Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 04

Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 04

de Ioan Slavici


IV.

Iubite amice,


Afara de cei vreo sapte sute de facatori de rele asa-zisi comuni, au mai fost si sunt la Vacaresti si facatori de rele mai de soi, pe care Curtile Martiale i-au trimis aici fie ca tradatori, fie ca oameni vinovati de a fi avut legaturi cu dusmanul.
Unul dintre acestia au stat putin, ca Dimitrie Nenitescu si Virgil Arior, care, Imbolnavindu-se, au fost mutati Intr-un sanatoriu, ori ca tanarul Lupu Costache, Chercea, Patrascanu, Stere, Nae Coanda, Petre Cioraneanu si Simionescu-Ramniceanu, care au fost pusi In libertate.
Toti acestia au stat In curtea personalului, unde eu numai rar de tot ma duceam, iar ei numai cu permisiune speciala puteau sa treaca In curtea noastra. Exceptie facea singur Metaxa-Doro, care avea trecere si Incoace si Incolo.
Eu mi-am petrecut deci viata mai ales cu cei adapostiti In celule si cu cativa care au fost instalati spre poarta, In doua Incaperi Invecinate cu aceea, la intrarea careia si-a tinut Carnat colocviul.
Eram cu totul vreo 24 de oameni, Intre care cateva figuri cu deosebire interesante.
Era Tenhof, un neamt de la Colonia, tip de german totdeauna In voie buna, care-mi reamintea pe cei de la Domnesti. El nu prea stie de ce e tinut la Vacaresti. Fusese atasat comercial. Dupa cateva luni a-si fost pus In libertate.
Alt neamt, Martin Badt, comisionar, din Saxonia, era mai melancolic. Si el a fost pus In libertate, precum se zice, dupa ce a cheltuit vreo 30.000 de lei, cu avocatii.
Sasul Weisrortel, director la fabrica Luther, om mai posomorat, a cheltuit si el, dar tot a fost osandit - nu stiu de ce - la cinci ani de munca silnica.
Trei frati Gross, care au facut treburi In timpul ocupatiei, au cheltuit, asa mi se spune, tot cu avocatii, peste 300.000 de lei. Au si fost pusi In libertate. Unul dintre dansii a plecat In strainatate, dar altul a fost arestat a doua, apoi a treia oara si acum iar e la Vacaresti.
Alt om de afaceri, Rosental de la Targoviste, vecinul meu, a cheltuit si el, se vede Insa ca nu destul, caci a luat cinci ani.
Inca mai mult a cheltuit Avram Lobel de la Pitesti dar tot In zadar, caci a luat cinci ani de munca silnica.
Tot cinci ani, dar nu de munca silnica, ci de recluziune, a luat si Hefter, ziaristul.
Toti acestia au scapat usor, caci avem si trei cu cate 20 de ani de munca silnica, avocatul Caramfil de la Galati, ofiter de rezerva, capitanul St. Nicolau si soldatul M. Stern, adusi toti trei aici de la ocne.
Avem chiar unul osandit pe viata, bine stiutul Maracineanu, pe care maresalul Mackensen l-a gratiat, iar "ai nostri" l-au adus iar aici. Am de gand sa-ti descriu In putine trasaturi soarta acestui om Intr-adevar extraordinar. Deocamdata Iti spun numai ca el e In gandul meu cel mai Insemnat dintre artistii romani pe care i-am cunoscut pana acum.
Mai interesant decat toti e Insa Moni Alcalai, cerealist si negustor de oua de la Turnu-Magurele, evreu spaniol din Serbia, un Inchinator mozaic pe cat de fanatic, pe atat de sincer.
Pataniile lui sunt o adevarata halima, din care se revarsa o vie lumina asupra timpului de astazi.
Ma urc la cei de sus, care mi-au oparit cele mai frumoase exemplare de ricin.
Aici sunt cinci socialisti, patru dintre colegii mei si colonelul Victor Verzea, pe care abia am ajuns sa-l cunosc mai de aproape.
Dupa ce Curtea militara a confirmat sentinta prin care fusese osandit la moarte, colonelul a facut recurs In casatie. Chiar mai Inainte de a se fi pronuntat Insa Curtea, Regele a comutat pedeapsa la 20 ani munca silnica. Colonelul a fost apoi degradat, dar a ramas ca deocamdata sa-si faca pedeapsa aici.
Colonelul e ostean In puterea cuvantului, tanar iesit din scoala militara de la Bucuresti, cu deosebire priceput In ale tunariei, calaret vestit si fost - ca maior - director al arsenalului.
Neputandu-se potrivi cu apucaturile camarazilor sai, a trecut In rezerva si atat ca inginer hotarnic, cat si ca gospodar harnic, priceput si chivernisitor si-a agonisit o avere frumoasa.
Indeosebi vinurile pe care le desface la Bucuresti sunt din cele mai bine Ingrijite.
Om de o energie neInfranta, neobosit, cap clar si caracter vrednic , de Incredere, el s-a distins In timpul guvernului conservator ca director al postelor si al telegrafelor, Incat Ionel Bratianu dupa Incercari facute cu altii, In ajunul razboiului, iar l-a numit director al postelor si al telegrafelor.
Ca fost director al postelor si telegrafelor pana la intrarea In Bucuresti a germanilor a fost dat In judecata si osandit la moarte.
Nu sunt, iubite amice, destul de dumirit pentru ca sa fac Incercarea de a-ti spune care anume e vina ce i-au gasit. Sunt Insa pe deplin Incredintat ca vina nu e cea marturisita.
Victor Verzea e fecior de popa de la Sacele, deci om care a avut totdeauna inima pentru cele ce se petrec In Ardeal si cunoaste bine atat oamenii, cat si starile din regatul ungar. Sacelenii chiar mai mult decat alti romani ortodocsi din Ardeal au fost totdeauna Inchinatori ai lui Saguna, caci mostenitorul politic al lui Saguna, Nicolae Popea, era sacelean. Chiar tatal lui Victor, parintele Verzea, era unul din cei mai devotati si mai zelosi "tribunisti", totdeauna gata de a alerga si de a aduce jertfa cand vicarul Popea Ii trimitea trei vorbe. Dupa toate acestea Victor Verzea Ii mai fusese mult regretatului Aurel Popovici coleg de banca si i-a ramas viata toata cel mai bun prieten. Din toate acestea se Invedereaza felul de a vedea al lui In chestiunea nationala si In virtutea acestui fel de a vedea a fost ani de-a randul om de Incredere al Regelui Carol I si mijlocitor de buna credinta al guvernului din Bucuresti fata cu fruntasii romanilor din regatul ungar, deci indirect si fata cu guvernul din Budapesta. Stia deci o multime de lucruri, care fruntasii ce avusesera legaturi cu el erau interesati sa ramana nestiute.
Aceasta e, asa cred eu, adevarata vina pentru care trebuie sa i se astupe gura, ca mie cu pamant, prin o condamnare la moarte.
Urma a dovedit ca atat Regele Carol I, cat si sfetnicii sai conservatori Carp, Maiorescu, Marghiloman si altii erau de buna credinta si staruiau cu inima curata In politica nationala
traditionala; tot de buna credinta Ii socotea, asa se vede, colonelul si pe fruntasii partidului liberal national, caci altfel nu le-ar fi fost si lor mijlocitor fata cu fruntasii romanilor din regatul ungar.
Pacatul pe care-l spaseste e, asa mi se pare, ca s-a rezemat pe oameni care nu erau vrednici de Incredere. El se socotea napastuit, iar eu Il socoteam om nevinovat, pe care firea nu-l iarta ca In Imprejurarile date sa spuna ceea ce-i Invedera nevinovatia.
Eram el si eu doi oameni care sufereau pentru ca facusera ceea ce In Imprejurarile date nu le era iertat sa nu faca. Umblaseram In aceleasi drumuri fara ca sa tinem seama unul de altul. Nu prea stia dansul ce fac eu, si nu stiam eu ce face el, si la Vacaresti ne-am gasit unul pe altul cum se pomenesc fata In fata doi ingineri care sapa un tunel unul dinspre rasarit, altul dinspre apus, si-si dau mana dupa ce a fost spart zidul despartitor.
Asa trebuiau sa vina lucrurile pentru ca sa ne cunoastem mai de aproape unul pe altul. Le sunt celor ce m-au trimis aici recunoscator, pentru ca m-au ajutat sa-i cunosc pe socialistii
care au multe vederi, cu care nu ma pot Impaca. Inca mai vartos le sunt recunoscator pentru ca m-au pus sub acelasi acoperis cu colonelul Victor Verzea, cu care ma potrivesc si In ceea ce priveste cele mai intime parti ale vietii omenesti.
Chiar si daca n-am fi fost de acelasi gand, aici, In aceasta lume stramta, trebuia neaparat sa ne apropiem sufleteste unul de altul.
Nu era Intre cei de aici nici unul care i se putea samui.
Inchipuieste-ti un om de statura ceva mai mult decat mijlocie, cu umerii lati, cu pieptul iesit, foarte voinic si chipes, un ostean care calca teapan, se tine drept si are cautatura Indrazneata parca s-a pornit sa puna mana pe cineva care vrea sa scape de el. Poticnindu-se odata calul de sub el a cazut cu dansul si l-a lovit cu copita In frunte, Incat i-a spart capul deasupra ochiului stang. A scapat, dar ochiul i-a ramas mutat din loc, Incat le vedea toate
Indoit. I s-a facut la Viena o operatie grea spre a-i pune ochiul orizontal cu celalalt, dar tot mai e nevoit sa-si plece putin capul spre umar pentru ca sa vada bine.
Mai ales aceasta tinuta a capului Ii da Infatisarea de om pornit spre fapte hotarate.
Tot ca ostean e om cu inima deschisa si barbat care-si da fara de Inconjur pe fata gandul si nu e In stare sa jigneasca fara destul cuvant pe altul.
Daca omul acesta ar fi unul dintre cei ce.au staruit sa fiu trimis aici, eu m-as fi facut ca nu stiu aceasta, si tot as fi ravnit la multumirea de a sta In fiecare zi cate un ceas de vorba cu el.
Mai erau Insa si altele.
Serile, dupa cina, vecinii colonelului, Carnabat si Grossmann, precum si eu, eram invitati la o cafeluta. Venea si Bogdan-Pitesti, care statea Intr-o odaie de langa spital, deci la capatul coridorului. Dintre socialisti veneau tipograful Konitz, o inteligenta cumpanita, si decoratorul Bogdan, un tanar vioi si scriitor bine Inzestrat. Din cand In cand luau parte si cei doi
Teodoresti. Vorbeam aproape numai despre literatura, arta si istorie, iar conducerea discutiilor o avea Bogdan-Pitesti, un fel de Caragiale corectat si adaugat.
De cate ori ma gandesc la omul acesta, vad parca In fata mea minunatul palat al zanei zorilor cazut In ruine.
Cu adevarat ruina unui om facut sa devina mare e acest tanar trecut abia de patruzeci de ani, frumos, desi cam gras, de o rara distinctie In tinuta si In gesturi, mult umblat prin lume;
cu multa stiinta de carte, cunoscator al artelor si de o inteligenta superioara, dar cu desavarsire ruinat trupeste si dupa felul meu stricat sufleteste.
Eminescu Ii zicea lui Caragiale "cinicul" pentru ca el le lua toate In zeflemea si nu puteai niciodata sa stii care e adevarata lui parere. Sustinea totdeauna ceea ce-l zgandarea pe Eminescu sa-si dea pe fata gandurile si stiinta. Bogdan-Pitesti, In toate privintele mai presus, le ia toate In bataie de joc, Iti ghiceste gandurile dintr-o singura vorba pe care ai scapat-o si nu-ti da ragaz pana ce nu ajunge sa te vada Infierbantat In discutie. Iar cand e vorba de
cinism, Caragiale era un om blajin, copil nevinovat.
Bogdan-Pitesti sa-ti vorbeasca despre putreziciunea din societatea noastra; el sa-ti Insire dovezi, ca tot asa era si mai Inainte; el sa-ti spuna cum era la Bizant si In Franta; el sa-ti dezvaluie partile ascunse din istoria romanilor si din a elinilor; el sa-ti spuna cum se dedau la desfrau fenicienii, babilonenii si egiptenii. Trebuie sa fii de tot tare In vederile traditionale pentru ca sa nu te patrunzi de convingerea ca omul se Injoseste traind - ca celelalte animale - potrivit cu randuiala fireasca. Omul nobilizat prin cultura se ridica mai presus de fire si ravneste la multumiri mai rafinate decat cele firesti.
Eu cred ca toate acestea ni le desfasura pentru ca, razvratindu-ne, sa ne Incordam toate puterile si sa dam fiecare ceea ce e mai bun In sufletul lui.
Daca acesta i-a.fost gandul, silintele i-au ramas In mare parte zadarnice, caci mai ales doi -ba cateodata singur - se razvrateau: colonelul si eu, mocanii, de care nu s-a prins Inca poleiala culturii apusene altoind suportul bizantin.
Erau cu deosebire sugestive serile acelea In care am Invatat multe pana atunci mie necunoscute, si adeseori nu discutam, ci ne Incaieram In lupta crancena pentru cinstea casei, pentru curatenia mesei si pentru patul nepatat.
Tovarasi In aceasta lupta pentru bunele obiceiuri mostenite de la parintii si bunii nostri, noi, colonelul si eu, ne pretuiam unul pe altul si pretui-ne-vom cata vreme vom mai fi In viata.
Laudati sa fie cei ce, prigonindu-ne, au ajuns fara voia lor sa ne faca binele acesta.





Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 01
Inchisorile mele - Inainte si dupa venirea in regat - 02
Inchisorile mele - La Vat - 01
Inchisorile mele - La Vat - 02
Inchisorile mele - La Vat - 03
Inchisorile mele - La Domnesti - 01
Inchisorile mele - La Domnesti - 02
Inchisorile mele - La Domnesti - 03
Inchisorile mele - La Luvru - 01
Inchisorile mele - La Luvru - 02
Inchisorile mele - La Luvru - 03
Inchisorile mele - La Vacaresti - 01
Inchisorile mele - La Vacaresti - 02
Inchisorile mele - La Vacaresti - 03
Inchisorile mele - La Vacaresti - 04
Inchisorile mele - La Vacaresti - 05
Inchisorile mele - La Hotel Modern - 01
Inchisorile mele - La Hotel Modern - 02
Inchisorile mele - Procesul Ziaristilor - Incheiere
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 01
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 02
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 03
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 04
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 05
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 06
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 07
Inchisorile mele - Iar la Vacaresti - 08
Inchisorile mele - Om intre oameni - 01
Inchisorile mele - Om intre oameni - 02
Inchisorile mele - Om intre oameni - 03


Aceasta pagina a fost accesata de 764 ori.
{literal} {/literal}