Crucile rosii - Partea 01
de Ioan Slavici
1.
În toate părțile se făceau pregătiri zgomotoase. Întregul oraș era în vie mișcare. Aceeași pornire sufletească scotea pe bogatul proprietar din monotonia vieții sale și da colibioarei din marginea orașului o înfățișare sărbătorească. Funcționarii mici și mari, băcani și ciobotari, ostași și servitori, toți deopotrivă erau stăpâniți de același gând.
Pentru un moment se uitară toate deosebirile sociale; oamenii se simțeau frate cu frate.
Ziua întreagă ulițele erau pline ca desfundăturile unui furnicar. Toți fiind grăbiți, oamenii nu umblau decât în goană pe ulița largă; ei își dădeau brânci pe la cotiturile uliții, ei se loveau unii de alții; prin băcănii, prin lipscănii și mai ales prin spițării ei se îndesuiau căutând care mai de care să-și facă el cel dintâi treaba, să fie cel dintâi gata și să fie el cel dintâi la locul de întâlnire. În această grabă oamenii se aprindeau, își spuneau vorbe supărătoare și erau gata să se certe; dar pe dată își aduceau aminte de însemnătatea zilei, își cereau iertare, se bucurau unii de treaba altora și se despărțeau mulțumiți.
Ziua era de însemnătate națională. Pregătirile se făceau pentru seară. Înspre amurgul serii ulițele se deșertară. Numai pe ici, pe colea să ivea trecător din când în când câte un suflet rătăcit, câte un om aspru în tăcerea sa și așezat în umbletul său, privind în dreapta și în stânga ca și când 1-ar supăra toată această mișcare.
În vremea aceasta ferestrele erau luminate și lumea petrecea înaintea oglinzilor. Babe, neveste, fete și fetițe, toate voiau să fie frumoase în această seară. Și nu mai puțin stăruia partea bărbătească a orășenimii ca astă-seară să poată sta alăturea cu orișicine. Scriitorii aleseră cele mai bune mănuși din magazine, croitorii îmbrăcară cele mai noi modele de fason; cizmarii risipiră o mulțime de săpun, bărbierii își deșertară magazinele de mirodenii, iar oștenii își puseră toate rămășițele unturii pe mustăți. Fiecare își da silința să se arate cel dintâi în felul său.
Înspre șase ceasuri întregul oraș sta gătit ca pentru ziua de Paști.
Dar nimeni nu ieșea din casă. Fiecare așteaptă ca altul să facă începutul. Unii trimiteau în vecini ca să vadă dacă e devreme; alții priveau furișat și nerăbdător pe fereastră, sperând să zărească pe cineva care, în sfârșit, după atâta tărăgănare, să fi plecat odată.
Toate ceasornicele parcă se îndărătniciseră, oprind înaintarea timpului; toată lumea era în starea sufletească de care sufăr femeile înainte de a fi poftite la joc.
Într-un târziu, începutul se făcu de către calfele cizmarilor, bobul ostășimii din loc și servitoarele de pe la casele mai depărtate.
Bărbierii și croitorii urmară îndată după acestea.
În sfârșit ieșiră maisterii din deosebitele tagme, negustorii, funcționarii mici și mari și, tocmai în coadă, fruntea societății, în grabă mare.
Una după alta luminile se stinseră; numai pe ici, pe colea mai rămâne câte o fereastră prin care razele posomorâte străbăteau în noaptea senină.
Ulițile iarăși se umplură. Acum însă ele se asemănau unui câmp peste care florile par plimbându-se legănate de vânt.
Oameni, femei și copii, în vestminte de sărbătoare, nu se mai grăbesc, nu se mai supără unii pe alții, ci merg cu pași așezați, își spun cuvinte curtenitoare și se roagă unii pe alții a pofti înainte. Bucuria era generală…
Crucile rosii - Partea 01
Crucile rosii - Partea 02
Crucile rosii - Partea 03
Crucile rosii - Partea 04
Crucile rosii - Partea 05
Crucile rosii - Partea 06
Crucile rosii - Partea 07
Crucile rosii - Partea 08
Crucile rosii - Partea 09
Crucile rosii - Partea 10
Crucile rosii - Partea 11
Crucile rosii - Partea 12
Crucile rosii - Partea 13
Crucile rosii - Partea 14
Aceasta pagina a fost accesata de 2115 ori.
