Cuta - partea 04

Cuta - partea 04

de Ioan Slavici



Fiecare cu norocul sau! Cea mai norocoasa dintre catelusele de pe fata pamantului nu mai era Lusica, nici Lusicuta, ci Cuta, ba chiar Cutica. Lasa ca avea lapte din belsug si-i dadeau toti cea mai buna bucatica, dar era mereu purtata in brate si rasfatata. Tocmai aceasta facea insa din ea pricina de vrajba-n casa mai-nainte pacinica.
Daca o lua-n brate cucoana Tudora, Nicusor si Dinca, Cleopatra si Gaston se uitau toti patru cu jind la ea.
De! Adevarul era ca Dinca a fost cel ce a ridicat-o din calea automobilelor. Fara el s-ar fi prapadit ca puiul de vrabie, cazut in ghearele motanului cu coada lunga.
Avea insa dreptate si Nicusor. El era cel ce a facut-o sa suga din lapte. Fara de dansul ar fi murit de foame.
Cleopatra era insa tare incredintata ca tot s-ar fi prapadit Lusica daca in timpul cand el era dus la scoala nu ar fi purtat ea de grija ca sa o hraneasca.
Iara Gaston cel guraliv stia una si buna; ca el e acela care a facut-o pe muma-sa s-o poarte-n brate, s-o rasfete si sa-i dea cea mai buna bucatica. Fara de dansul, Cuticuta ar fi ramas horopsita.
Staruia astfel fiecare asupra drepturilor sale, si nu se mai naraveau ca mai-nainte, ci se harjoneau mereu, de-ti venea sa zici ca e o mare pacoste Cuta aceea in casa cocoanei Tudora.
Se zice insa ca unde doi se cearta, al treilea castiga. Pe cand ceilalti se certau care mai de care s-o poarte-n brate pe Cuta, Adalghisa, sora mai mica a Cleopatrei, care n-avea nici un drept, incepea sa planga si, ca sa scape de gura ei, i-o dadeau s-o poarte-n brate.
Mai ales in bratele ei a crescut Cuta si s-a facut din ce in ce mai frumusica, mai hazoasa, mai cracanata si mai urechioasa, de se uitau cu jind toti vecinii la ea si nu unul dntre trecatori era ispitit s-o sterpeleasca.
Pentru ca nu care cumva sa se intample una ca aceasta Dinca si Nicusor, Cleopatra si Gaston, ba pana si Adalghisa isi dadeau silinta sa o faca pe Cuta rea, ca nimeni sa nu se poata apropia de ea, si-o asmuteau asupra trecatorilor si asupra masurilor: 'To! Cuta, to!"
S-a si facut Cuta de o rautate sa-i mearga vestea peste sapte tari si sapte mari si nu se mai putea apropia nimeni nici de ea, nici de preajma casei, decum sa intre-n curte. Noptile ea dormea pe canapea in iatacul celor trei baieti, dar nu putea nimeni sa treaca pe ulita prin fata casei fara ca ea sa-l simta si sa nu-nceapa a marai. De unde ar mai fi putut sa intre cineva in curte? Ea ar fi sarit ca turbata si s-ar fi napustit latrand spre usa, ca sa iasa si sa-l sfasie in bucati pe cel intrat in preajma pazita de ea. Era trecut acum timpul gainarilor, care mai inaintea isi faceau din cand in cand parte din pasarile cocoanei Tudora.
Inca mai procleta era Cuta pentru dusmanii mai marunti ai casei in care gasise adapost, hrana si purtare de griji.
Dand de urma grauntelor risipite prin grajdi si prin sopron, mai intai soarecii, apoi si guzganii s-au incuibat care unde a putut si facea o multime de stricaciuni. Cat pentru soareci, ei si-au gasit in curand nasul: statea mereu la panda cotoiul cel siret si vai era de capul lor. Guzganilor insa putin le pasa de toate pisicile si de toti cotoii si, pe langa toate celelalte, se dedeau si la pui, precum si la bobocii paziti de closca-ndarjita si faceau mare jaf la casa cocoanei Tudora.
Cand o zareau pe Cuta cea cracanata, cu parul lins si cu urechile cele late fluturand in vant, chiar si cei mai mari si mai obraznici dintre guzgani o luau la fuga si se ascundeau prin gaurile lor.
Cuta stetea ceasuri intregi uimand la panda, incepea in cele din urma sa scape cu ghearele ei cele mari si ascutite, si rar era guzganul care putea sa scape. Il apuca de grumaji sub ceafa, il scutura de cateva ori cu numai ea stia si-l arunca cat colo mort, de numai din coada cea lunga si groasa mai misca o data, de doua ori.
Cand vedea asemenea lucruri, Dinca umbla tantos, cu capul ridicat si cu narile umflate, ca omul care e patruns de simtamantul ca a savarsit o fapta rara-n felul ei, care le-a fost tuturora de mare folos.
Vazandu-l asa, Nicusor se simtea jignit, caci javra cea lesinata pe care o luase varul sau din marginea drumului s-ar fi prapadit daca nu s-ar fi gasitr cineva care era destul de destepte ca sa poarte grije de ea.
Cleopatra si Gaston erau suparati si ei, caci multe facusera pentru ca sa nu se prapadeasca Cuta si sa iasa din ea o catelusa cum nu se mai gasea alta prin mahalaua din partea locului.
Toti erau incredintati ca e fiinta de mare folos Cuta, dar tocmai de aceea tinea fiecare sa se poata fali de mare folos Cuta, dar tocmai de aceea tinea fiecare sa se poata fali cu ea si se certau ca niste bezmetici, ceea ce o supara pe cocoana Tudora si o facea sa-i dea dreptate Adalghisei, care zicea ca a ei e Cuta, mai presus de toate a ei.
Mai era si-o inca mai mare suparare pe urma Cutei.
Deoarece copiilor le facea mare placere indarjirea cu care Cuta latra, aruncandu-se asupra celor ce treceau prin fata casei ori intrau in curte, asupra altor cani, asupra pisicilor si mai ales asupra trasurilor, atat Dinca si Nicusor, cat si Cleopatra si Gaston, ba pana chiar si Adalghisa au prins obiceiul nu tocmai frumos de a o asmuti.
Lucrul acesta o supara pe cocoana Tudora, caci mereu trebuia sa bage de seama ca nu cumva coconaele ce veneau s-o vada sa ramaie cu poalele rochiei sfasiate ori boierii ce aveau vreo treaba la casa ei sa se pomeneasca cu pantalonii spintecati, ceea ce s-a si intamplat in cateva randuri.
"Astamparati-va copii, le zicea dansa, ca n-o sa-mi ramaie in cele din urma decat s-o dau cuiva catelusa, ca sa scap de ea".
Ii era greu s-o faca aceasta, caci avea si ea slabiciune pentru Cuta, care mai era, pe langa toate celelalte, si frumusica si lingusitoare ca toti canii cei traiti in societate buna.
Copiii erau insa si ei datori sa asculte de muma lor si de mirat n-aveau sa se mire daca se intampla s-o pata fiind pedepsiti pentru ca nu si-au facut datoria.








Cuta - partea 01
Cuta - partea 02
Cuta - partea 03
Cuta - partea 04
Cuta - partea 05


Aceasta pagina a fost accesata de 615 ori.
{literal} {/literal}