Inchisorile mele - La Vacaresti - 05

Inchisorile mele - La Vacaresti - 05

de Ioan Slavici


V.

Iubite amice,


Iti vei fi Inchipuind ca la Vacaresti era un fel de Gheena, In care un batran diabetic, astmatic si chinuit de eczeme nu poate sa traiasca, decat muncit ca vai de el. Te Incredintez Insa ca am petrecut si la Vacaresti multe ore placute, pentru care m-ar fi pizmuit nenorocitii care m-au trimis acolo.
Erau, ce-i drept, murdarie, aer Imbacsit, fumaraie, fel de fel de mirosuri, erau plosnite, paduchi si raie, era o lume plina de febra recurenta, de varsat si de tifos exantematic, tuseam si iar tuseam de bagam spaima In cei ce ma vedeau, ma zbateam In culcus: toate acestea sunt adevarate, dar eram numai noi Intre noi, colegi, toti ziaristi, unii si scriitori, toti intelectuali din aceeasi tagma, destepti, plini de duh, stiutori fiecare In felul lui, oameni In mijlocul carora nu ti se uraste niciodata.
Era, mai Inainte de toate, foarte interesant felul In care se dadea pe fata spiritul de solidaritate al acestor cavaleri ai condeiului. Mereu Imi aduceam aminte de vorba lui Schopenhauer, ca lumea e un mare penitenciar, si cei osanditi a trai In ea au sa-si dea silinta de a-si face unii altora suportabila osanda.
Aici penitenciarul nu mai era In sens figurat, ci o adevarata puscarie Inconjurata cu ziduri groase si Inalte, deasupra carora se plimbau straji cu pusca Incarcata, iar cei osanditi erau apostoli ai adevarului si ai luminii.
Se certau, nu-i vorba, ici pentru locul pe laitele de la masa, colo pentru lampa atarnata In tavan, mai pentru gaura de la soba, o singura gaura pentru atatia flamanzi, care voiau sa-si gateasca bucatele ori sa le Incalzeasca. Certurile acestea nu erau ca ale zdrentarosilor ce se
Incalzeau la soare. Asistand la ele, te simteai, ce-i drept, "in tara lui Hubsch"; paruieli Intre colegi n-au sa se pomeneasca si nu s-a Intamplat niciodata ca In fata bisericii sa se piarda ceva fara de urma.
Cunosti apoi binecuvantatul obicei al pamantului.
Lignitul fara de lemne nu arde. Se cuvenea deci un bacsis celui ce aducea lignitul, ca sa ia de la altii si sa ne aduca noua mai mult, deci si lemne mai multe. Alt bacsis i se cuvenea gazarului, caci la noi gazul nu se consuma numai In lampi, ci si pentru spalaturi profilactice.
Iar alt bacsis luau cei ce maturau ori carau bine stiutul hardau ori ne aduceau apa. Ceva mai mare era bacsisul cuvenit gardianului, care ne avea sub purtarea lui de grija, si magazinerului, care ne aducea cartofi, ba chiar si bauturica de unde stia el. Spuma bacsisurilor i se cuvenea Insa primului gardian.
In ajunul saptamanii se facea deci socoteala pentru viitoarea saptamana si, dupa Imparteala frateasca, platea fiecare cate 20 de lei.
Mai Invederata dovada de solidaritate era apoi ca aceia carora le dadea mana plateau si bacsisuri individuale, ca sa fie serviti cu preferinta.
Bacsisuri se dadeau de altminteri si la Domnesti ori la Luvru, dar acolo lipsea spiritul de solidaritate colegiala si eu n-am aflat niciodata cine le platea si cat luau cei In drept. Acesta era pentru cei de acolo un lucru care se face pe tacute parca nici n-ar fi fost sa fie.
Rezolvata chestiunea bacsisului, noi, colegii, purtam grija fiecare de ale sale. Manca Indeosebi tot omul ceea ce avea. Pe ici, pe colo, se Intovaraseau cate doi-trei, ba la sosirea mea am gasit chiar o tovarasie de vreo cinci, care - adu-ti aminte vorba polonezului Dr. Linde - Imparteau Intre dansii bunatati, de care-ti lingi degetele, mai sardele, mai stacoji, mai peste marinat, sunca de Praga, branzeturi alese, cozonaci, torturi, compot, fructe de tot felul si Inchinau din pahare de cristal vinuri alese.
Durere Insa, aceasta priveliste placuta abia cateva zile am putut s-o am.
Intr-una din zile capetenia mai fericitilor Intre tovarasi a gasit In patul sau, totdeauna foarte curat, cadavrul unui paduche. Dupa un examen facut In toate amanuntele s-a adeverit ca traia paduchele acela mai Inainte de a fi trecut In starea de cadavru si se hranea In timpul vietii lui sugand sange de om. Incredintati despre aceasta, Intovarasitii, care stiau sa staruie
si nu aveau numai tot felul de bunatati, ci si cuvenita trecere, au fost trecuti In curtea personalului Intr-o Incapere mai larga, mai curata si mai luminoasa.
Am fost poftit si eu sa trec acolo. Nu ma simteam Insa vrednic de asemenea onoare, care era mai costisitoare. Am ramas deci noi, ciurucul, numai noi Intre noi, ceea ce era nu numai mai ieftin, ci totodata si mai bine. Era o viata vesela si fara griji si-am ajuns si eu sa cunosc o lume pana atunci mie necunoscuta, din care nu lipseau incidentele pline de haz.
Desi despartiti, divortati nu eram noi si cei trecuti dincolo de poarta fatala. Colegi si prieteni, ba pe deasupra si complici la savarsirea unui lung sir de fapte rele, eram implicati In acelasi proces si nu puteam face nimic unii fara altii. Indeosebi cei de dincolo aveau legatura cu multi dintre puternicii zilei si erau neistoviti In nascocirea planurilor de scapare.
Azi o petitie, ca sa avem parte de un regim mai potrivit cu starea noastra sociala, maine alta, ca sa fim trimisi iar la Hotel Modern, unde ei fusesera internati mai Inainte, poimaine iar alta, ca sa fim trimisi si noi, ca altii, fie Intr-un sanatoriu, fie In vreuna din casele ce stateau
desarte la sosele. Desi Insa buni prieteni ai Bolentinului si ai colonelului Vladescu, comisarul regal, toate aceste petitii au ramas fara nici un raspuns.
Dupa ce raia s-a Intins si zdrentarosii au Inceput sa moara fie de febra recurenta, fie de tifos exantematic, fie de varsat, a fost ticluita, dupa Indrumarile primite de unul din cei mai priceputi avocati, o petitie In care se arata ca suntem pusi In mare primejdie, fata In fata cu moartea, desi nu suntem osanditi la moarte, si se cere sa fim judecati, tot ca altii, aflandu-ne In libertate, In genere sa fim scosi de la Vacaresti.
Tocmai murise tanarul avocat Misir, fiul fostului presedinte al Camerei In timpul guvernului liberal si apropiata ruda prin alianta a puternicului Vintila Bratianu. Se zbatuse nenorocitul de el aici la Vacaresti, Inchis Intr-un iatac tara control medical zile Intregi si nopti lungi de-a randul, pana i s-au facut formele sa fie trimis tragand de moarte In sanatoriul unde s-a stins In curand dupa sosire.
"Acum - se zicea - acum neaparat avem sa fim scosi de aici."
"Ba tocmai acum nu! - le-am raspuns eu celor ce ziceau aceasta. Daca nu le-a pasat lor de moartea lui Misir, Inca mai vartos nu are sa le pese daca murim ori nu noi, care, murind, Ii scapam de o belea."
Le-am mai reamintit si vorbele citate din infernul lui Dante de catre raposat Rietz.
Staruiau cu toate acestea sa subscriu si eu petitia, ba sa-mi pui, ca cel mai batran si mai cu autoritate, iscalitura In frunte.
Am refuzat.
Am stat adica timp de un an In temnita de la Vat si n-am facut cereri umilitoare.
Te Intreb: mai puteam eu sa subscriu o petitie adresata unei autoritati romanesti care nu stia nici ea daca poate ori nu sa-mi acorde cererea!?
Colegii staruiau cu toate acestea sa subscriu, caci tocmai subscrierea mea are sa fie hotaratoare.
M-am supus, dar cu conditia ca nu In frunte, ci In coada sa-mi pun iscalitura, ba chiar si aceasta facandu-mi rezervele.
Am scris deci sub iscaliturile celorlalti: Ma unesc cu cererile de mai sus Jacand rezerva ca sunt gata si sa mor aici, daca marile interese ale neamului romanesc o vor fi cerand aceasta.
Ioan Slavici

Am ramas la Vacaresti, dar tot mai traiesc si ma simt chiar mai In putere de cum ma simteam atunci.
Am mai subscris In urma chiar fara de rezerva si In frunte fel de fel de alte petitii, caci dupa fiecare petitie oamenii prindeau nadejde si se Inviorau, iar eu ma bucuram, caci voia buna e cel mai pretios dar In timpul trecerii noastre prin lumea aceasta, oricum vei fi ajungand la ea.
Nu ne aflam Insa numai noi la Vacaresti: mai erau acolo si socialistii.
Oameni din topor, ei nu ajunsesera Inca sa se diferentieze In mai subtiri si mai grosolani, In elita si plebe, In fruntasi si codasi, ci se socoteau toti deopotriva. Deoarece Impreuna fusesera ciomagiti si deopotriva erau vinovati de a fi mancat o bataie zdravana, ei se tineau si la puscarie unul de altul, Impreuna stateau acolo la spital, Impreuna se plimbau si cantau,
Impreuna Isi mancau fie ciorba de fasole, fie iahnia de cartofi.
Aceasta ma ademenea. Desi om din elita intelectuala si conservator de bastina, nu-mi puteam stapani Indemnul de a mai sta si cu dansii de vorba.
Chiar dintru Inceput am fost oarecum mirat ca ei nici nu se plang de vanataile de pe trupurile lor, nici nu se lauda cu ele, nici nu-si dau pe fata mania asupra celor ce-i ciomagisera.
Acestea erau pentru dansii, asa se vede, lucruri de putina Insemnatate.
Acel Cristescu era apoi plapumar, care Invartea treburi mai mult ori mai putin manoase, om cu dare de mana. Frimu, tamplarul, avea si el bratara lui de aur. Moscovici, cel cu capul deschis si de multe stiutor, nu avea nici el decat sa vrea, pentru ca sa-si deschida drum larg prin gloata. Pantofarii Popovici si Teodorescu, precum si mecanicul Vasilescu, erau bine
rasplatiti pentru munca lor. Oameni care se multumesc cu putin, toti aveau mai mult decat ceea ce neaparat le trebuia.
"Atunci - Imi ziceam - cine, pacatele lor, Ii pune sa intre In harta cu stapanirea, sa ridice lumea In picioare si sa-si faca printre ciomagasi drum spre Vacaresti?"
Ochii lor se aprindeau si fata li se lumina cand banuiau ca de asemenea ganduri sunt ispitit.
Schimbati mi se pareau la fata cand Incepeau sa vorbeasca despre durerile altora, despre suferintele celor multi, despre mizeria care creste si se Intinde mereu, despre nedreptatile, asupririle si jaful zilnic, despre bogatiile Ingramadite pe urma minciunii si a nelegiuirii, despre risipa facuta In Imbuibari si In desfrau.
Ascultand cele spuse de dansii, era peste putinta sa nu-mi aduc aminte de noptile petrecute stand de vorba cu Eminescu, de Imparat si proletar, de satirele lui, de articolele fulgeratoare pe care le-a publicat In Timpul.
Adevar luminos e ca toti am trai In belsug, daca n-ar fi In mijlocul nostru atat de multi care trag de la gura altora pentru ca Intr-o singura noapte sa poata mistui roadele muncii savarsite de zeci de oameni harnici Intr-o luna de zile.
"Sarac de tine, om lipsit de judecata dreapta - mi-am zis. Ai ajuns acum sa-ti dai seama ca nu acestia sunt oamenii care zguduie temeliile vietii noastre sociale, ci aceia care i-au ciomagit!? Daca scoala si biserica ar fi cum trebuie sa fie, daca directorul administrativ si judecatorul ar sti si ar si vrea sa-si faca datoria fata de toti deopotriva, daca cei vrednici n-ar fi dati In viata publica la o parte pentru ca sa se deschida drum pentru cei mincinosi, fatarnici, vicleni si porniti spre nelegiuire, daca toate ar fi In tara noastra cum trebuie sa fie, oamenii acestia ar fi tot atat de conservatori ca tine si ca acum raposatii care viata lor Intreaga au muncit si au adus grele jertfe, staruind sa pastram traditiile bune ale strabunilor nostri si sa ne lepadam de relele apucaturi, fie ale lor, fie ale noastre."
Dar oamenii aceia cantau "Internationala" si spuneau fara de Inconjur ca nu tin seama de deosebirile dintre popor si popor si voiesc ca omul, oricare ar fi limba ori legea, oriunde s-ar fi nascut, sa se bucure pretutindeni pe fata pamantului de aceleasi datorii si sa li se faca parte de aceeasi purtare de grija ca celorlalti oameni, cu care traiesc Impreuna. S-au lepadat crestinii de legea lui Christos si se socotesc deopotriva cu mozaicii, cu mahomedanii si cu paganii de tot felul.
"Nesocotitule! - mi-am zis iar. Nu ei s-au lepadat, ci chivernisitorii crestinesti. Daca biserica crestineasca ar mai fi cum trebuie sa fie, dansii ar fi cei mai devotati fii ai ei. Niciodata Christos, Apostolii si Sfintii Parinti n-au facut deosebire Intre evrei, romani, elini ori oameni
de orice alt neam. Iubirea crestineasca nu se revarsa numai asupra celor botezati In Christos, ci asupra tuturor oamenilor, si de aproape al meu nu e, dupa porunca Mantuitorului, numai romanul, ci oricare om, care trece alaturi cu mine prin lumea aceasta, fie el chiar dusman al neamului romanesc ori al tau Indeosebi. Pacat greu, nelegiuire neiertata e sa
sporesti suferintele omenesti si cea mai de capetenie dintre datoriile crestinesti e sa-ti dai In toata clipa si In toate Imprejurarile silinta de a Indulci viata celor ce traiesc Impreuna cu tine.
Nu! - acestia nu sunt oameni lepadati de Invatatura crestineasca si tu, ortodoxul devotat, esti stapanit de un rau Indemn departandu-te de ei. Desparti si tu oamenii In asupriti si asupritori, si cei mai nesuferiti Iti sunt romanii, care asupresc."
Am fost odata poftit la masa lor comuna.
Am stat la masa cu cei mai de frunte din contemporanii mei, am stat cu Regele Carol si cu Regina poeta, dar niciodata nu m-am simtit atat de Inaltat In gandul meu ca stand la masa aceasta, unde toti stateau In picioare, caci ne aflam In temnita si un singur scaun s-a putut gasi pentru meseni. Imi parea ca parca iau parte la o agapa a mult prigonitilor Intemeietori ai bisericii crestinesti.
"Cum ramane Insa cu cauza nationala romana, pentru care atatia si atatia dintre neuitatii tai tovarasi de lupta au sangerat si pentru care tu Insuti atat de multe si de grele jertfe ai adus!? - mi-am zis iar. Pierduta e pentru vecii vecilor cauza aceasta, daca oamenii acestia si cei de
un gand cu dansii ies biruitori." Nu si iar nu! Ce au voit barbatii plini de vrednicie, care i s-au plans Imparatului Leopold II In Supplex Libellus? Ce-a voit Moise Nicoara cand a staruit ca romanii sa fie scosi de sub ierarhia bisericii sarbesti, ca In scaunul episcopesc din Arad sa fie
ridicat un roman, ca In Arad sa se Infiinteze scoala pedagogica azi Infloritoare? Ce-au voit marii luptatori de la 1848? Ce-au cerut ei In hotararile de la Blaj si In memoriile adresate Imparatului Francisc Iosif? Ce-am voit noi, care am purtat lupta In coloanele Tribunei!? Ce-
au voit nenumaratii care au Infundat temnitele unguresti si-au platit din saracia lor amenzile grele?
"Vrut-am si vrut-au timp de sute de ani ca vrajba si asupririle sa Inceteze, ca oamenii pe care soarta i-a randuit sa traiasca azi ca In trecut si In viitor Impreuna, sa aiba parte de binefacerile pasnicii vietuirii Impreuna, sa nu se mai asupreasca unii pe altii, ci sa se bucure
de aceleasi drepturi fiind supusi acelorasi datorii, fie ei romani, fie ei maghiari, fie sasi, svabi, sarbi, ruteni ori evrei. Aceasta au voit-o parintii, bunii si strabunii tai, pentru aceasta ti-ai jertfit
tu destul de lunga viata, si urgisitii de socialisti nu voiesc nici ei altceva. Nu cumva mai apropiati Iti sunt patimasii care se leapada de Intregul trecut al neamului romanesc, staruie ca romanii sa asupreasca pe altii cum au fost ei asupriti, ca Invrajbirea sa se Inaspreasca si
fac neamul romanesc de batjocura lumii Indraznind sa declare ca oameni In puterea cuvantului sunt numai cei ce fac parte din majoritate, ca minoritatea are sa renunte Impacandu-se cu gandul ca va fi starpita, ca celor ce fac parte din vreuna dintre minoritati nu le ramane decat sa se lepede de parinti, de frati, de lege, de traditii, de tot ceea ce omului
cumsecade sfant are sa-i fie!? Nu! - nu esti de acestia atat de departat cum ai fost viata ta Intreaga de asupritorii neamului romanesc."
Ganduri ca acestea nu s-ar fi ivit - iubite amice - In mintea mea, daca nu m-as fi luminat petrecand zile mie placute In puscaria de la Vacaresti, si nenorocitii care m-au tinut acolo si-ar face cele mai amarnice mustrari, daca ar fi In stare sa-si dea seama despre binele ce mi-au facut prin fapta savarsita de catre dansii din cel mai rau Indemn.
E dureros afara din cale sa te stii om batran cand simti In tine pornirea de a intra In lupta nu numai crancena, ci totodata si Indelungata.





Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 01
Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 02
Inchisorile mele - La Vat - 01
Inchisorile mele - La Vat - 02
Inchisorile mele - La Vat - 03
Inchisorile mele - La Domnesti - 01
Inchisorile mele - La Domnesti - 02
Inchisorile mele - La Domnesti - 03
Inchisorile mele - La Luvru - 01
Inchisorile mele - La Luvru - 02
Inchisorile mele - La Luvru - 03
Inchisorile mele - La Vacaresti - 01
Inchisorile mele - La Vacaresti - 02
Inchisorile mele - La Vacaresti - 03
Inchisorile mele - La Vacaresti - 04
Inchisorile mele - La Vacaresti - 05
Inchisorile mele - La Hotel Modern - 01
Inchisorile mele - La Hotel Modern - 02
Inchisorile mele - Procesul Ziaristilor - Incheiere
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 01
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 02
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 03
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 04
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 05
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 06
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 07
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 08
Inchisorile mele - Om intre oameni - 01
Inchisorile mele - Om intre oameni - 02
Inchisorile mele - Om intre oameni - 03


Aceasta pagina a fost accesata de 758 ori.
{literal} {/literal}