trecut la alt hotel.
Nu ma Incumet sa fac Incercarea de a-ti spune care-mi era starea sufleteasca In clipa intrarii mele In hotel. Iti voi spune numai ca din iad veneam si tot In iad intram.
Inchipuieste-ti la un colt o casa cu doua randuri In forma de pi grecesc, cu fundul spre miaza-zi si cu o aripa spre rasarit, cu alta spre apus, iar la mijloc curte asfaltata cu poarta spre miaza-noapte, In alta strada. Intrarea si scara sunt la mijlocul aripii dinspre apus. Deasupra
fundului si al aripii dinspre rasarit sunt si mansarde.
In casa aceasta se afla cel mai spurcat dintre asezamintele nascocite de oamenii din veacul nostru.
Un derbedeu, o puslama ori un craidon care prinde o fata pe ulita ori o ademeneste din casa parinteasca, o aduce la Modern, Inchiriaza unul dintre iatacurile cu cate un singur pat, stau amandoi un timp oarecare, apoi pleaca - de cele mai multe ori el pe intrarea de la apus, iar ea pe portita ce da In strada mai dosnica de la miazanoapte.
Acum, In randul de sus al aripii de la rasarit si al fundului, se aflau curtea martiala franceza, biroul acelei curti si cateva odai pentru functionarii curtii si pentru politie, iar In mansarde erau Inchisi condamnatii, mai ales algerieni.
Pentru noi rezervase marele distribuitor, In aripa dreapta, dinspre apus, la dreapta scarii, cinci iatacuri cu cate un pat.
Francezii si arestatii lor vorbeau cu zgomot, radeau, cantau, se certau. Din cand In cand cate unul dintre dansii Isi aducea femeia culeasa de pe strada. Un jandarm aducea si el cate doi-trei camarazi legati cu sfoara unul de altul, oameni prinsi cu mana In buzunarul altora ori batausi neImblanziti. Pe coridoarele stramte se Inghesuiau pe Imbrancite "frati francezi", derbedei, craidoni, fiecare cu soata respectiva, unele cu voal des peste obraz, altele Indraznete si cu capul ridicat, iar romanasii din garda noastra stateau prin colturi cascand a foame prelungita.
"Bine, ce e aici? Unde ne-au adus pe noi?" - am Intrebat eu.
Carnabat, un om Inalt, bine hranit si molatec, un fel de turc nepasator, pe care nu-l scoate nimic din tatani, se uita lung la mine.
"Ce sa fie!? - Imi raspunse. Hotel Modern. Asa e totdeauna aici, unde fiecare odaie este Inchiriata de cate zece ori pe zi si mai ales pe noapte."
"Ma iarta - i-am zis - dar tot era mai bine la Vacaresti."
"O sa vezi ca nu" - ma Incredinta dansul, si stia omul ce zice.
Mai Intai si mai Intai puteam sa primim vizite fiecare In iatacul lui, oricand In timpul zilei, ba chiar si peste noapte. Puteam de asemenea sa si mancam ori sa bem fiecare ceea ce-i dadea mana. Nu ne oprea nimeni sa ne uitam pe fereastra, nici sa ne plimbam prin curte, nici sa ne adunam, ca sa stam de vorba.
Chiar ziua urmatoare a venit sotia mea sa ma vada si am stat ceasuri Intregi de vorba. Am luat Intelegere sa-mi trimita In fiecare zi mancarica si tot ceea ce-mi va fi trebuind. Venea apoi In fiecare zi aproape, Incat parca si aici eram acasa. Pacat numai ca ne aflam la Hotel Modern unde lumea era obisnuita sa vada numai femei mai tinerele intrand si iesind.
"Mie putin Imi pasa - grai sotia mea - dar e greu pentru sotiile celorlalti, care toate sunt tinere si frumoase. E In tot cazul cea mai urata parte a pedepsei la care sunteti supusi."
"Da-i Incolo! - i-am raspuns. Cea mai stricata dintre femeile ce intra In casa aceasta are si ea mai multa pudoare decat cei ce-au crezut ca ma batjocoresc trimitandu-ma aici.
Batjocorita e tara, care nu stie sa cinsteasca pe batranii ce si-au petrecut viata ostenind ca sa ridice nivelul ei moral si intelectual. Sa-i lasam In plata Domnului si sa ne cautam de treburi."
Asa am si facut. Greu Imi era numai cand se nimerea sa vedem pe acolo cate o fata pe care o stiam din familie ce se bucura de buna reputatie.
"Sa fie pe sufletul celor ce sufera In capitala tarii asemenea spurcaciune!" - ziceam si atunci si ma faceam ca nu vad si nu Inteleg.
Ceilalti - tot ca noi - asa dau cu socoteala.
Bolentinul, om bun ca totdeauna, nu m-a lasat singur, caci oricum Ia batranete e bine sa aiba oricine un suflet pe langa dansul. Nu poti sa stii ce i se poate Intampla mai ales In timp de noapte. Mi-a dat deci tovaras de iatac pe Saniil Grossmann, un om de vreo patruzeci si cinci de ani, cu care ne naraveam foarte bine.
E acelasi care mi-a fost tovaras si In sala cea mare si luminoasa de la Vacaresti.
Aveam In iatac un pat si o dormeza, o masuta, doua scaune, un dulap pentru haine si rufe, un cuier, o fereastra si o chiuveta pentru apa calda si apa rece. Fara apa calda - Hotel Modern nu se poate.
Pastrand traditiile de la Luvru, l-am rugat sa ocupe patul, iar eu am ramas pe dormeza. Cand ma asezam la masa, o Impingeam spre pat. Cand se aseza el, o Impingea spre dormeza.
"Scuze, te rog!"
"Nici o suparare!"
Cand Imi asezam eu hainele In dulap, el atarna pe ale sale de cuier. Cand aseza dansul pe ale sale In dulap, atarnam eu pe ale mele de cuier.
Cand el Isi punea lucrurile In rafturile de sus, ramaneau pentru mine cele de jos - si viceversa.
Cand el se spala la chiuveta, eu ma pieptanam ori ma radeam si iar viceversa.
Cand venea sotia lui, o cocoana mai tanara si foarte simpatica, venea si sotia mea; ei sedeau pe pat, iar noi pe dormeza. Daca se Intampla ca doamna Grossmann sa-si aduca si copiii, un baiat de vreo 12 si o fetita de vreo doi ani, utilizam si scaunele. Daca se Intampla ca doamna Slavici sa vina tot atunci Insotita fie de vreuna dintre fete, fie de vreunul dintre fiii
ori ginerii ei, ne Inghesuiam cum da Dumnezeu.
Niciodata el nu m-a suparat pe mine, si cred ca nici eu nu l-am suparat pe dansul. Desi mai Inainte de a fi avut parte de Vacaresti, abia o data, de doua ori ne vazuseram - asa In treacat, traiam parca Impreuna ne-am fi petrecut copilaria.
Iti spun acestea drept dovezi ca Bolentinul facea distributia nu numai cu bunavointa, ci si cu multa pricepere. Intr-adevar, nici Grossmann n-ar fi putut s-o duca cu ceilalti atat de bine ca si cu mine, nici eu n-as fi putut sa ma Impac cu vreunul dintre dansii ca si cu Grossmann.
Guvernanta ma cearta mereu ca sunt om dezordonat si zapacit, care nu tine nici la curatenie, nici la buna randuiala. Hartii si carti Imi stau claie peste gramada pe masa si prin sertare; cand fumez scap cenusa pe jos, arunc chibriturile cat colo, ba scap chiar si mucuri de tigara; cand mananc, Imi patez hainele; plec adeseori diminetile la scoala fara cravata, ba pe ici, pe colo chiar si fara guler si fac mereu galagie ca mi-a luat cineva ochelarii, pe care Ii am Intr-unui din buzunarele In care nu sunt obisnuit a-i pune, ori pana de gasca, pe care o am la ureche. Toate acestea si multe altele de felul lor pot sa fie adevarate, dar nu dovedesc ca sunt om dezordonat si zapacit. E o napastuire pornita din exces de purtare de grija.
Adevarul e ca ma simt nenorocit cand vad Imprejurul meu necuratenie si lipsa de bunaranduiala si am un adevarat cult pentru cei ce-si dau osteneala de a le face Imprejurul meu toate curate si bine randuite. Mie parca mi-au Inseninat cerul.
Ei bine, cel mai apropiat vecin al nostru era Carnabat, un om care sta toata ziua cu pipa In gura, dar nu are niciodata cu ce s-o aprinda, ci umbla mereu de ici pana colo ca sa cerseasca foc. Te pomenesti cu el In toiul noptii batand la usa si Intreband: "Foc aveti?"
Dupa ce si-a aprins luleaua se tolaneste In pat si citeste, citeste, citeste. Sufera de o Inspaimantatoare manie de a afla ce-au gandit si simtit altii, si-o adevarata minune e un autor roman ori francez ale carui opere nu le cunoaste. Cartile bune le citeste pentru multumirea ce simte citindu-le, iar cele proaste Il ademenesc prin hazul ce-si face de prostia
autorului. Cand s-a pus apoi la citit, e om fericit daca-i mai arde si luleaua si putin Ii pasa de cele ce se petrec Imprejurul lui, toate stau claie peste gramada nu numai pe masa si prin sertare, si pana chiar si pe sub pat, si dac-ar lua casa foc, el nu si-ar scapa decat cartea pe care din Intamplare o avea In mana.
Mancat, nemancat, baut, nebaut, el e om fericit cata vreme Ii arde luleaua si are ce sa citeasca. Din cand In cand Il vedeam Insa posomorat, morocanos si pornit pe cearta.
"Nu mai are omul acesta ce sa citeasca", Imi ziceam si ma feream din calea lui.
Ar fi fost oare, cu putinta, ca el si eu sa ne naravim ca tovarasi In acelasi iatac stramt!?
Grossmann al meu, om de o inteligenta scaparatoare, citise si el mult In viata lui si citea si acum - asa, mai pe ales, dar, ziarist In puterea cuvantului, nu avea mania cartilor, ci a ziarelor. Era nemangaiat cand nu putea sa-si procure toate ziarele ce apar ori vin la Bucuresti, fie ele romanesti, nemtesti ori frantuzesti. Eram adeseori uimit de pregatirea vasta
pe care o avea pentru cariera lui: oameni, stari de lucruri, Intamplari, combinatii, toate le stia.
Nu se puteau ivi In viata europeana miscari asupra carora nu era dumirit. Cand punea deci mana pe gazete, el nu mai exista pentru ceilalti muritori. Il vad, parca, si acum sezand la masa, mai rar tolanit: dadea mereu din cap, ridica mereu umerii, clipea din ochi, facea fel de fel de gesturi, om pierdut In lumea gazetariei. Dupa ce-si citea gazeta, o arunca pe jos si lua alta. Eu trageam cu coada ochiului si, cand vedeam ca nu ma simte, i-o sterpeleam, nu ca s-o citesc, ci ca sa mi-o pun la capatai, sub puisor. Am si azi cateva kilograme de ziare aici la Vacaresti sub capataiul meu si dorm foarte bine pe ele.
Carnabat are si el slabiciunea de a citi gazete, dar el e cu gazetele ca si cu focul pentru lulea: cand cu gandul nu gandeai, te pomeneai ca bate la usa: "O gazeta citita mai aveti?".
Ce capatai mai puteam sa am cu asemenea om?
Dincolo de Carnabat se afla Teodorescu Arghezi, antipodul lui Carnabat, un om singur In felul lui, fost calugar In timpul tineretilor, iar acum ziarist mult laudat.
Ar trebui sa scriu foarte multe si sa-mi cantaresc fiecare vorba de cate sapte ori pentru ca sa te dumiresc asupra acestui om, repet, singur In felul lui. Gandul meu e Insa numai sa-ti arat cata pricepere a avut Bolentinul cand a dat cu socoteala ca Arghezi nu poate nici el sa stea
decat singur cu sine.
Inchipuieste-ti un om scurt si cam gros, oaches, cu mustata tunsa si chipes, care paseste marunt, vorbeste pitigaiat si cantareste fiecare cuvant mai Inainte de a-l fi rostit rar si raspicat. Curat si bine Ingrijit In toate amanuntele Infatisarii lui, cu deosebire cuviincios si oarecum umilit, el mai are si toate aparentele unui om de o modestie excesiva. E cu toate acestea om cu trebuinte nemasurate: Isi schimba chiar si In temnita de mai multe ori pe zi Imbracamintea - totdeauna croita dupa cele mai noi modele; Isi are catelusul spalat In fiecare zi cu sapun; alege cele mai scumpe si mai variate bucate si cele mai gustoase bauturi; mananca mult, tacticos si Indelung - numai pe fata de masa alba ca zapada de curand
cazuta; Isi sterge furculita, cutitul si lingurita de trei ori cu servieta curata mai Inainte de a se folosi de ele. Nu mai e nevoie sa-ti spun ca In iatacul lui totdeauna bine aerisit era o curatenie desavarsita si o buna randuiala penibila pana In cele mai mici amanunte.
Vai ar fi fost de capul meu, de-al lui Grossmann ori de-al lui Carnabat, daca Bolentinul ar fi avut inima haina de a osandi pe vreunul dintre noi sa-i fie tovaras de iatac lui Arghezi. Daca nu ne-ar fi luat el la goana, ne-am fi luat noi lumea-n cap si-am fi evadat.
Bunul lui prieten, Dem. Teodorescu, a stat, vai de el, o noapte cu dansul, iar ziua urmatoare i-a cazut Bolentinului In genunchi, ca sari mute cat se poate de departe, pe coridorul dinspre "fratii francezi" - tot numai el singur.
Mai era, dincolo de Arghezi, un om cu care as fi stat bucuros chiar si In fundul iadului, Hertz, baronul, un tanar plin de viata, de duh si de dulceata cum rar gasesti In cararile vietii, un om care nu avea ce sa caute prin Inchisori. Acesta avea Insa tovaras, ba chiar tovarasie.
Mai bine de cum a facut-o nu putea s-o faca Bolentinul tarii distributia: toti ne simteam bine, chiar mai bine decat la Vacaresti. Lui i se cuvine deci cinstea si lauda daca vietuirea ne-a fost mai rodnica decat la Vacaresti, unde nu a scris, pe cat stiu eu, nimeni nimic.
Carnabat, cand nu avea ce sa citeasca si-i ardea luleaua, scapa de parapon, avea un fel de clipe de luciditate si scria poezii frumoase, pe care mi le citea.
Arghezi si Dem. Teodorescu scriau si ei - mai ales noaptea - lucruri fara Indoiala frumoase, pe care Insa nu ni le-au citit.
Grossmann scria cand ziua, cand noaptea, dupa cum Ii venea pofta, pare-mi-se, impresii de la Vacaresti si de pe la Modern.
Eu, prietene, am scris Caile Mortilor si Printesa, destul pentru timpul petrecut In Hotel Modern.
Numai rar de tot se Intampla sa scriem amandoi In acelasi timp. Erau miscarile mesei, care faceau peste putinta asemenea emulatie.
De obicei, cand Grossmann Isi citea gazetele, eu scriam In toata tihna la masa, ceea ce nu ma Impiedica de a-i sterpeli din cand In cand cate una dintre gazetele aruncate pe jos.
El Isi avea apoi particularele reguli de viata.
Cateodata se Intindea pe Inserate In pat si tragea pana pe la unsprezece, asa Imbracat, un pui de somn.
Eu profitam de ocazie, stapaneam singur masa si scriam pana pe la zece bagand bine de seama ca nu cumva sa-l destept. Cand el se destepta, eu dormeam. Stapan deci acum el pe masa, Isi scotea din dulap mancarica si cina, apoi cam pe la douasprezece Incepea sa scrie nesuparat de nimeni si scria Inainte cam pana pe la doua- trei, cand se dezbraca si el si se
culca In toata regula. Se Intampla cateodata sa ma destept, dar ma Intorceam spre perete si-mi cautam de somn.
Ziua urmatoare ma sculam ca de obicei Intre cinci si sase si ma bucuram de masa pana pe la noua, cand se scula el. Nedormit si ursuz, el se spala pe Indelete si se Imbraca pe cascate, iar eu ma bucuram Inainte... Pe la douasprezece iar tragea un pui de somn pana pe la doua, cand se scula si lua masa.
Regulile de viata ale lui nu erau Insa plictisitoare. Alta data se dezbraca si el ca toata lumea si se culca pe la noua seara. Acum se scula si se Imbraca pe la unu ori pe la doua din noapte. Iar alta data se scula pe la cinci dimineata si nu se mai culca pana la sase seara.
Eu ma potriveam cand Intr-un fel, cand Intr-altul, si nu mi s-a Intamplat niciodata sa am cuvinte de a ma supara. Atat Caile Mortilor cat si Printesa sunt dovezi vii ca ma simteam bine In iatacul acela stramt si ca prosti au fost afara din cale cei ce au crezut ca ma umilesc si-mi amarasc viata bagandu-ma In cea mai spurcata dintre casele din Bucuresti.
Nu! - de mine nu se prinde nici o murdarie aruncata din gand hain asupra mea.
Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 01
Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 02
Inchisorile mele - La Vat - 01
Inchisorile mele - La Vat - 02
Inchisorile mele - La Vat - 03
Inchisorile mele - La Domnesti - 01
Inchisorile mele - La Domnesti - 02
Inchisorile mele - La Domnesti - 03
Inchisorile mele - La Luvru - 01
Inchisorile mele - La Luvru - 02
Inchisorile mele - La Luvru - 03
Inchisorile mele - La Vacaresti - 01
Inchisorile mele - La Vacaresti - 02
Inchisorile mele - La Vacaresti - 03
Inchisorile mele - La Vacaresti - 04
Inchisorile mele - La Vacaresti - 05
Inchisorile mele - La Hotel Modern - 01
Inchisorile mele - La Hotel Modern - 02
Inchisorile mele - Procesul Ziaristilor - Incheiere
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 01
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 02
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 03
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 04
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 05
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 06
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 07
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 08
Inchisorile mele - Om intre oameni - 01
Inchisorile mele - Om intre oameni - 02
Inchisorile mele - Om intre oameni - 03
Aceasta pagina a fost accesata de 1770 ori.
