Crucile rosii - Partea 06
de Ioan Slavici
6.
Catva timp Zoltan se învarti somnoros pe la capul scării. Deodată însă aude un nou uruit de trăsuri și niște glasuri zgomotoase. Atunci pleacă spre poartă, deschise și iese, oprindu-se înaintea ei.
Din vale se urcau cinci trăsuri pline de oameni. În cea dintai și în cea de-a treia ședeau cate doi popi.
Zoltan privi la ei numai cu coada ochiului, arătandu-se a nu-i băga de seamă; după ce însă trecură, el privi îndelungat în urma lor, cercand a-și da seamă de scopul ce vor fi avand acești oameni tocmai astăzi, duminecă, în oraș. Starea sufletească în care petrecuse ca de opt ceasuri și agitațiunea în care trăise de opt zile îl puneau în neputință să nu-i aducă pe acești oameni în legătură cu ideile ce-l frămantau. El nu se mai îndoia că romanii au întalniri tăinuite și că lucrează în societăți secrete. Acesta era un lucru firesc, cel mai firesc între toate cate se potriveau cu soiul de idei ce-l cuprinsese.
Preocupat de asemenea ganduri, el face cațiva pași înainte și începe să se plimbe pe dinaintea casei, așteptand cu nerăbdare să vadă pe vreunul din prietenii săi ieșind pe stradă.
În acel moment vede pe peretele alb al casei sale, chiar între ferestre, trei cruci roșii, iacă așa:
*
Zoltan rămane uimit la această vedere. Nu își aduce aminte să fi văzut ieri aceste cruci... El nu se mai îndoiește că aceste au fost făcute astă-noapte... Dar ce însemnează ele?... Ce sunt aceste?!.. Cine a făcut aceste cruci și pentru ce le-a făcut? La aceste întrebări ce-și face îl cuprinde o îngrijare, o neliniște pe care o simte omul în fața unui lucru de care nu-și poate da seamă. El își caută explicarea în capul său, și îngrijirea se încordează pană la spăimantare.
Apucat de o gandire nehotărată, Zoltan pleacă spre vale.
Pe casa vecinului său Banyi Bela, o cruce roșie...
Merge mai departe.
Pe casa amicului său Laszlo Antal, două cruci roșii...
Mai merge cațiva pași și se oprește încremenit înaintea unei case mici, dar curate... Da! el nu se înșală. Aici locuiește Munteanu: pe casa acestuia nici o cruce...
În capul său s-aprinde o lumină înfricoșătoare; începe să înțeleagă ce vor grămezile ce văzuse ieri și pentru ce romanii nu veniseră la teatru; începe să înțeleagă zgomotul de astă-noapte, carele încărcate de oameni... să înțeleagă, în fine, ce însemnează crucile roșii.
Ca gonit de un vrăjmaș neîmpăcat, el străbate ulița în jos și în sus... Pretutindenea casele locuite de maghiari sunt însemnate cu cruci roșii.
Deodată se oprește înaintea unei case mari. Este a lui Paveleanu. Un roman, dar și el are trei cruci roșii. A!... el a fost aseară la teatru. Este un trădător în ochii romanilor...
Nu trecură mai mult de zece minute, și Feleky Zoltan își îndreaptă pașii spre locuința amicului său Bator Ferencz, pe care îl știa mai hotărat și mai îndărătnic între toți amicii și compatrioții săi.
Crucile rosii - Partea 01
Crucile rosii - Partea 02
Crucile rosii - Partea 03
Crucile rosii - Partea 04
Crucile rosii - Partea 05
Crucile rosii - Partea 06
Crucile rosii - Partea 07
Crucile rosii - Partea 08
Crucile rosii - Partea 09
Crucile rosii - Partea 10
Crucile rosii - Partea 11
Crucile rosii - Partea 12
Crucile rosii - Partea 13
Crucile rosii - Partea 14
Aceasta pagina a fost accesata de 2635 ori.
