Padureanca - Capitolul 15

Padureanca - Capitolul 15

de Ioan Slavici


15.

Popa Furtuna se facuse om.

Nu-i vorba, tot mai mergea la vanatoare, tot mai mana caii, tot mai tinea la prepelicarul lui, insa parca nu-i mai priia nimic.

Mult ar fi dat sa-l poata face viu pe Neacsu.

El nu era de vina c-a murit, dar tot ar fi fost mai bine sa traiasca, ori, daca-i era data sa moara, sa fi murit la el acasa.

Cu toate aceste, Simina, fiica mortului, era in casa lui, si de cate ori o vedea, trebuia sa-si aduca aminte de raposatul ei parinte.

si orisiunde se ducea, popa Furtuna nu putea sa scape de Neacsu, fiindca Busuioc, cumnatu-sau, era om stiut de toata lumea: si cine oare n-ar fi voit sa stie daca este ori nu adevarat ca Busuioc si-a pus in cap sa-si ieie o padureanca nora in casa?

Mai ales rudeniile cele multe ale lui Busuioc erau foarte nedumirite.

Unii erau de parere ca bine face Busuioc, fiindca e om cu stare, n-are nevoie de nevasta cu zestre, si nu este pe lumea aceasta lucru mai bun decat dragostea intre nevasta si barbat. Dar, mai presus de toate, Simina era frumoasa, si nora frumoasa e podoaba casei.

Altii erau de parere ca Busuioc nici nu voieste in adevar sa-si insoare feciorul, dar n-are-ncotro, fiindca Iorgovan e stapan in casa, el face tot ceea ce voieste. si nici nu se putea sa fie altfel. Iorgovan, asta, ce era el, daca e vorba? Nici plugar, nici om de carte! Umblase cat umblase la scoala pana cand n-a perdut rostul plugariei, apoi, cand a vazut ca e lucru greu cartea, iar s-a apucat de plugarit, adeca la drept vorbind, a ramas de gura-casca pe acasa.

Iar altii stiau ca nici Iorgovan nu tine s-o ieie pe Simina de nevasta: cum ar si putea un om ca dansul sa se indrageasca de o padureanca? Ea insa l-a momit cu farmecele ei, il tine de scurt, i-a mai murit apoi si parintele, si Iorgovan, milos cum e, nu mai putea sa scape de dansa.

Popa Furtuna stia ca toate aceste nu sunt adevarate; el insa dedea din umeri si zicea ca nu stie nimic. Le dedea tuturora dreptate ca sa scape de dansii.

Un singur lucru stia el: ca daca n-ar fi murit Neacsu, Busuioc nu s-ar fi plecat la vointa feciorului sau si ca niciodata Iorgovan n-ar fi staruit impotriva vointei tatane-sau.

De aceea, de cand cu moartea lui Neacsu, popa Furtuna se ferea de a vorbi fie cu Busuioc, fie cu Vica, fie cu Iorgovan despre Simina.

Busuioc o simtise aceasta si, la inceput, parca prea putin ii pasa. El insa era deprins sa ceara sfatul cumnatului sau in toate treburile si incetul cu incetul se nedumeri.

– Ei! spune – grai el in cele din urma – vorbeste si tu odata: ce zici?

Popa se uita zambind la el.

– Ce ma mai intrebi? ii raspunse. Parca tu poti sa faci altfel dectt asa precum te bate capul! Macar o data in viata ta, acum, cand e vorba de insuratoarea feciorului tau, fa ce stii.

– O iau in spinarea mea! grai Busuioc, si de aici inainte lucrul era hotarat.

Cat pentru Iorgovan, el traia in asteptare.

Era invrajbit cu sine insusi, si firea si forintele i se schimbau pe ceas, pe minut. Simtamaintul de stramtorare insa care il cuprinsese atunci la Zimbru, cand Neacsu se invoise ca sa plece cu Simina la Campie, mai ales acest simtamant il stapanea mereu. N-ar fi voit si n-avea in el destula virtute ca sa voiasca.

isi aducea aminte de cele petrecute, de vorbele ce graise atunci noaptea, de mania lui sofron, de mania lui Neacsu, de hotararea Siminei, isi aducea aminte de betia sa si de moartea lui Neacsu; era peste putinta ca el sa mai poata privi dupa toate aceste in ochii Siminei fara ca s-o urasca.

Nu! aceasta nu se putea!

Simtea in el ca daca Simina i-ar aduce aminte cu un singur semn macar de cele petrecute, el ori s-ar tari ca atunci noaptea la picioarele ei, ori ar trebui sa inchida ochii si s-o omoare.

si totusi el nu putea altfel, ii era peste putinta sa-si rumpa gandul de la dansa.

Adeseori, cand il vedea pe sofron cautandu-si linistit de treaba, se pomenea ca-l priveste cu un fel de sfioasa uimire si parca-i era frica de dansul.

stia c-o iubeste pe Simina, stia ca dansa nu-l iubeste pe el, si gandul ca s-ar putea sa-l iubeasca vreodata nici nu intra in mintea lui. insa tot atat de bine stia Iorgovan ca Simina tine la sofron mai mult decat la un frate mai mare si ca sofron le stia toate. Era cu putinta ca el sa nu-i zica Siminei: „Fereste-te de ticalosul care astazi te-a batjocorit, iar mane e-n stare sa-ti sarute pamantul de sub picioare”.

si totusi el nu putea altfel.

Plecand dar la Socodor, Iorgovan nu era in voie de nunta, iar Busuioc o simtea si el aceasta si-i venea sa-l certe.

Intrand in curtea popii, Iorgovan incepu sa tremure in tot trupul, iar cand dete fata cu Simina, vederile i se impaingenira si-i venea parca sa ameteasca.

Busuioc il vedea si numai cu anevoia se mai putea stapani.

Cand apoi preuteasa-l apuca la o parte si incepu sa-i vorbeasca despre neamurile Siminei, el se facu rece ca sloiul de gheata.

Atat i-ar mai fi lipsit! N-avea oare el insusi destule neamuri?!

Dar nu-i intra lui Busuioc in cap gandul ca o fata ramasa pe drumuri ar mai putea sa steie in chibzuiri cand el o peteste pentru feciorul sau.

Nazuri muieresti!

– Zi-i sa vie incoa! grai el aspru si incepu a se plimba prin casa.

Lucrul asta trebuia s-ajunga odata la capat.

Peste putin Simina intra si ramase cu capul plecat inaintea lui.

– Simino! ii zise el cumpenind vorbele, pentru ca nu cumva sa para prea de tot doritor de a-i fi socru. Cum ramane cu tine? mai stai aici, te duci la unchiu-tau ori vii sa stai viata toata la casa mea, unde atat de mult esti dorita?

Simina isi ridica capul, isi trase mana stanga peste frunte, apoi ramase o clipa nemiscata.

stia cu cine vorbeste: acum nu mai putea sa ramaie aici si-i era foarte greu sa plece.

– Deocamdata – raspunse ea plecand iar ochii – o sa ma duc la unchiul.

Busuioc ramase ca trasnit din senin.

La asta nu s-a asteptat.

Cum ramanea el fata cu lumea, fata cu rudele lui?!

ii venea sa-si infiga ghearele-n carne.

Simina-si ridica iar ochii si-l privi ca si cand ar fi voind sa-l intrebe daca mai are ceva de zis.

– Nimic, grai el. Voiam numai sa stiu. Deocamdata voiesti asa. O sa ne vestesti cand vei fi voind altfel.

– Da! ii raspunse ea incet, apoi se pleca, ii saruta mana si iesi cu pas domol.

Iorgovan o astepta in pridvor.

Ea trecu repede inainte, ca omul ce n-are timp de a mai sta de vorba.

El i se puse neclintit in cale, si vatva timp ei ramasera privind cu incordare unul la altul.

– Ce-i? intreba el.

– Nimic nu e! ii raspunse ea stramtorata.

– Ceva este, grai el, ceva ce s-a pus intre mine si tine. Vorbeste: fii cum ai fost odinioara; vorbeste-mi fara mila, cum i-ai vorbit atunci lui sofron. Daca n-a perit el atunci n-o sa pier nici eu acum.

– Eu nu stiu ce vrei tu sa zici, ii zise dansa turbata.

– Voiesc sa zic ca atata om ca sofron sunt si eu!

– Lasa-l pe sofron!

– Eu il las – grai el cu patima – dar nu te lasa el pe tine!

Simina se indreapta, se uita aspru in fata lui, apoi incepu sa rada.

– stii ca mi-e frica de tine, zise ea incet. Spune-mi ca te omori! – fa-ti obiceiul! – tu stii ca cu aceasta ma poti muia de ma tarasc la picioarele tale. N-ai decat sa vrei, si ma dau in placul tau.

Graind aceste, ea se intoarse ca sa se departeze.

– Ce-ti pasa tie acum daca mor sau nu! striga el.

– Apoi da!? grai dansa intorcandu-se iar spre el. Tu mori o data ca sa ma omori pe mine in fiestecare ceas, si mie prea putin imi pasa. Tu vorbesti de sofron?! – adause ea aspru – tu?! sofron e om, Iorgovane!

Ea se departa inspaimantata oarecum de vorbele ce graise.

– O sa vezi tu ca si eu sunt om! Grai Iorgovan intr-un tarziu, ca desteptat din vis. Pot eu sa traiesc si fara tine. Ba nu pot, nu pot! adause apoi peste putin si cazu frant pe o lavita din apropierea lui.




Padureanca - Capitolul 01
Padureanca - Capitolul 02
Padureanca - Capitolul 03
Padureanca - Capitolul 04
Padureanca - Capitolul 05
Padureanca - Capitolul 06
Padureanca - Capitolul 07
Padureanca - Capitolul 08
Padureanca - Capitolul 09
Padureanca - Capitolul 10
Padureanca - Capitolul 11
Padureanca - Capitolul 12
Padureanca - Capitolul 13
Padureanca - Capitolul 14
Padureanca - Capitolul 15
Padureanca - Capitolul 16
Padureanca - Capitolul 17
Padureanca - Capitolul 18
Padureanca - Capitolul 19
Padureanca - Capitolul 20
Padureanca - Capitolul 21
Padureanca - Capitolul 22


Aceasta pagina a fost accesata de 1256 ori.
{literal} {/literal}