Padureanca - Capitolul 09

Padureanca - Capitolul 09

de Ioan Slavici


9.

Cand popa iesi la camp sa se tocmeasca cu seceratorii, pleca si Busuioc cu el pana in gradina de la marginea satului, ca sa vada cum stau treburile cu masina de treierat.

Masina era scoasa in mijlocul gradinii, si oamenii se cazneau tocmai sa mute si locomobila, un lucru care nu se poate face fara galagie.

Mai domol, mai domol! striga Busuioc ca nu va gonesc tatarii.

Oamenii urmara a-si face treaba cu mai putina galagie, dar cu mai mult zor.

si nu e bun zorul cand umbli cu lucruri primejdioase ca masina de treierat.

Grabit era mai ales Pupaza, care n-ar fi voit deloc sa se mai supere Busuioc si acum: el se uita mereu cand la masinist, cand la Busuioc, gata sa puie mana la toate si sa sara de ici pana colo, si daca i-ar fi zis Busuioc, el n-ar mai fi stat pe ganduri, ci s-ar fi aruncat cu paie cu tot in focul cazanului. Caci era bun om Busuioc, milos si iertator.

Dupa ce mutara locomobila si o asezara in dreptul masinei, umplura cazanul ei de apa, ii detera foc, si pe cand masinistul o potrivea din aburi, Pupaza se uita tinta la el.

Trage chinga, ii striga masinistul.

Pupaza lucra de trei ani si mai bine la moara cu foc, dar tot se mai temea de roate si inima i se facea cat un purice de cate ori se apropia de vreuna din ele. Voind dar sa traga chinga peste roata ce pune masina in miscare, el inchise ochii, isi tinu trupul departe, potrivi iute chinga si se dete iute inapoi.

Roata se invarti de cateva ori, apoi chinga scapata si masina se opri.

Prostule! grai Busuioc si se duse el insusi sa potriveasca mai bine chinga.

Asta Pupaza n-o putea suferi. Sari asupra chingii, o apuca si-o potrivi mai bine pe roata, dar mana lui ramase strivita sub chinga, si precum se invarti, roata-l sminci si pe el cu dansa, il ridica in aer si-l arunca in celelalte doua roate, care-i sfaramara intr-o clipa oasele si-l aruncara an cealalta parte.

Locomobila scoase un suier de se sparie tot satul si masina se opri, iar Busuioc puse manile in cap si-si intoarse fata, ca sa nu vada carnea de om ce se zbatea la picioarele lui.

Opreste-o! ii striga el masinistului. Afurisit sa fie ceasul in care am adus-o in curtea mea.

Graind aceste, el se intoarse iar si se pleca asupra lui Pupaza.

Nu mai traia, dar nici mort nu era inca: trupul lui tot se mai zbatea, buzele i se miscau, rasuflarea nu i se oprise.

O lumanare! zise Busuioc. O lumanare! striga el iar, uitandu-se in toate partile, ca sa vada daca tot nu i se mai aduce lumanarea.

O lumanare?! Putin lucru! insa tocmai fiindca e putin, oamenii nu se gandesc totdeauna la el: nu e clipa in caremoartea sa nu-l poata ajunge pe om, si oamenii tot nu-si poarta lumanarea la dansii.

Pupaza muri fara lumanare, si Busuioc se intoarse zguduit acasa.

Mort de moarte naprasnica, strivit de roatele masinei de treierat: asta era un lucru nemaipomenit la Curtici, si pe cat de iute se duse vestea despre el, pe atat de in graba alergara si oamenii la moara lui busuioc.

Murind, omul inceteaza a mai trai, dar nu piere din lume: sufletul lui ramane si petrece cu cei vii, umbland pribeag de la om la om, ca sa-si ceara de la fiestecare dreptatea, sa mangaie pe cei ce i-au indulcit viata si sa mustre pe cei ce i-au amarat-o, si vai tie daca vei fi gresit de dansul, caci pretutindenea unde se iveste el stai si tu, ca sa fii judecat.

Ce ti-e omul grai Fustei om cu minte ca Busuioc, sa nu se gandeasca el ca la treburi de aceste nu se pun oameni ca Pupaza!

Dar bine a facut, saracul, Dumnezeu sa-l ierte! il intampina Petrea lui Ferega, care stia c-asa i-o fi fost data si tinea ca lumea sa nu arunce asupra lui Busuioc vina pentru cele petrecute.

Sa-l ierte Dumnezeu?!

Adeca de ce sa-l ierte?!

Ce-a facut el in viata lui?

Satul intreg, mic si mare, toti il stiau ca si cand le-ar fi fost om din casa, toti simteau ca in viata lor nu-l vor uita, caci singur el fusese in felul lui si le placea tuturor sa vorbeasca de dansul, de mila pe care atat de adeseori a desteptat-o in sufletele lor si de hazul ce si-au facut cu el.

Iar Pupaza murise fara lumanare.

Saveta lui soric stia bine ca-ntocmai ca in viata va cutreiera si dupa moarte tot satul si va da mereu tarcoale prin preajma casei lui Busuioc, incat o sa-ti fie groaza a mai iesi noaptea la ulita.

Asa zicea si Vica si-l vedea mereu facand matanii si sarutand pamantul.

si fiindca nici Busuioc nu zicea altfel, tinea sa-l ingroape cu toata cinstea: sa-l intinda in casa lui, sa-i faca toate pomenile.

Vica insa tinea ca mortul sa ramaie, dupa cum cere obiceiul, unde i s-a stins viata, iar Vica era stapana casei si avea tot dreptul de a starui sa nu i se aduca strigoiul pe cap.

Asa zicea si popa.

Era nacajit popa Furtuna ca nu s-a oprit si el la moara, ca sa fi putut vedea cu ochii lui cele petrecute, caci asa lucru nu in toate zilele se poate vedea.

Nu se poate! grai el hotarat. Poti sa-l intinzi pe perini de matase, sa-i aprinzi o mie de lumanari, daca a murit fara lumanare, n-o sa-ti vie oameni la priveghie si popii n-au voie sa-l prohodeasca, nici sa-l ingroape in pamant sfintit, poti sa-i dai pomeni peste pomeni, dar n-o sa ti le primeasca nimeni.

Asta e treabas mea! ii raspunse Busuioc.

La asta nu te pricepi tu, ii intampina popa. Daca Dumnezeu ar fi voit sa i se faca toate, l-ar fi lasat sa moara de moarte fireasca.

Se-ntampla cateodata si lucruri pe care nu le-o fi vrand Dumnezeu, grai Busuioc si-l lasa pe popa cu sora-sa.

Era mojic Busuioc cand ii sarea tandara.

Dar si popa era indaratnic cand se supara.

Sa-i faca ce vrea! grai Vica dar eu plec si nici nu ma mai intorc pana ce nu vor fi maturat casa-n urma mortului.

Ba tu ramai, zise popa, si pleca si el, sa-i arate lui Busuioc ca tot nu va face precum voieste el.

si peste un ceas tot satul stia ca Busuioc s-a pus in pizma cu Vica si cu popa Furtuna si ca popii nu vor nici sa-l prohodeasca pe Pupaza, nici sa-l ingroape in pamant sfintit.




Padureanca - Capitolul 01
Padureanca - Capitolul 02
Padureanca - Capitolul 03
Padureanca - Capitolul 04
Padureanca - Capitolul 05
Padureanca - Capitolul 06
Padureanca - Capitolul 07
Padureanca - Capitolul 08
Padureanca - Capitolul 09
Padureanca - Capitolul 10
Padureanca - Capitolul 11
Padureanca - Capitolul 12
Padureanca - Capitolul 13
Padureanca - Capitolul 14
Padureanca - Capitolul 15
Padureanca - Capitolul 16
Padureanca - Capitolul 17
Padureanca - Capitolul 18
Padureanca - Capitolul 19
Padureanca - Capitolul 20
Padureanca - Capitolul 21
Padureanca - Capitolul 22


Aceasta pagina a fost accesata de 1235 ori.
{literal} {/literal}