Norocul - Partea 12

Norocul - Partea 12

de Ioan Slavici


12.

Sosind la uliță, moș Mărian se gândi puțin, apoi apucă cea mai scurtă cale. Din uliță în uliță, el străbătea ca și când ar fi gonit ori ar goni pe cineva de moarte. I-a fieștecare pas deznădăjduirea lui creștea; la fieștecare cotitură el își iuțea pasul.

În sfârșit, sosi la casa lui Iorgu fără să fi ajuns pe Costan. A intrat? N-a sosit încă?... A făcut ceva? N-a făcut nimic?... El privi împrejur și văzu mai întâi prin întunerec, apoi în lumina unui felinar pe Costan.

- Ce-i? moș Măriane, ce-i? Îl întrebă Costan înspăimântat.

- E bine! zise bătrânul. Lasă pe căpitanul. Mâne să-ți pui calul la căruță și să te întorci acasă.

- Eu?

- Tu, Costane!

- Pentru ce, moș Măriane?

- Nu întreba! Îi zise bătrânul mâhnit. Fă cum îți zic.

- Da! moș Măriane! răspunse flăcăul, apoi rămase privind în urma bătrânului.




Norocul - Partea 01
Norocul - Partea 02
Norocul - Partea 03
Norocul - Partea 04
Norocul - Partea 05
Norocul - Partea 06
Norocul - Partea 07
Norocul - Partea 08
Norocul - Partea 09
Norocul - Partea 10
Norocul - Partea 11
Norocul - Partea 12
Norocul - Partea 13


Aceasta pagina a fost accesata de 559 ori.
{literal} {/literal}