Padureanca - Capitolul 14

Padureanca - Capitolul 14

de Ioan Slavici


14.

Noaua saptamani de zile Simina nu si-a impletit parul, noaua saptamani de zile in toate serile ea si-a incheiat rugaciunea cu vorbele: „Iarta, Doamne, greselile mele si-i da lui odihna mortilor fericiti!”

Popa l-a ingropat, i-a facut pomenile, i-a citit iertarile, i-a tinut in casa lui fata. Popa? – nu! – preuteasa, caci popa era popa si trebuia sa-si caute de popie.

in zadar staruia Vica, in zadar unchiul de la Cherechi, in zadar matusa de la Zimbru: Simina nu putea sa plece de la Socodor, nu putea sa-l lase pe mortul ei singur. Nu plangea nici pe fata, nici in ascuns, nu se ducea nici in cimitir, ca sa-i ude mormantul cu lacrami, dar stetea si voia sa steie in satul acesta. si de cate ori o ispitea gandul a se departa, ea se trezea pe dealul din Zimbru, mai sus de biserica, intre crucile mari vopsite in fel de fete, si-l vedea cu ochii, viu il vedea, puindu-si batul pe telina, si il auzea graind: „Vezi tu, aici, tocmai aici este inmormantat bunicu-tau, aici i-a fost groapa, s-a prapadit, l-au calcat oamenii, dar aici a fost, si colo al bunichii-ti”. „Iar aici e inmormantat... taica!” rasuna in sufletul ei, si ea ramanea.

si daca ar fi vrut sa se duca, n-ar fi lasat-o preuteasa, caci era singura preuteasa si mai-nainte de a fi venit Simina la casa ei dar ea nu stuse cat e de rau de a fi singura.

si totusi tot preuteasa i-a adus aminte c-a ramas pustie casa din Zimbru si ca trebuie sa-si caute alta.

Se peptena Simina si preuteasa se uita la parul ei.

– Greu se descurca! zise ea si lua peptenul si peptena parul si incepu sa-l impleteasca.

Simina simtea ca o napadesc lacramile, dar nu zicea nimic: odata trebuia sa fie impletit.

Apoi au inceput amandoaua sa planga si au plans si au plans pana ce n-au ncetat a mai plange.

– si-apoi, Simino! – grai in cele din urma preuteasa – de la Curtici la Socodor nu e cale lunga. Asa din dumineca in dumineca, tot o sa ne mai vedem noi.

„Pui de cuc in cuib de cioara! Simino! fata mea!”, rasuna in sufletul Siminei.

– Pin-atunci o sa mai treaca multa vreme! – raspunse ea cuprinsa de frica, - dac-o fi vreodata si asta.

– Vine Busuioc dumineca!

Simina-si pleca ochii si tacu.

Dumineca! acum dumineca!

stia dansa ce voieste Busuioc si se obicinuise cu gandul ca asa are sa fie; el insa venea prea in curand. Trecura doaua luni de zile de cand n-a mai avut timp de a se gandi la aceasta si acum nu mai putea parca sa-si aduca aminte de cele petrecute.

Seara, mai-nainte de a fi adormit, ea stete mult timp treaza si pusa cu gandul in trecut si in viitor.

Ea insasi le-a facut, le-a simtit si le-a suferit toate, dar acum, privindu-le cu ochiul ei limpezit de durere, parca nu le mai credea: ganduri si simtiri se asezasera cu totul altfel de cum au fost in sufletul ei, si de cate ori se gandea la Iorgovan, obrajii i se umpleau de sange si o pornire de neindurare ii trecea prin suflet.

Precum puhoiul surpa, darama, ia, duce si namoleste, tot astfel si durerea mare curata sufletul: precum dupa puhoi abia pe ici, pe colo se mai zaresc urmele celor foste, tot astfel si dupa durerea covarsitoare departate ni se ivesc si acoperite in uitare cele simtite mai-nainte; dar precum pe urma puhoiului de primavara creste iarba verde, tot astfel si durerea mistuitoare lasa in sufletul tanar o noaua sete de viata.

Cata nebunie, cate dureri pe urma ei! – si totusi, simtindu-se cumintita, Simina incepu sa planga. Era trezita din aiurirea ei, dar perdut ii era si farmecul vietii, si de cate ori ea incerca sa reinceapa povestea curmata, ii rasunau si iar ii rasunau in ureche vorbele:

„Pui de cuc in cuib de cioara! Simino! fata mea!”

Nu! Prea era curand.

ii trebuia timp ca sa se mai gandeasca.

si totusi ea nu se simtea destul de tare in ea ca sa se puna impotriva vointei lui Busuioc.

– Eu am o matusa, grai dansa, si un unchi, sa vad ce zic acestia; sa ma ceara de la dansii.




Padureanca - Capitolul 01
Padureanca - Capitolul 02
Padureanca - Capitolul 03
Padureanca - Capitolul 04
Padureanca - Capitolul 05
Padureanca - Capitolul 06
Padureanca - Capitolul 07
Padureanca - Capitolul 08
Padureanca - Capitolul 09
Padureanca - Capitolul 10
Padureanca - Capitolul 11
Padureanca - Capitolul 12
Padureanca - Capitolul 13
Padureanca - Capitolul 14
Padureanca - Capitolul 15
Padureanca - Capitolul 16
Padureanca - Capitolul 17
Padureanca - Capitolul 18
Padureanca - Capitolul 19
Padureanca - Capitolul 20
Padureanca - Capitolul 21
Padureanca - Capitolul 22


Aceasta pagina a fost accesata de 2337 ori.
{literal} {/literal}