Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 07
de Ioan Slavici
VII.
Iubite amice,
Iti scriu dupa trecerea mai multor saptamani de zile si nemaiaflandu-ma In celula mea din dosul bisericii.
Guvernul alcatuit de militari s-a retras si el, dar fruntasii neamului romanesc tot n-au reusit Inca sa Injghebeze primul guvern constitutional al Romaniei Mari.
De vreo zece zile Bucurestii sunt' plini de reprezentanti ai natiunii acum unite, unii din vechiul regat, altii din Basarabia, iar altii din Bucovina ori din fostul regat al Ungariei. Sunt Intre dansii fosti prieteni din tinerete ori tovarasi de lupta ai mei, ba chiar si rude ale mele, dar nici unul nu s-a simtit Indemnat a veni sa ma vada ori a trece pe la sotia mea, ca sa afle ce mai face.
Ti-o spun aceasta pentru ca sa-ti dai seama despre disciplina neInduplecata In care e tinuta societatea romana.
Cand ne aflam la Vat, sotia mea si eu, primeam mereu vizite. Multi dintre cei ce treceau prin Budapesta faceau excursie la Vat, ca sa se poata lauda c-au Indraznit sa vina pe la noi. E si Intre cei ce se afla acum la Bucuresti cate unul care ar fi dorit sa ne vada, nu e Insa, precum se vede, nici unul care Indrazneste s-o faca.
Colonelul Verzea, mai tanar decat mine, nu poate sa zica acelasi lucru.
Or fi fara Indoiala lucruri pe care el n-a putut sa mi le spuna si mie, si sunt si lucruri pe care mi le-a spus, dar nu pot sa le spun eu mai departe; ca om de Incredere al Regelui Carol si al guvernului roman, el stia fara Indoiala si lucruri pe care unii dintre cei azi mari si tari aveau cuvinte de a dori sa nu le mai afle si altii. Doamna Verzea a fost deci vizitata de unii care au
Incredintat-o despre viile lor simpatii, dar pe la Vacaresti nici acestia n-au venit, si nu o data mi-a venit sa cred ca sunt si oameni care ar vrea sa-l scoata de aici ori, vorba bine stiuta a Bolentinului, sa-i "astupe gura cu pamant".
Intr-o buna zi ne-am pomenit ca s-a luat dispozitia ca aceia dintre detinutii de la Vacaresti care sunt osanditi la pedepse mai grele sa fie trimisi unde se cuvine sa-si faca pedeapsa.
Eu, care am fost osandit la reclusiune, trebuia deci sa fiu dus fie la Bucovat, fie la Doftana, iar Verzea, fiind osandit la munca silnica, trebuia sa fie "deportat" la ocna, ca sa taie sare, si sa fie Impuscat, daca ar fi sa faca Incercarea de a evada.
Lucrurile au ramas Insa deocamdata Incurcate: era, precum se vede, la mijloc si cineva care nu voia asa.
Intr-o frumoasa zi de toamna unul dintre procurori, domnul Strajanu, fiul profesorului Strajanu, autorul gramaticii, a venit sa faca o inspectie la penitenciar. Prezentandu-se cu toata autoritatea la celula colonelului, a Intrebat: "Detinutul Verzea are vreo reclamatie de facut?".
Verzea s-a uitat cum se cuvine la el.
"Va multumesc pentru titulatura - i-a raspuns; nu am nici o reclamatie de facut."
Facandu-si inspectia mai departe, domnul procuror a trecut pe la celula unuia dintre socialisti, care atarnase pe usa un bilet cu avizul: "Lasati-ma In pace, ca vreau sa dorm!".
Gasind ca e lucru prea Indraznet atarnarea pe usa a unui asemenea bilet, strasnicul inspector l-a obraznicit pe socialist. Urmarea a fost ca "tovarasii" l-au luat In zeflemea, ca sa nu zic cu "huideo" - nu pe socialist, ci pe obraznicitorul lui.
Jignit astfel In demnitatea sa, onorabilul reprezentant al statului a reclamat, nu Insa pe "tovarasii" nedisciplinati, ci pe "detinutul" care n-a avut nici o reclamatie de facut.
In urma acestei reclamatii a venit "de sus" o porunca aspra, ca detinutul Verzea, drept pedeapsa, sa fie Inchis timp de cincisprezece zile In gherla cea Intunecata.
El a refuzat sa se duca, iar mai marii puscariei nu s-au Incumetat sa cheme garda si sa-l duca pe sus.
Ce s-a mai Intamplat apoi nu stiu, destul ca porunca cea aspra a ramas In desert, ba tocmai atunci am fost mutati din celule In curtea personalului, ceea ce ne-a bagat In multe Incurcaturi.
Eu nu am avut, iubite amice, niciodata cuvinte de a ma plange fie de directorul
penitenciarului, fie de vreunul dintre functionarii de la Vacaresti, fie mai ales de directorul general. M-am plans si ma plang numai de cei ce m-au trimis In murdaria de la Domnesti, In cea de la Hotel Modern si In cea de la Vacaresti, unde nu era loc pentru oameni ca mine.
M-am tot ratoit eu ca ma simt bine si la Domnesti, si la Luvru, si la Vacaresti, ba pana chiar si la Modern. Eu eram Insa obisnuit sa fac ici cu elevii, colo cu elevele mele plimbari de cate 30-40 kilometri pe zi In aer si la lumina si rar trecea ziua fara ca sa fac cel putin 10 kilometri.
Cazematele pline pe reveneala, In care am stat la Domnesti, nu erau deci pentru mine si bine nu-mi putea fi nici la Luvru, unde nu aveam nici aer, nici lumina si miscare nu puteam sa fac. Sufeream deci de astma, de emfizem si de reumatism cand am fost dus la Vacaresti si n-am putut sa ma vindec nici acolo, nici la Modern, unde stateam Intr-un iatac In care niciodata nu patrundea soarele.
Mai bine ar fi fost sa-mi fie dupa ce am venit a doua oara la Vacaresti, dar celula era stramta si timp de mai multe ierni nu fusese Incalzita, ba mai era si cu intrarea dinspre apus. Mai ales In timpul zilelor posomorate ori chiar ploioase mi se Intepeneau membrele lucrand la masa si-mi oboseau ochii. Mai spre toamna apoi am Inceput sa si tusesc, aveam noaptea Inecaciuni si ma cuprindeau din cand In cand ametelile. In acelasi timp Imi pierise si pofta de
mancare.
Unul dintre vecinii mei, Maracineanu, Imi procura lapte bun si-mi aducea caramizi calde, ca sa le tin ziua sub picioare, iar noaptea In culcus.
Directorul general, domnul Ionescu Marita, mi-a facut deci propunerea sa ma mut In curtea personalului, unde avea de gand sa-mi puna la dispozitie un iatac luminos, care putea sa fie Incalzit. Nu am primit si dupa cele petrecute nici nu-mi era iertat sa primesc decat atunci cand vor fi mutati si ceilalti tot In curtea personalului.
S-a facut si aceasta, dar de tulburari tot n-am scapat.
Curtea personalului e adica Impartita In doua.
La stanga sunt locuinte pentru functionari, iar la dreapta se afla birourile, bucataria, brutaria, niste ateliere si cateva Incaperi disponibile.
Deoarece unii dintre detinuti se legasera, cum se zice, de sotiile functionarilor, directorul, care era si el de curand casatorit, n-a crezut de cuviinta sa-i mute pe cei din celule decat In partea de la dreapta a curtii.
Abatere s-a facut numai pentru mine, care eram mai batraior si astfel vecin mai putin suparator.
Suparare obsteasca.
Iatacul ce mi s-a pus la dispozitie se afla In partea dinspre miaza-noapte a curtii, jos pe un coridor cu intrare separata, unde picior de femeie nu avea ce sa caute. Peretii erau Intr-o parte jilavi, soba de teracota avea cosul Infundat, iar fereastra ce dadea spre curtea de pasari, In care mai erau si porci pusi la Ingrasare, nu se Inchidea bine si geamurile din ea nu erau chituite, Incat zanganeau cand batea vantul. Usa era si ea crapata, Incat tragea vantul prin ea.
Ma bucuram cu toate acestea, caci aveam lumina si mai multa largime decat In celula mea.
Am cheltuit deci cativa lei de mi-am varuit peretii si tavanul si mi-am frecat scandurile, am vorbit cu un mester sa-mi desfunde cosul, mi-am facut coca din provizia mea de faina si am lipit hartie pe unde rasuflau geamurile si usa si am dormit chiar mai bine de cum dormisem In neuitata mea celula.
Ziua urmatoare au Inceput sa se mute si ceilalti si s-a starnit o adevarata furtuna.
Cei doi Teodoresti, fiind oameni tineri, urmau sa treaca In partea dinspre miaza-zi a curtii, unde directorul le pusese la dispozitie o Incapere mai larga - cu doua ferestre apropiate de tavan. Ei tineau sa fie mutati In partea dinspre miaza-noapte, unde ma aflam eu.
Deoarece directorului dupa cele petrecute nu Ii dadea mana sa le faca hatarul acesta, mierea s-a facut fiere si a fost rugat directorul general sa iasa la fata locului.
Directorul general se afla In mare stramtoare, caci dupa cele petrecute nu-i dadea nici lui mana sa nu le faca celor nemultumiti hatarul. Pentru ca pace sa fie, am declarat, deci, ca sunt gata sa le cedez celor doi prieteni iatacul si sa trec In Incaperea In care ei nu voiau sa intre, caci doi insi au precadere fata de unul singur.
Cand colo, m-am pomenit ca In iatacul pe care urma sa-l parasesc eu se muta numai Arghezi, iar pentru Dem. Teodorescu se pregateste un iatac de alaturi, din care a fost scos un functionar necasatorit.
Vazand aceasta, mi-am pus piciorul In prag si am declarat ca nu ma mut.
"Aveti gardieni - am zis - aveti sute de puscariasi, aveti chiar garda militara: ridicati-mi lucrurile, luati-ma si pe mine pe sus si duceti-ma unde vreti, dar eu de buna voie nu ma duc si sa stiti ca am sa reclam la minister ca se fac hataruri."
Pentru ca pace sa fie, s-a facut un Inca mai mare hatar: mi s-a oferit In etaj, langa agentul sanitar, care avea sotie tanara si frumusica, o odaie de tot buna, luminoasa, uscata, cu soba de teracota al carei cos nu era Infundat, cu podelele ceruite si cu vederea spre oras. M-am dat Invins si stau pana azi aici, bine, de tot bine, mai bine decat oricand ca puscarias.
Pace tot nu s-a facut.
Arghezi nu era multumit cu odaia din care ma scosese, si a cerut sa fie mutat si el la etaj.
Pentru ca pace sa fie, iar unul dintre functionarii necasatoriti a fost mutat aiurea si Arghezi a trecut In randul batranilor si mi s-a facut mie vecin - fara Indoiala foarte placut.
Pace nici acum nu s-a facut, ci mai vartos s-a adeverit ca eu aveam multa dreptate cand staruiam ca hataruri sa nu se faca.
Filoti Isi primea vizitele In odaia sa, iar nu In biroul directorului ori In al grefierului ca noi ceilalti. Tot asa Bogdan-Pitesti, Nenitescu si altii cand se aflau la Vacaresti. Nu era deci nimic mai firesc decat ca noi ceilalti sa ne simtim jigniti pentru ca nu ni se da si noua voie de a sta In toata linistea de vorba cu cei ce vin sa ne vada. Eu Indeosebi nu tineam sa fiu pus In rand cu cei ce vor In toate Imprejurarile sa fie socotiti mai presus de altii, dar nu puteam sa nu le dau dreptate celor ce nu erau deopotriva cu mine si, stapaniti de "o legitima indignatie", au hotarat alungarea din puscarie a directorului, care nu mai voia ori nu mai putea sa mearga Inainte pe calea hatarurilor.
Ocazia pentru aceasta nu putea sa lipseasca.
Duminica si joia li se da puscariasilor voie sa primeasca vizite, cei mai multi la zabrelele din dormitor, In fata gardianului de serviciu, iar cativa In biroul grefierului.
Vine dar In aceste zile, la Vacaresti, lume multa, fel de fel de oameni si femei fie mai batrane, fie mai tinere, ba chiar si cate o fetiscana "nostima". Deoarece unii dintre detinuti, nu pot sa-ti spun care anume, aveau obiceiul de a se Impiedica de acestea, directia a interzis plimbarile prin curtea personalului In timpul vizitelor.
Cativa dintre socialisti, precum si colonelul Verzea, si eu, nestiind aceasta, ne plimbam In vreme ce unii dintre vizitatori veneau, iar altii plecau.
Directorul, vazand ca nu se tine seama de dispozitia luata de dansul, certa In gura mare pe primul gardian. Colonelul si eu, nestiind de ce e vorba, radeam de zelul excesiv al directorului, Indata ce ni s-a spus, Insa, ca sunt oprite plimbarile In timpul vizitelor, colonelul s-a retras In odaia sa, iar eu am ramas si am Intrebat pe functionarul ce venise la noi de ce a fost luata dispozitia.
"Pentru ca unii dintre dumneavoastra se poarta necuviincios In timpul vizitelor" - a zis el.
"Nu aveti sa ma pedepsiti si pe mine, care sunt cuviincios", i-am raspuns eu.
"De! - a Intampinat el - veti fi avand dreptate, dar nu de directie aveti sa va plangeti, ci de cei necuviinciosi."
I-am dat si eu dreptate si m-am retras si eu In placuta mea odaie.
Cand eu urcam scarile, cativa dintre ai nostri se certau In gura mare cu directorul, iar vreun ceas In urma mi s-a facut propunerea sa-mi dau, ca totdeauna In frunte, subscrierea pentru o reclamatie, prin care aratam lungul sir de abuzuri savarsite de director si cerem Inlocuirea lui. Unul dintre ziaristi facuse In penitenciar o ancheta, ca sa constate de la cine cat a luat.
Eu am raspuns ca de la mine n-a luat nimic, ca nu stiu, daca e ori nu adevarat, c-a luat ceva de la altii, ca ma supun, ca adevarat puscarias, dispozitiilor luate de stapanire si nu am, vorba colonelului, nici o reclamatie de facut.
Tot cam asa au raspuns si colonelul si alti cativa dintre condamnatii politici.
Cu toate acestea directorul general, iesind doua zile In urma la fata locului: "Iata-ma, mi-a zis, m-ati chemat: ce aveti sa-mi spuneti?".
"Eu nu v-am chemat - i-am raspuns - si n-am nimic sa va spun."
La fel au fost si raspunsurile date de altii, dar destainuirile facute erau atat de grave, Incat a ramas sa fie Inlocuiti fara Intarziere atat directorul cat si primul gardian. Se vede Insa ca mai era la mijloc si altcineva, care era de alta parere, caci au ramas atat directorul cat si primul gardian.
Spunandu-si apoi colonelul Verzea parerea In ceea ce priveste reclamatia facuta, i s-a dat raspunsul ca Intreaga Inscenare a fost pusa la cale spre a apara demnitatea lui si a batranului Slavici, care fusesera insultati de director. De aceea venise directorul general sa ne Intrebe ce avem sa-i spunem.
Dandu-le raspunsul ca se simte destul om, ca sa-si apere Insusi demnitatea, colonelul si-a aprins paie In cap si ziaristii au pornit o miscare spre a-l boicota, ca nimeni sa nu mai stea de vorba cu dansul.
Aceasta era culmea.
Cateva zile In urma era sarbatoarea Sfintilor Voievozi Mihail si Gavril. Pe director nasul sau l-a botezat Mihaiu, ceea ce pe noi nu ne priveste, caci Intre puscariasi si temniceri legaturi sociale nu pot sa existe. Ni s-a parut deci lucru nepotrivit cu Imprejurarile cand i-am vazut pe cei ce facusera reclamatia ducandu-se in corpore ca sa-i ureze directorului la multi ani In
ziua de Sf. Mihaiu.
Adevarul e ca ei se potriveau cu felul de a fi al lumii In mijlocul careia traiau.
Nici de asta data n-au nimerit-o Insa, caci tot In lumea cu care se potriveau toate atarna de impulsii momentane, si niciodata nu poti sa prevezi astazi ce fel de Intorsatura au sa ia lucrurile maine. Mult n-a mai trecut si directorul tot a patit-o. Tinand seama de anumite proptele, ministerul, ce-i drept, nu l-a destituit, ci s-a marginit a-l muta In timp de iarna la Doftana, pare-mi-se.
Deocamdata un functionar din ministerul de justitie a fost Insarcinat sa tina loc de director al penitenciarului.
Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 01
Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 02
Inchisorile mele - La Vat - 01
Inchisorile mele - La Vat - 02
Inchisorile mele - La Vat - 03
Inchisorile mele - La Domnesti - 01
Inchisorile mele - La Domnesti - 02
Inchisorile mele - La Domnesti - 03
Inchisorile mele - La Luvru - 01
Inchisorile mele - La Luvru - 02
Inchisorile mele - La Luvru - 03
Inchisorile mele - La Vacaresti - 01
Inchisorile mele - La Vacaresti - 02
Inchisorile mele - La Vacaresti - 03
Inchisorile mele - La Vacaresti - 04
Inchisorile mele - La Vacaresti - 05
Inchisorile mele - La Hotel Modern - 01
Inchisorile mele - La Hotel Modern - 02
Inchisorile mele - Procesul Ziaristilor - Incheiere
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 01
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 02
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 03
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 04
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 05
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 06
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 07
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 08
Inchisorile mele - Om intre oameni - 01
Inchisorile mele - Om intre oameni - 02
Inchisorile mele - Om intre oameni - 03
Aceasta pagina a fost accesata de 1622 ori.
