Comoara - Partea 09

Comoara - Partea 09

de Ioan Slavici


9.

Nu degeaba zice românul: "Fă-mă, mamă, cu noroc și poți să m-arunci în foc".

Prin toate a trecut Duțu, din toate a scăpat și numai norocul lui cel orb l-a scos în larg, încât putea iar să se uite fără de sfială în ochii orișicui.

Îl treceau fiorii când își aducea una câte una aminte faptele pe care era ispitit să le săvârșească, dar nu le-a săvârșit, fiindcă a intrat totdeauna la mijloc vreo întâmplare care i-a schimbat hotărârea.

Și tot numai norocul lui cel orb a depărtat de la el primejdiile.

Ce s-ar fi ales de capul lui dacă n-ar fi sosit comisarul la timp, tocmai când se afla în cea mai mare strâmtorare?!

Mare noroc!

Atât de mult se temuse de poliție și-n atâte rânduri era p-aci, p-aci să cadă-n mânile ei! Nu, însă, a trebuit să scape până ce nu-i iese-n cale un comisar, care e om cu frica lui Dumnezeu.

Auzi d-ta, comisar care nu te dă pe mâna sergenților, ca să te ducă în bătăi la secție și să te vâre-n vreo gaură mucigăită, ci te ia la el acasă, îți vorbește cu blândețe și te ajută ca un părinte!

- Fii liniștit! Îi zise comisarul după ce îi luă procesul-verbal, căci eu văd că ești om cumsecade și n-am să te las. Plec mâne chiar eu cu tine la Focșani, fără de jandarmi, numai noi amândoi. Pentru ca lumea să nu bănuiască nimic și pentru ca să nu se uite oamenii la tine, tu mergi cu mine ca și când n-aș fi comisar de poliție. Ai înțeles?!

- Să te trăiască Dumnezeu, coconașule! răspunse Duțu gata de a-i săruta mâna.

- Și dacă-mi vei preda cazanul, ca să-l dau în seama guvernului - urmă d-l comisar - Îți dau drumul, te întorci la casa ta și nu are să ți se mai întâmple nimic: scot eu și banii furați, și pe cei lăsați la domnișoara de la "Dacia". Vorba e numai să fii om cuminte și să nu-ți umble gura.

- Vai de mine! grăi Duțu. N-am pățit oare destule de când cu afurisita asta de comoară?! Mă tem numai, domnule comisar, că n-o să mai scap de afurisenie după ce am atins o dată banii aceia...

- De! grăi d-l comisar pus pe gânduri. Asta e lucru cam greu... Uite - urmă apoi - un mijloc de scăpare tot ar fi: să nu mai păstrezi nimic din banii afurisiți, să lepezi hainele pe care le ai acum, să te speli cu agheasmă, să te afumi cu tămâie și să pui pe popa să-ți citească o moliftă de dezlegare.

- Așa o să fac, domnule, - grăi Duțu - tocmai așa!

Și totuși... prea e greu să ai o comoară, fie ea chiar afurisită, și s-o dai din mâna ta, dacă nimeni nu te poate sili s-o faci aceasta.

Ce-ar fi fost adecă dacă el ar fi spălat banii cu agheasmă, i-ar fi afumat cu tămâie și ar fi pus pe popa să citească o moliftă de dezlegare pe ei?!

Cu totul altfel ar fi venit lucrurile!

Și cu cât mai mult se apropia de Focșani, cu atât mai tare era în el hotărârea de a nu da comisarului decât cazanul. Nu știa comisarul că mai sunt bani și la rădăcina celuilalt copac: de ce să i-o mai spună și asta! ? Nu mințea dacă tăcea și tot rămânea om bogat.

Comisarul potrivise însă lucrurile astfel, ca ei să sosească-n pădure pe-nserate, și asta-l zăpăcea pe Duțu.

- Ei, unde e cazanul? Întrebă d-l comisar după ce sosiră la fața locului.

Duțu era foarte strâmtorat.

Știa el unde e îngropat cazanul, dar comoara era afurisită, se muta de la un loc la altul, și o mai pățise o dată cu ea.

"Te pomenești - zise el în gândul lui - c-o cauți unde ai pus-o, și o găsești dincolo. "

- Aici! răspunse dar, și arătă unde n-a pus-o.

- Scoate-l! porunci d-nul comisar.

Neavând nici sapă, nici cazma, Duțu începu iar să scurme cu ghearele pământul afânat, și cum scurma, picăturile de sudori îi ieșeau din ce în ce mai mari pe frunte.

Blestematul de cazan rămăsese tot unde l-a pus.

- Ce-i! ? Întrebă d-l comisar răstit. Eu nu văd nici un cazan: nu cumva umbli să mă minți! ?

- Nu, domnule comisar - grăi Duțu tremurând de frică și de emoțiune - dar sunt bani și aici. Cazanul e dincolo, și voiam numai să ți-i dau mai nainte pe aceștia, ca să-i treci în cazan.

El începu apoi să scoată banii și să-i arunce în pălăria d-lui comisar, care se lăsase în genunchi lângă groapă și scurma și el cu poftă nesățioasă, ca nu cumva să rămâie ceva prin pământ.

Erau duși banii lui Duțu, dusă era bogăția lui!

Tot nu toată însă. Dincolo nu era numai cazanul. Mai aruncase Duțu și-n groapa aceea câțiva pumni, care se aflau sub cazan.

"Am - Își zise Duțu - să-i dau numai cazanul. "

Trecând apoi la cellalt copac, el scurmă până la buza cazanului, apucă mărginile lui cu putere și ridică, pentru ca pământul de dimpregiur să cadă peste banii ce se aflau dedesubt.

- Iată! grăi apoi așezând cazanul la depărtare de vreo trei pași de groapă.

D-l comisar rămase cu ochii împăiengeniți.

- E plin? Întrebă el.

- Puțin lipsește! răspunse Duțu ridicând capacul; dacă mai pui și pe cei din pălărie și mai aduni și ceea ce e la București, îl împlinești.

D-l comisar se plecă, pipăi și puse mâna, ca să ridice.

Nu, bogăția aceasta întrecea toată închipuirea lui!

Era peste putință ca el să ducă cu el cazanul acesta: nu-i rămânea decât să ia o parte din el, apoi să-l îngroape aiurea și să vină altă dată ca să-l ridice.

— E bine, băiete! grăi dânsul. Acum te poți duce. Dar du-te ca lăsat din pușcă, și a ta o să fie vina, dacă nu-i tăcea și vom trebui să trimitem iar după tine.

Duțu se depărtă, dar nu ca din pușcă, ci pas cu pas, mai mult de-a-ndoaselea, oprindu-se mereu.

El văzu cum d-nul comisar ridică cazanul și pleca cu el, și-i auzi pașii după ce nu-l mai văzu și-i venea parcă să plece-n urma lui, ca să-l toace în cap și să-i ia cazanul înapoi.

Dar tot mai rămăsese ceva în groapa din care scosese cazanul; el se-ntoarse înapoi și începu să caute, să numere și s-adune. Nu s-a bucurat de cazan cum se bucura acum de fiecare bucată pe care o găsea... Împlinise suta, și tot mai erau, trecuse miezul nopții, și tot mai căuta! Nu mai găsea, și tot nu se putea depărta de cele două gropi.

"Am să mai vin o dată, în timpul zilei", zise el în cele din urmă, și dete pământul la loc, ca să astupe gropile, și aruncă frunze uscate pe deasupra ca să nu se cunoască urma.





Comoara - Partea 01
Comoara - Partea 02
Comoara - Partea 03
Comoara - Partea 04
Comoara - Partea 05
Comoara - Partea 06
Comoara - Partea 07
Comoara - Partea 08
Comoara - Partea 09
Comoara - Partea 10
Comoara - Partea 11
Comoara - Partea 12
Comoara - Partea 13


Aceasta pagina a fost accesata de 797 ori.
{literal} {/literal}