Inchisorile mele - La Vat - 01

Inchisorile mele - La Vat - 01

de Ioan Slavici


La Vat

I.


Iubite amice,

T. Maiorescu avea toata dreptatea cand In scrisoarea sa din Mai 1887 zicea ca rezultatul politicii sustinute In coloanele Tribunei nu atarna de noi, ci de niste mari evenimente, care se vor Intampla "dupa niste Imprejurari asupra formei si efectului carora activitatea dumitale nu poate avea nici o Inraurire".
El nu tinea Insa seama ca atarna de noi sa ne pregatim pentru acele "mari evenimente" si ca era o adevarata calamitate nationala daca "marile evenimente" ne gaseau nepregatiti. Urma deci sa ne pregatim lucrand cu Incordarea tuturor puterilor noastre pentru restabilirea unitatii In viata culturala a romanilor. Noi toti cei ce osteneam si aduceam jertfe pentru
sustinerea Tribunei aveam In vedere efectul cultural al lucrarii noastre. Pentru ca sa putem Insa obtine efectul acesta, trebuia sa facem si politica, si anume politica pe care o socoteam potrivita cu simtamantul comun.
In privinta aceasta eram dumiriti Inca la 1871, cand cu serbarea de la Putna.
Sositi la manastire, membrii deputati de la Iasi n-au voit sa se dea jos din trasuri decat dupa ce presedintele lor, Mihail Kogalniceanu, va fi primit lamuriri satisfacatoare In ceea ce priveste rostul politic al serbarii.
I-am dat raspunsul ca preocuparile noastre sunt culturale, iar nu politice. "Romanii din Monarhia habsburgica, am adaugat, nefiind In stare sa hotarasca mersul desfasurarii In viata patriei lor, au sa profite de Imprejurari, ca sa se dezvolte In viata lor economica si In cea culturala, au deci sa-si faca In toate Imprejurarile datoria fata cu patria si fata cu monarhul lor."
Acelasi raspuns l-am dat si lui Ioan Bratianu, care-si daduse pe fata temerea ca nu cumva pe urma miscarii pornite de Tribuna sa i se creeze guvernului roman greutati.
Cu atat mai vartos am tinut sa spunem aceasta si iar s-o spunem In coloanele Tribunei, In care combateam politica guvernului ungar ca nefiind potrivita cu adevaratele interese ale monarhiei.
Lumea e Insa atat de deprinsa cu minciuna si cu reaua credinta, Incat erau Intre romani o multime de oameni care nu se Indoiau ca una gandim si alta zicem si ne puneau In randul celor ce sub masca loialitatii fac cea mai Indarjita propaganda iredentista.
Vor fi fost si Intre maghiari oameni care judecau tot asa; nu-mi aduc Insa aminte sa mi se fi Intamplat vreodata ca vreunul dintre maghiarii cu care am stat de vorba sa fi pus la Indoiala buna-noastra credinta. Ceea ce pe maghiari Ii scotea din rabdare erau efectele culturale ale miscarii pornite prin Tribuna, prin Biblioteca Tribunei si prin Foaia Poporului.
De aceea a fost Tribuna arsa In piata Clujului, si cea mai Insemnata urmare a miscarii nationale pornite de noi a fost Infiintarea societatii Emke pentru propagarea In Ardeal a culturii maghiare.
Cand cu unul dintre procesele de presa ale mele acuzatorul, vestitul procuror regal Iesenszky, a staruit ca juratii sa-si dea bine seama despre efectele morale ale scrisei mele, caci eu sunt om care scrie avand mereu In fata sa codul penal, si astfel nu se da de gol intrand In conflict Invederat cu textul legii. Tot atunci a scapat vorba ca nu e patriotism devotamentul meu fata cu monarhul, pe care nu-l punea la Indoiala.
Nici c-am fost vreodata tras In judecata pentru lipsa de patriotism. Eram socotit primejdios ca dusman al poporului maghiar, ceea ce, de asemenea, nu eram. In urma asmutirilor neIncetate Insa, oamenii erau atat de dezbracati de firea omeneasca, Incat nu mai erau In stare sa Inteleaga ca miscarea pornita de noi purcedea din cea mai curata iubire de oameni, ca noi sustineam cauza romana pentru ca li se facea romanilor o mare nedreptate si ca am fi sustinut cu acelasi zel si cauza maghiarilor, daca lor li s-ar fi facut aceeasi nedreptate. Ne luptam pentru asigurarea pasnicei vietuiri Impreuna a neamurilor de oameni pe care soarta le-a aruncat pe aceeasi bucata de pamant.
Ti le spusei, iubite amice, toate acestea pentru ca sa poti judeca In cunostinta de cauza asupra lumii In mijlocul careia traiam.
Eu am avut trei procese de presa.
Primul a fost judecat In fata curtii cu jurati din Sibiu.
Doi facatori de rele, amandoi sasi din Sibiu, au fost judecati si osanditi la moarte Intr-un proces pertractat la Sibiu In limba maghiara. Punand presedintele unuia dintre dansii Intrebarea daca mai are ori nu ceva de adaugat la cele spuse de aparatorul sau, acuzatul a raspuns: De unde as putea sa stiu, daca am ori nu ceva de adaugat dupa ce Intreaga pertractare s-a petrecut Intr-o limba pe care n-o Inteleg!?
Eu am fost tras In judecata pentru ca am zis ca e nu numai o nedreptate, ci totodata si o lipsa de bun simt, ca Intr-un oras In care timp de sapte sute de ani s-a judecat nemteste si ai carui cetateni vorbesc si azi numai nemteste, guvernul sa-l faca pe poporul maghiar urgisit impunand la judecator limba maghiara.
Deoarece juratii, aproape toti sasi, m-au gasit nevinovat, curtea cu jurati din Sibiu a fost desfiintata.
Al doilea proces a fost judecat In fata curtii cu jurati din Cluj, unde juratii erau maghiari.
Eu ca director si Corneliu Pop Pacuraru ca redactor responsabil am fost trasi In judecata pentru un articol In care se zicea ca guvernele ce s-au succedat In Ungaria constitutionala atat de rau au condus treburile, Incat romanii nici dupa zeci de ani nu stiu de un Rege al Ungariei, ci numai de Imparat.
Eu am scapat, dar Pop Pacuraru a fost osandit la un an, pe care l-a si Implinit In temnita de la Nasaud.
Al treilea proces de presa l-am avut tot la Cluj, pentru un articol In care aratam cuvintele In virtutea carora generalul Traian Doda avea dreptate cand a zis ca nu e In viata constitutionala a Ungariei loc si pentru romani.
Cred de cuviinta a-ti spune ca nu am fost dus, ci m-am dus la Cluj si m-am prezentat In biroul presedintelui, care m-a primit cu toata bunavointa si m-a Incredintat ca va face tot ceea ce atarna de dansul ca-n timpul procesului sa nu fiu jignit de nimeni. S-a si tinut apoi de vorba pana In cele mai mici amanunte. Intr-un rand acuzatorul si-a pierdut bunul cumpat si a zis ca
ziaristii romani sunt platiti sa scrie ceea ce scriu. "Rog pe domnul procuror regal sa tina seama de sfintenia forului judecatoresc si sa-si cumpaneasca vorbele mai Inainte de a le fi rostit", i-a zis presedintele.
Mai Inainte de a fi rostit apoi sentinta, el a tinut sa declare ca simpatiile cetatenesti ale judecatorilor si onorabilitatea acuzatului raman nealterate.
Facand recurs In casatie, nu numai ca m-am Intors nesuparat de nimeni acasa, ci mi s-a mai si dat voie sa plec la Bucuresti cu sotia mea, care tinea sa-si vada familia mai Inainte de a ma fi Insotit la Vat, unde avea sa stea timp de un an In mijlocul unei lumi pentru ea straina.
Dupa ce recursul mi-a fost respins, mi s-a cerut sa spun cand anume voiesc sa ma prezint la directiunea temnitei de la Vat, ca sa-mi Incep anul la care eram - acum definitiv - osandit.
In ziua de mine Insumi hotarata m-am prezentat apoi In penitenciarul de la Vat, unde eram asteptat.
In fata marii zidiri a penitenciarului, peste drum, se afla o casa mai mica, luata, pare-mi-se, cu chirie, pentru cei osanditi la asa- zisa temnita de stat, fie pentru duel, fie pentru delicte politice.
Mi s-a pus In casa aceasta la dispozitie un ietacel cu o singura fereastra, care dadea Intr-o curte curata, lunga de vreo 20 si lata de vreo 15 metri. Aveam In acel ietacel un pat cu saltea de par de cal, cu perna de puf si cu plapuma, o masuta, doua scaune, o garderoba pentru haine si albituri, toate In stare buna, curate si bine Intretinute.
Serviciul mi-l facea unul dintre cei de peste drum, pe care-l plateam cu luna dupa taxa stabilita In regulament. Tot acesta aducea mancarea de la vreunul dintre restaurantele mai apropiate. Mie Indeosebi Imi trimitea mancarea sotia mea, care Inchiriase In apropiere o odaie mobilata.
Pentru iatac plateam o mica chirie. Daca se Intampla ca vreunul dintre cei osanditi sa nu fie In stare a plati pentru chirie, mancare si serviciu, platea comuna In care-si avea domiciliul.
Seara eram Inchisi fiecare In iatacul sau, iar dimineata la sase ni se dadea drumul si puteam sa ne petrecem toata ziua timpul Impreuna.
Sotia mea avea voie sa stea cu mine tot timpul cat nu eram Inchis In iatac. Copilul, un baietel de vreo doi ani, statea de obicei toata ziua la mine, iar servitoarea noastra putea oricand sa intre ori sa iasa.
Cei ce voiau sa ne viziteze aveau sa ceara voie de la directia penitenciarului si puteau sa stea cu noi In tot timpul cat nu eram Inchisi, nu Insa si In timpul mesei.
Dupa-amiaza, de la doua pana la cinci, aveam voie sa trecem In gradina din fund, unde eu cultivam cateva straturi de flori.
Puteam sa primim ziare si reviste, sa citim si sa scriem orice, si Indeosebi eu In timpul petrecut la Vat am colaborat la Tribuna si mi-am urmat lucrarea ca secretar al comisiei Insarcinate cu publicarea documentelor istorice ramase de la Baronul Eudoxie Hurmuzachi.
Baronul Hurmuzachi daduse numar fiecaruia dintre documente In sirul In care au fost copiate si-si facuse un catalog de bilete, pe care era aratat numarul documentului, paginile manuscrisului, data documentului si un extras facut In limba germana despre continutul lui.
Dupa hotararea luata de Comisie (M. Kogalniceanu, T. Rosetti, D. A. Sturdza, A. Odobescu si B. P. Hasdeu) eu trebuia sa ma marginesc a aseza documentele In sir cronologic si a traduce exact extrasul facut de Baronul Hurmuzachi, sa dau manuscrisul la tipar si sa fac corecturile dupa manuscris. Numai documentele scrise In limba maghiara aveam sa le traduc In romaneste.
In timpul petrecut la Sibiu ma duceam deci din cand In cand la Bucuresti, ca sa pregatesc manuscrisul pentru tipar, sa citim traducerile extraselor cu domnii Kogalniceanu, Sturdza si Rosetti, care stiau bine nemteste, si sa dau manuscrisul la tipografia Socec, care-mi trimitea apoi corecturile la Sibiu. Acum mi le trimitea la Vat unde puteam, slava Domnului, sa lucrez In toata linistea.
Cei mai multi dintre tovarasii de suferinta, pe care i-am avut la Vat, erau osanditi pentru duel pe cateva saptamani; mai rar pe doua-trei luni, unul singur pe un an. Pentru delicte politice am avut doi romani, Stefan Babancu de la Gazeta Transilvaniei si Stefan Albu de la Rumanische Revue, si un slovac, parohul Andrei Roico, un antisemit.
Li se ura din cand In cand oamenilor acolo In Inchisoarea aceea, dar n-aveau de altminteri cuvinte de a se plange - decat poate ca le erau prea multe bacsisurile ce erau nevoiti sa le dea ca sa fie bine serviti.
Dincolo, peste drum, era si o capela ortodoxa, care se tinea de episcopia sarbeasca de Buda. Slujba o facea un preot sarbesc, care stia si romaneste, si Intr-o strana se canta romaneste, iar In cealalta sarbeste. Noi mergeam duminicile si zilele de sarbatori la liturghie mai ales sa ascultam corurile, care erau foarte bine organizate.
Preotul Ii vizita regulat pe bolnavii din infirmeria penitenciarului, ca sa le dea mangaierile credintei, si prohodia pe mortii de legea ortodoxa.
In mica noastra Inchisoare era o miscare neIncetata: unii ieseau dupa ce si-au Implinit pedeapsa, iar altii intrau ca sa si-o Implineasca. Se Intampla cateodata sa ramanem numai vreo cinci care aveam pedeapsa mai lunga, iar apoi ne spoream, Insa niciodata numarul nostru n-a trecut peste patrusprezece insi.
Eu Indeosebi am fost crescut In casa parinteasca sa fiu om al bunei randuieli, care se potriveste totdeauna cu Imprejurarile In care e nevoit a-si petrece viata. M-am supus dar pana In cele mai mici amanunte dispozitiilor luate de vremelnica stapanire, m-am multumit cu ceea ce mi se dadea, n-am abuzat de bunavointa nimanui si astfel am avut mereu parte de libertate mai multa decat mi s-ar fi cuvenit.
O placere nu e sa stai Inchis Intre patru pereti apropiati unul de altul si sa nu iesi In lume timp de o vara, o toamna, o iarna si o primavara pe deasupra. Chiar mai Inainte de a ma fi prezentat la judecatorul de instructie din Sibiu m-am Impacat cu gandul ca are sa fie asa, daca nu chiar mai rau; In loc de a fi mahnit de cele ce se petreceau, numaram zilele care trec si ma bucuram ca cele ramase sunt azi mai putine decat ieri.
Cu sanatatea am dus-o destul de bine. Abia In timpul celor din urma cateva luni am Inceput sa sufar de ochi si de stomac. Deprins adica In timpul petrecut la Sibiu sa umblu mult la aer curat si la verdeata, trebuia neaparat sa tanjesc In curtea cea stramta unde nu aveam decat pereti albi In fata mea. Imi mai era apoi greu ca-mi stiam sotia si copilul In mijlocul unei lumi
straine, cu care nu se puteau Intelege si de la care nu se prea puteau astepta la bunavointa. Ne vedeam, ce-i drept, In fiecare zi si stateam mult Impreuna, dar partea cea mai mare a timpului tot despartiti o petreceam, si daca eu eram bine adapostit In Inchisoare, lor li se puteau Intampla atat de multe In mijlocul unei lumi pline de caini, gata In fiecare clipa sa muste, si de oameni porniti mereu spre fapte rele, iar eu le vedeam toate marite cand grijile vii ma lipseau noaptea de dulceata somnului.
Vei fi stiind, poate, ca prin preajma Dunarii sunt scorpii, iar sotia mea locuia pe tarmul Dunarii. Intr-o noapte o scropie s-a lasat de pe tavan si a cazut In culcusul In care avea baietelul langa dansa. Speriata din somn, a dat cu palma Infasurata In cearsaf si a strivit insecta, Incat nu i s-a Intamplat nici o nenorocire. A ramas Insa pe urma spaimei temerea canenorocirea ar putea sa i se Intample maine ori poimaine, iar temerea aceasta era Inca mai
vie In sufletul meu, care-mi petreceam noptile Inchis In ietacelul din curtea Incuiata cu zavor Indoit.
Dar daca maine cade alta scorpie, care nu e strivita?
Dar daca copilul scapa pe poarta, alearga la Dunarea apropiata si cade In apa adanca?
Dar daca trece drumul si e calcat de vreo trasura?
Dar daca vreunul dintre cainii din vecini sare la el si-l musca?
Dar daca vreunul dintre atat de multii facatori de rele sparge fereastra
dinspre tarmul Dunarii si intra In casa sa-i jefuiasca?
Sunt atat de multe nenorocirile care se pot Intampla, si eu nu mi le gandeam, ci le vedeam In gandul meu ca aievea, Incat nu o data am avut halucinatia ca auzeam sunand clopotul de la poarta Inchisorii, auzeam pasii gardianului care se ducea sa descuie, auzeam sunand cheia cea mare In broasca, chiar vocea celui ce aduce vestea cea rea o auzeam, si numai anevoie ma dezmeticeam, Incredintandu-ma ca toate sunt aiureli de ale mele.
Inca mai greu mi-a fost spre sfarsitul anului, cand pe langa baietel mai aveam si o fetita nou-nascuta. Nu avea decat vreo doua luni cand s-a Imbolnavit de tuse magareasca. Medicul a staruit ca sotia mea sa plece fara Intarziere la tara, ca sa schimbe aerul. Ea a plecat cu copiii si acum nu ne mai puteam vedea In fiecare zi, ba treceau zile si iar zile fara ca sa primim stiri
unul de la altul, iar stirile nu erau totdeauna linistitoare.
Intr-una din zile ea statea cu copiii la umbra unui copac din curtea svabului, la care-si Inchiriase o odaie, si se uita cum randunelele Isi hraneau puisorii dintr-un cuib de sub streasina casei. Deodata iesi din podul casei la iveala un sarpe destul de gros, care se apropie taras de cuib. Pe cand randunelele zburau de ici pana colo scotand tipete de deznadajduire, sarpele a scos un pui din cuib si l-a Inghitit In toata tihna.
E usor lucru sa scrii aceasta si Inca mai usor s-o citesti de pe hartia nepasatoare; ai Insa, iubite amice, sa-ti dai seama ce trebuia sa simta cand o vede cu ochii ei femeia care are In mijlocul unei lumi straine doi copii mici si-si stie sotul In temnita.
Era, parca, ceva nesuferit de urat, si ea mi-a scris ca n-o mai iarta firea sa ramana acolo, ca trebuie neaparat sa se Intoarca, m-a Incredintat ca e nesuferit acolo zaduful, ca padurea e mancata de omizi si plina de serpi, ca satul e plin de caini rai si ca nu Intalneste In calea ei decat oameni ursuzi, cu care nu poate sa se Inteleaga.
Cu atat mai greu si mai urat era pentru mine, In sufletul caruia toate se plasmuiau umflate.
Vei fi dand, poate, cu socoteala ca nu ar fi trebuit sa-mi iau la Vat si atunci Inca mica familie.
Lucrul acesta Indeosebi noua ne era cu desavarsire peste putinta si, daca e vorba, chiar si la Vat gaseam nu numai maghiari, slovaci si svabi, ci si oameni.





Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 01
Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 02
Inchisorile mele - La Vat - 01
Inchisorile mele - La Vat - 02
Inchisorile mele - La Vat - 03
Inchisorile mele - La Domnesti - 01
Inchisorile mele - La Domnesti - 02
Inchisorile mele - La Domnesti - 03
Inchisorile mele - La Luvru - 01
Inchisorile mele - La Luvru - 02
Inchisorile mele - La Luvru - 03
Inchisorile mele - La Vacaresti - 01
Inchisorile mele - La Vacaresti - 02
Inchisorile mele - La Vacaresti - 03
Inchisorile mele - La Vacaresti - 04
Inchisorile mele - La Vacaresti - 05
Inchisorile mele - La Hotel Modern - 01
Inchisorile mele - La Hotel Modern - 02
Inchisorile mele - Procesul Ziaristilor - Incheiere
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 01
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 02
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 03
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 04
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 05
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 06
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 07
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 08
Inchisorile mele - Om intre oameni - 01
Inchisorile mele - Om intre oameni - 02
Inchisorile mele - Om intre oameni - 03


Aceasta pagina a fost accesata de 845 ori.
{literal} {/literal}