Cuta - partea 02

Cuta - partea 02

de Ioan Slavici



Nu e destul sa fi sterpelit o cescuta de lapt pentru ca sa hranesti o catelusa lesinata, care n-a ajuns inca sa faca ochi si nu e-n stare sa se tarasca de ici pana colo.
Dusi - tot pe furis - in fundul curtii, sub sopronul de langa grajdul in  care raposatul sot al cocoanei Tudora isi tinea calul, Dinca si Nicusor au scos catelusa de sub cos, i-au puscescuta cu lapte-n fata si o pofteau, o-ndemnau, staruiau cu tot dinadinsul sa-si potoleasca foamea, ba Dinca, nerabdator din fire, a luat-o chiar si a bagat-o cu botisorul in lapte, dar pocitania cea horopsita nu voia sa inteleaga, nici macar botisorul nu si-l lingea.
Natura, neadormita purtatoare de grija pentru toate fapturile ei, a randuit ca puii de orisice fel sa suga fiecare la sanul mamei sale, si catelusa nu voia sa stie de laptele din ceasca, ci-si cerea in limba ei muma cea adevarata,
Ii venea lui Dinca sa o bata si s-o tot bata pana ce nu va fi ajuns s-o faca sa suga din ceasca; dar mai era insa la mijloc si mila din sufletului lui, care era mai tare decat necazul ce-i dedea branci. Nicusor deci, mai pornit spre fapte a luat-o, i-a deschis cu de-a sila gura si a turnat in ea lapte, ca sa i-l dea pe gat.
Zadarnice i-au fost insa bunele silinte, caci lighioana nu-nghitea si era p-aci p-aci sa se inece, ba s-ar fi si-necat daca laptele nu i s-ar fi curs peste buze din gura.
Dinca si Nicusor se uitara cuprinsi de viua nedumirire unul la altul.
-Nu era oare lucru mai cuminte s-o lasam acolo la margine de drum, ca s-o striveasca roatele automobilului trecand peste ea?! grai Dica, facandu-si mustrari.
-Stii una?! ii raspunse Nicusor. Eu am vazut copii pe care ii hranesc dandu-le lapte cu biberonul. S-o punem si pe ea sa suga la biberon.
Dinca se-nviora.
-Ideea e minunata! exclama el. Am auzit si eu ca sunt vitei care se hranesc sugand din biberon. Vorba e insa ca noi n-avem biberon.
Mare si grea ispita!
Unul peste altul li se-ngramadeau relele indemnrui; pacatul de acum le era mai greu si mai neiertat decat cel de mai inainte. Dac-o urmau tot cum au pornit-o, departea aveau sa ajunga. Ce mai aveau ei sa faca spre a pune mana pe bani, ca sa-si cumpere biberoane? Sa fure, cum au furat laptele, ori s-o-nsele pe cocoana Tudora, spunandu-i iara si iarasi alte minciuni?
Fapta de a fi scapat de moarte sigura o catelusa aruncata-n drumul automobilelor era fara doar si poate buna, dar Dinca si Nicusor se uitau unul la altul intrebandu-se daca e ori nu iertat sa savarsesti o fapta buna savarsind altele care sunt rele.
-Stii ce? grai iar Nicusor cel cuminte. Eu am vazut catei sugand la pisici. Sa-i dam pisicii laptele si sa punem apoi cateluga sa suga la pisica.
Si ideea asta era minunata: scapau cu o apucatura vicleana de nevoia de a-si cumpara biberon. Mult n-aveau sa stea pe ganduri, caci in vreme ce ei se sfatuiau si-si croiau planuri, nenorocita de catelusa rabda din ce in ce mai lesinata si inainta cu pasi gimnastici spre obstescul ei sfarsit.
Iute dar si fara de intarziere au pornit unul la dreapta, altul la stanga ca sa gaseasca pisica, s-o prinda si sa-si faca treburile cu ea. Se afla, sireata, pe acolo prin apropiere, mai prin grajdi, mai prin sopron, unde raposatul capitan isi tinea grauntele de nutret pentru cal.
Au si dat in curand peste ea. Cand o cauti insa la dreapta, e, husti! la stanga, cand o cauti sus, ea sare jos, iara cand crezi c-ai prins-o jos, te pomenesti cu ea sus de tot.
Erau acolo-n sopronul acela fel de fel de vechiuri, aruncate claie peste gramada. Cam la mijloc se afla trasura hodorogita, in cosul careia-si pusese cuibul o closca credincioasa, care numai la mare nevoie isi parasea ouale. Langa trasura pusese cineva o mare lada de scanduri, deauspra careia ridicase altcineva un butoias dogit carei statuse-n cale, iar pe butoiasul acela era aruncat un cos mare.
Vazandu-se incoltita din doua parti, pisica s-a avantat peste trasura pe lada, iar de acolo in doua sarituri peste butoias deasupra cosului, unde s-a oprit, miscandu-si tantosa mustatile zbarlite. Dinca dupa ea! Cand a sarit insa din trasura pe butoias, s-a speriat closca, ce la asa ceva nu se asteptase, si a zburat din cuib. Inca mai rau s-a speriat Dinca si, calcand stramb, a rasturnat butoiasul, care a cazut de pe lada hodorogind de ai fi crezut ca s-a pornit un cutremur de pamant. Cazut-a, se intelege, si cosul, ba, ceea ce le-a pus la toate varf, a cazut si Dinca cel motolog, incat a ramas cu un mare cucui in crestetul capului si era p-aci p-aci sa-si franga nasul, ca sa ramaie toata viata lui pocutanie cu nasul carn.
Mai rau decat closca si pisica, ba chiar si decat Dinca, mai rau s-a speriat Nicusor, caci s-a pomenit deodata fata-n fata cu muma-sa, care, auzind hodorogitura din sopron, a alergat cuprinsa si ea de spaima, la fata locului.
-Ce e? Ce s-a intamplat aici? intreba dansa, uitandu-se la fata plina de sange a lui Dinca, cel ce gemea intins ca vai de el la pamant.
Daca s-ar fi uitat cu oarecare luare-aminte spre coltul unde se afla catelusa si cescuta cu lapte, ea ar fi pus cu totul alte intrebari, dar ea nu vedea decat sangele din obrajii baiatului si n-auzea decat gemetele acestuia.
Nicusor fu o clipa napadit de simtamantul ca acum se sparge bubam caci nu-i mai ramasese decat sa spuna adevarul. Ii este insa greu pacatosului sa-si marturiseasca pacatul si cel ce a pornit-o o data cu minciunile e amagit de gandul ca tot mintind va putea s-o duca pana-n capat.
-Uite, mama, - grai dar baiatul mincinos - a vrut sa prinda pisica cea urcata pe cosul de pe butoias si s-a rasturnat butoiasul sub picioarele lui.
Aceasta nu era minciuna.
-Dar ce avea cu pisica? de ce voia s-o prinda? a intrebat insa muma lui.
-De! de! grai dansul. Prinsese pisica undeva un puisor si voia sa i-l scoata din gheare, ca sa nu-l manance.
-Bietul baiat! zise cocoana Tudora, care era de parere ca nu e rau pornit copilul care-si frange gatul voind sa scoata un puisor din ghearele pisicii.
L-a luat deci pe Dinca si l-a dus in iatacul copiilor, unde l-a dezbracat, l-a culcat in pat, i-a spalat sangele si i-a facut oblojeli, ca nu cumva sa i se obrinteasca ranile cu care se alesese pe urma incercarii de a scapa puiul nevinovat din gheare pisicii.
Iar Nicusor statea cu inima inclestata, cuprins de temerea ca nu cumva Dinca sa-l dea de gol spuind adevarul asupra celor petrecute.
Vazandu-se adeca in halul in care se afla, Dinca era ispitit de gandul c-a luat pedeapsa ce dupa randuiala fireasca a lucrurilor i se cuvenea pentru ca a umblat cu minciuni si cu furtisaguri. Asa trebuiau sa vie lucrurile pentr ca pocitania aceea de catelusa tot sa piara, cum ursit i-a fost. In vreme ce el zacea oblojit in perina de puf si se hranea band ceaiuri si mancand pui prajit in pesmet, catelusa se prapadea, chinuita ca vai de ea.
-N-am sa mai mint, nici sa mai fac nimic prin ascuns, ii zise el pe soptite si tot prin ascuns lui Nicusor.
-Nici eu n-am sa mai fur lapte! ii raspunse acesta.
-Dar atunci se prapadeste catelusa.
-Nu-mi pasa!
-Nici mie!






Cuta - partea 01
Cuta - partea 02
Cuta - partea 03
Cuta - partea 04
Cuta - partea 05


Aceasta pagina a fost accesata de 686 ori.
{literal} {/literal}