Polipul unchiului - Scena 04
de Ioan Slavici
Scena 04
Cei de sus si Vespianu
Veriga
Dupa porunca dumitale. (Pune sculele jos)
Ciocanel
(facandu-si de lucru)
Sa-mi mai aduci si o funie.
(Veriga iese si se intoarce preste putin cu o funie)
Ciocanel
(ia funia si o invarte mereu)
Asa, foarte bine.
Vespianu
(se uita speriat la el)
De ce toate aceste?
Ciocanel
O sa vezi!
Vespianu
Ce vrei sa-mi faci, domnule?
Ciocanel
Te rog sa stai linistit, de tot linistit, in cea mai desavarsita liniste.
Vespianu
Stau, domnule.
Ciocanel
(ia funia de la Veriga)
Imi dai voie sa te leg?
Vespianu
De ce, domnule? de ce sa ma legi?
Ciocanel
Pardon! Daca nu-mi dati voie, (ii da lui Veriga funia) eu nu starui. Sunt convins ca nu aveti polip, dar cereti sa va fac diagnoza. Daca nu-mi dati voie sa va leg, cu atat mai bine. (Catre Veriga) Ia lucrurile aceste (arata spre jaratic si celelalte) si le du.
Vespianu
Nu pune mana pe ele! (Catre Ciocanel) Leaga-ma, domnule doctor!
Ciocanel
Eu te leg, dar sa stii ca am sa te strang.
Vespianu
Strange-ma, dar nu prea tare, ca sunt plapand.
Ciocanel
Cum cere metodul. (Ia funia si incepe sa-l lege preste brate de jet). Dar indata ce strigi, voi inceta.
Vespianu
Nu strig. (Se stramba mereu in vreme ce Ciocanell strange)
Veriga
(rade la o parte)
I-l scoate, zeu ca i-l scoate! (Tare) Domnule doctor, sa nu-ti ajut si eu?
Ciocanel
(ii da un capat de funie)
Iata, si trage cat poti!
Vespianu
Numai nu trage prea tare!
Veriga
(pentru dansul)
Grija mea!
Vespianu
Si ce mai vrei sa-mi faci, domnule doctor?
Ciocanel
Toate dupa metod.
Vespianu
Cu clestele ce ai de gand?
Ciocanel
O sa vezi!
Vespianu
Dar cu frigarea?
Ciocanel
O sa vezi.
Vespianu
Dar cu foile?
Ciocanel
O sa vezi. (Leaga funia) Asa, acum suntem in regula.
Vespianu
(se zvarcoleste)
Domnule doctor, nu s-ar putea sa ma slobozi putintel?
Ciocanel
(catra Veriga)
Dezleaga funia!
Vespianu
Nu pune mana! (Resignat) Fa ce vrei, domnule doctor.
Ciocanel
(se duce iar la scule si-si face de lucru cu ele)
Asa, frigarea, trei sute optzeci si cinci de grade; mai avem optsprezece, ca sa fie dupa cum cere metodul.
Vespianu
(se uita cu spaima la el)
Domnule doctor, crezi dumneata ca eu am in adevar polipul in stomac?
Ciocanel
(preocupat)
Iti spui: eu cred ca nu-l ai.
Vespianu
(disperat)
Cauta, domnule, cauta!
Veriga
(pentru dansul)
I-l scoate! Pacatele mele, dar cum i-l scoate?!
(Ciocanel se apropie cu clestele de Vespianu)
Vespianu
(se da indarat)
Ce vrei cu clestele, domnule?
Ciocanel
Te rog sa stai linistit, de tot linistit, in cea mai desavarsita liniste. Iti spun eu, cred ca n-ai polip.
Vespianu
Cauta, domnule! Fa ce vrei cu mine!
Ciocanel
(incearca clestele)
De clestele aceste deocamdata nu am trebuinta. Mai tarziu, ceva mai tarzior. Te rog sa deschizi gura.
Vespianu
Ce vrei sa-mi faci?
(Ciocanel se intoarce sa lapede clestele)
Vespianu
Deschid, domnule doctor! (Deschide)
Ciocanel
Mai tare.
(Vespianu deschide mai tare)
Ciocanel
Si mai tare.
(Vespianu deschide si mai tare)
Ciocanel
Asa! acum e bine, dupa metod. (Se apropie cu clestele)
Vespianu
(inchide gura)
Ce vrei sa-mi faci?
Ciocanel
Ei, apoi ... (Se intoarce sa arunce clestele)
Vespianu
Deschid, domnule doctor, iute deschid! (Sta cu gura deschisa)
Veriga
(pentru dansul)
Se pricepe, mare minune cum se pricepe!
Ciocanel
(apropie clestele de gura)
Voiesc numai sa vad daca se potrivesc clestele. Asa! prea bine! (Se intoarce iar la jaratic si sufla cu foile) Poti inchide gura.
Vespianu
Apoi, daca se potrivesc, ce ai sa-mi faci?
Ciocanel
(preocupat)
O sa vezi. (Apuca frigarea in cleste, o ridica, scuipa pe ea, o invarte mereu)
Vespianu
(se zvarcole si-l urmareste mereu cu ochii)
Domnule doctor, si daca totusi n-ar fi adevarat ca am polip?
Ciocanel
Si eu cred ca n-ai. Vei fi racit, iti vei fi stricat stomacul, nu te-ai cautat la timp ... Ar fi trebuit poate sa mergi la bai, ca sa te cauti si sa te distragi, si nu te-ai dus, ci ai stat aici singur, ursuz, preocupat mereu de boala dumitale, iar acum iti inchipuiesti ca ai vreun polip.
Vespianu
Se poate asa ceva, domnule doctor?
Ciocanel
Mai ales!
Vespianu
Si daca totusi as avea polip?
Ciocanel
Si asta se poate. O sa ne convingem prin proba de foc.
Vespianu
Si cum se face proba aceasta?
Ciocanel
(cu aer magistral, ia clestele si frigarea)
Vedeti frigarea aceasta?
Vespianu
O vad.
Ciocanel
Am sa-ti var frigarea aceasta pe gat pana in stomac.
Vespianu
(ingrozit)
Ba sa ma fereasca Dumnezeu. Dezleaga-ma!
Ciocanel
(continua)
Nici o frica sa nu ai! Iar apoi o sa-ti scot polipul cu clestele aceste, daca-i fi avand polip.
Vespianu
Nu te apropia de mine! Da stii dumneata ca eu am polip?!
Ciocanel
Stimabile domnule! Nu umbla cu marafeturi, nu te opinti, nu-ti pierde puterile degeaba, caci esti legat si am sa-ti fac ce vreau.
Vespianu
(desperat)
M-a omorat, m-a nimicit!
Ciocanel
Un om caruia ii place sa steie in pat, sa aiba aproape de el o persoana femeiasca mai tanara, un om caruia la varsta dumitale ii vin ganduri de insuratoare, un asemenea om are polip in stomac.
Vespianu
(desperat)
Prostii. (Catra Veriga) Dezleaga-ma!
Veriga
Nu cutez. (La o parte) I-l scoate.
Ciocanel
(indraznet)
Eu, domnule, te-am legat pentru ca voiam sa te am legat. M-ai inteles? Sunt eu doctor american? Asa sunt doctorii americani, ca mine?
Vespianu
(striga)
Hoti, talhari, ucigasi! Sariti, sariti, ca ma omoara!
Ciocanel
Nu striga, domnule, ca degeaba strigi. Te-am legat, domnule, pentru ca in vreme ce dumneata stai legat aici, amicul meu Iulian sa fuga cu verisoara-sa. Stai pe pace, ca nu-ti fac nimic, dar te tin legat pana ce nu se vor fi departat.
Vespianu
Ticalosi, netrebnici, sarlatani!
Veriga
(aprins)
Cum, domnule, asa a fost vorba?!
(Ciocanel ii face semn sa taca)
Vespianu
Il trag in judecata, il dezmostenesc, ii dezmostenesc pe amandoi. Onoarea ma familiala!
Ciocanel
Te rog, domnule, linisteste-te, ca nu-ti folosesc nimic toate opintirile. Amicul meu Iulian iubeste pe verisoara-sa, nepoata dumitale, si n-ai avut odata nimic contra amorului lor, ci erai gata sa le binecuvantezi unirea. Acum ti-ai schimbat gandul: voiesti chiar dumneata sa o iei de nevasta. Nu i-a ramas dar decat sa o rapeasca. Era mai bine sa-ti rapeasca nevasta?
Vespianu
E un ticalos! Un netrebnic!
Ciocanel
Vorba e ca nimeni afara de noi nu stie ca el a rapit-o. Da-ti invoirea pentru casatoria lor, si eu imi dau cuvantul de onoare ca nici nu are sa afle nimeni ca s-a petrecut scandalul acesta in familia dumitale.
Vespianu
(se uita lung cand la Ciocanel, cand la Veriga)
Domnule, nu stiu cine esti, nu te cunosc, Imi spui ca esti un prietem al lui Iulian. Ti-a dat el voie sa pui pe mine batjocura aceasta?
Ciocanel
Nu, domnule! Eu i-am fagaduit numai ca am sa te tin de vorba pana ce se departeaza el cu verisoara-sa.
Vespianu
(usurat)
Care va sa zica, el nu stie, nu ti-a dat invoire. Recunosti ca m-ai batjocurit?
Ciocanel
Nu, domnule, am profitat numai de o slabiciune a dumitale ca sa servesc pe amicul meu.
Vespianu
Dar eu tot batjocurit raman.
Veriga
(la o parte)
Ba inca al dracului batjocurit!
Ciocanel
Iti dau, domnule, cuvantul meu de onoare ca nimeni in lumea aceasta n-o sa afle despre cele ce s-au petrecut aici, daca - se intelege - si dumneata iti vei da invoirea.
Vespianu
Mi-o dau!
(Ciocanel il dezleaga)
Vespianu
(se intinde)
Rau m-ai batjocurit. (Catra Veriga) Iara tu, mai, cu tine am sa-mi fac socoteala: te pun in testamentul meu cu o mie de floreni, ai inteles? Dar numai daca taci.
Veriga
Tac, tac ca pestele.
Vespianu
(catra Ciocanel)
Si pe ei ii dezmostenesc daca ma dau de gol.
Ciocanel
Aveti puterea in mana. (Se duce si descuie usa)
Polipul unchiului - Scena 01
Polipul unchiului - Scena 02
Polipul unchiului - Scena 03
Polipul unchiului - Scena 04
Polipul unchiului - Scena 05
Aceasta pagina a fost accesata de 1660 ori.
