Polipul unchiului - Scena 01

Polipul unchiului - Scena 01

de Ioan Slavici


Persoane


Vespianu, un batran pensionar
Iulian, nepotul lui
Ciocanel, advocat, amicul lui Iulian
Veriga, servitor al lui Vespianu


Scena 01
Odaie. Mai multe scaune impregiurul unei mese

Iulian si Ciocanel

Iulian
(intra agitat)

Bine, frate! Ce are cu mine? Ce i-am facut? Ce i-am dres? Ce i-am stricat? Cu ce l-am pagubit? Prince m-am facut vrednic de mania lui? Ii scriu, si nu-mi raspunde; ii scriu si ei, si nu-mi raspunde nici ea. O scrisoare, doua scrisori, trei scrisori, zece scrisori, si nici un raspuns! Iar acum, cand vin, in sfarsit, eu insumi, in persoana, imi inchide usa inaintea nasului. Ce vor sa zica toate aceste?!

Ciocanel
Stimabile domnule si amice, iubite concetatene si frate! Te rog sa fii rabdator si sa-ti pastrezi bunul cumpat, caci altfel o sa te incurci, rau o sa te incurci.

Iulian
Ei, lasa-ma in pace cu mofturile tale!

Ciocanel
(se aseaza pe un scaun)
Te las, eu te las; din sentiment de delicateta renunt de a mai turbura cerul senin al desperatiunii tale prin veselia mea. (Incepe sa cante incet)

Iulian
(suparat)
Bine, frate! Tu ma iei in bataie de joc!

Ciocanel
Pentru ca esti ridicol, m-ai inteles? ridicol. (Se ridica) Imi spui ca verisoara-ta Aurelia te iubeste. Esti sigur de iubirea ei.?

Iulian
Da! pe cat sunt de sigur ca mane dimineata are sa rasara soarele.

Ciocanel
Frumos termen de comparatie! Dar, in sfarsit, sa lasam stilistica la o parte. Dupa toate teoriile amorului, o femeie care iubeste pe un barbat e in stare sa-si paraseasca parintii si fratii, chiar scumpele tovarase de copilarie, si sa urmeze pe iubitul ei, iar ursuzul asta de Vespianu nu ii este Aureliei nici tata, nici mama, nici frate, nici sora, nici tovaras de copilarie, ci un simplu unchi, adeca un fel de soacra. Te intreb acum...

Iulian
Nu mai intreba nimic, pentru ca ti-am spus o data ca nu vreau. Sunt prea mandru pentru ca sa pot compromite pe viitoarea mea sotie.

Ciocanel
Bine zis! dar tot un nebun ramai. Compromite-o, dac-o poti, tocmai pentru ca sa umble unchiul tau dupa tine, precum umbli tu acum dupa el.

Iulian
Te rog, ma insulti cu asemenea presupuneri.

Ciocanel
Secaturi! ... Parca am trai in lumea romantelor. Tu o compromiti, tot tu o reabilitezi, si sanatate buna!

Iulian
Pare-mi-se ca tu traiesti in lumea romantelor. Aurelia e de abia optsprezece ani si nu se poate marita fara de voia unchiului.

Ciocanel
Nici eu nu zic alta, decat sa-l silesti sa-si deie invoirea.

Iulian
Si daca nu si-o da? Nu-l vezi cat e de incapatanat? Apoi Aurelia e mostenitoarea lui.

Ciocanel
Aha! care va sa zica, de asta e vorba?

Iulian
(serios)
Da, fara indoiala, si de aceasta. Ar fi o usurinta, mai mult, o rautate ar fi din partea mea daca as abuza de iubirea ei pentru ca s-o scot din starea in care a crescut si sa-i rapesc mostenirea, care ii este sigura. Nu de mine e vorba, ci de dansa, care niciodata n-ar putea sa se multumeasca cu situatia pe care i-o pot crea eu prin munca mea.

Ciocanel
Esti incurabil, dar fiindca nu sunt doctor, ci advocat, nu te voi declara pierdut, ci renunt numai de a sustine cauza ta, care e pierduta. Sa vedem. Veriga, atotputernicul si atotstiutorul servitor si om de incredere are sa se intoarca si sa ne aduca raspuns la solia cu care l-am insarcinat. Vom vedea si vom inainta dupa cum vor cere imprejurarile, dar tot la vorba mea o sa ajungi.

Iulian
Niciodata! Mai bine renunt. Si astazi trebuie sa se hotarasca lucrul intr-un fel ori intr-altul. Nu mai voiesc sa suport tortura aceasta.





Polipul unchiului - Scena 01
Polipul unchiului - Scena 02
Polipul unchiului - Scena 03
Polipul unchiului - Scena 04
Polipul unchiului - Scena 05


Aceasta pagina a fost accesata de 686 ori.
{literal} {/literal}