Cuta - partea 03

Cuta - partea 03

de Ioan Slavici



Spunea Nicusor adevarul cand zicea ca nu-i pasa daca se va prapadi ori nu catelusa cea horopsita acum de toata lumea. Gandurile omului si simtamintele lui se schimba insa si dupa timp si imprejurari. Cand s-a dus s-o ia si s-o duca, precum spusese muma sa, de unde a luat-o, i s-a facut mila de ea. Asemenea fapta de calau nu era in stare sa savarseasca.
-N-am sa mai fur! zicea si era in adevar tare hotarat sa nu mai fure, dar pacat ar fi fost sa nu se foloseasca de laptele o data furat.
Ce putea insa el sa faca daca n-avea biberon?
A stat si s-a gandit si-a chibzuit fel de fel de chipuri cum ar putea sa nascoceasca ceva ce seamana a biberon, ca sa-nsele catelusa, facand-o sa suga laptele.
Vazand cum cocoana Tudora ia vata si-o baga in acid fenic, ca sa se imbibe si s-o puna apoi pe cucuiul din crestetul lui Dinca, Nicusor a tresarit deodata inviorat.
"Am sa fac, isi zise, si eu din vata un fel de ghemotoc bine rotunjit, care seamana cu un biberon, sa-l bag in lapte, ca sa se imbibe, si sa i-l pun catelusii in gura. Simtind gustul laptelui si crezand ca are in gura biberon, ea o sa inceapa a suge si, incepand o data, o sa dea inainte."
Firul in care atarna viata catelusei mult incercate era p-aci p-aci sa se rupa cand Nicusor a ajuns, in sfarsit, sa-i vare intre buze ghemotocul alcatuit cu mare maiestrie. Fara ca sa-si mai faca vreo inchipuire, numai in virtutea firestii porniri a fiintei insetate de viata, catelusa a inceput sa suga.
Lui Nicusor ii venea sa tipe de bucurie, sa se salte in tavan, sa se dea peste cao, sa se tavaleasca pe jos, si el, cu toate aceste, in clipa urmatoare se simtea cel mai nenorocit om de pe fata oamantului.
Era el singur cu bucuria lui!
Ce n-ar fi fost in stare sa dea ca sa-l poata scula din pat pe Dinca si sa-l aduca-n sopron, ca sa vada si el si sa se bucure amandoi impreuna.
Inca mai mult ar fi dat dac-ar i putut indrazni sa zica: "Uite, mama, uite cum suge!"
Era insa osandit sa se ascunda si numai in taina se putea bucura.
Dar daca e vorba, el nu era singur in lume, avea o sora, Cleopatra, ce-i drept cu vreun an si jumatate mai mica decat el, dar destul de mare si de cuminte pentru ca sa-si poata da seama ca n-are sa-si dea de gol fratele, care, din cea mai curata dragoste, ii face parte din marea lui bucurie.
-Am sa te bat sa te cotonogesc, sa te stalcesc in batai daca ar fi sa cazi in pacatul de a-i fi spus cuiva ceea ce-ti spun, i-a zis el surorii sale, dragalasa Cleopatra; am furat, ce-i drept, laptele, dar numai acum, o data, de aici inainte o sa-i dau din laptele ce mi se da mie diminetile.
-Si eu dintr-al meu, striga Cleopatra.
-Nu! Nu te priveste! intampina dansul, hotarat in gandul lui ca pana chiar nici lui Dinca sa nu-i dea voie a-i face catelusei parte din laptele sau.
Multe isi pune omul de gand si cand e vorba sa le si faca isi schimba parerea.
Dupa ce cucuiul din crestetul lui Dinca s-a netezit si nasuloar i s-a facut drept, incat a putut baiatul sa iasa si sa se duca nu numai la scoala, ci si-n sopron, ca sa-si vada catelusa, bucuria s-a-ntins si a crescut atat de mare, incat nu era chip sa nu-i dai si lui voie sa puna in fiecare zi la o parte cateva lingurite pentru catelusa care acum era Lusa.
Mai era apoi si alta.
In timpul in care Dinca si Nicusor il petreceau la scoala, Cleopatra era singura purtatoare de grija a Lusei, si e mare si plin de farmec admeenitor gandul ca esti vrednic sa savarsesti in taina cele mai bune fapte. Se ducea deci Cleopatra din cand in cand - asa, prin ascuns - la cosul din sopron ca sa se bucure vazand-o pe Lusa, iar bucuria ii era atat de viua, incat n-o ierta firea sa nu-i faca de ea parte si fratiorului sau Gaston, care era, ce-i drept, cu vreun an si ceva mai mic decat ea, dar destul de mare ca sa inteleaga si sa-si puna pauza gurii.
Mult n-a trecut, si Lusa a ajuns sa nu mai suga din biberonul cel maiestrit; lingea din farfurioara in care Cleopatra si Gaston ii turnau din laptele lor. Iar dupa ce Dinca si Nicusor se intorceau de la scoala, se furisau cu totii in sopron si stateau intinsi toti patru pe burta imprejurul farfurioarei. Cleopatra si Gaston intr-o parte, Dinca si Nicusor in cealalta,
Mare si luminata a fost ziua in care Lusa a facut ochi si inca mai mare si mai luminata aceea in care ea a inceput sa umble de ici pan colo, ca un adevarat pui de caine.
De aici inainte Lusa era Lusica.
In lumea aceasta toate cele incepute trebuie insa sa aiba si un sfarsit.
Se bucurau cei patru copii, si bucuria lor era nevinovata, caci, la urma urmelor, nu suferea nimeni nimic pe urma ei. Vorba e insa ca nu le este iertat copiilor sa se bucure prin dosul parintilor sai, nmici sa faca prin ascuns ceea ce fac, asa, numai de capul lor, fara de voia parintilor si a mai-marilor sai.
Nu era deci pe deplin ispasit pacatul.
Sosind si ziua cea mare in care Lusica a-nceput sa latre - "teau!" si iar "teau!" bucuria copiilor era atat de covarsitoare, incat Gaston n-a mai fost in stare sa-si stapaneasca firea de copil cu inima deschisa si a alergat la muma-sa, ca sa-i spuna, pentru ca sa se bucure si ea.
-Cum? se poate una ca asta?! a strigat cocoana Tudora. Strengarii aceia n-au dus catelusa, cum le-am spus eu, de unde o luasera? Las' ca-i invat eu pe ei!
Graind aceste, ea a plecat impreuna cu Gastonica la sopron, ca sa ia catelusa si s-o arunce-n drumul automobilelor cu toate umflate, apoi sa pedepseasca precum se cuvine pe Nicusor si pe Dinca, ba si pe Cleopatra cea sireata, nu insa si pe Gastonica al ei, care a spus adevarul.
Cand Dinca, Nicusor si Cleopatra au vazut-o venind cu ochi mari si plini de legitima manie, sangele li s-a racit in vine, rasuflarea li s-a oprit si inima li s-a strans, de abia mai puteau sa se tie pe picioare, si toate li se-nvartejeau, caci nu se indoiau ca s-a sfarsit acum cu Lusica cea atat de dragalasa.
Are insa-n lume aceasta toata fiinta soarta ei, fie buna, fie rea, si se vede ca nu erau inca sfarsite zilele Lusichii.
A ridicat-o, ce-i drept, cucoana Tudora de jos, cum ridici lighioana pe care ai de gand s-o stirvesti, dar mai-nainte de a o strivi, s-a uitat la ea cu tot dinadinsul si inima incetul cu incetul i-a fost rapusa de induiosare.
-Uite! - zise - ce dragalasa e, spurcaciunea de ea!
Asa grai cucoana Tudora si incepu s-o mangaie, netezindu-i parul.





Cuta - partea 01
Cuta - partea 02
Cuta - partea 03
Cuta - partea 04
Cuta - partea 05


Aceasta pagina a fost accesata de 601 ori.
{literal} {/literal}