Bogdan-Voda - Actul 5 - Scena 01

Bogdan-Voda - Actul 5 - Scena 01

de Ioan Slavici



Actul 5


Sala, iar in fund alta sala, in care osteni si boieri tineri stau la masa si petrec voiosi. Muzica canta incet.


Scena 1

Osteni, Codac, in urma Bogdan, apoi Hulpe

Ostenii
(canta-n cor)
Din zori de zi pana-nserat
Muncim din greu si neincetat.
Viata de nevoi e plina,
Razbesti prin ea luptand din rasputeri,
Si singur tu vei fi de vina
De cazi infrant si far' de vreme pieri.
Dar cerul este darnic
Si toate se sporesc
In traiul pamantesc
Cand omul este harnic.
Barbati,
Lucrati,
La lene nu va dati.

Noi serile ne adunam
Rasplata zilei s-o luam.
Viata de placeri e plina
Cand veseli o petrecem intre noi,
Si orisice dureri s-alina
Cand om pe om s-ajuta la nevoi.
O, grija nu va fie,
Ca toate infloresc
In traiul pamantesc
Cand este veselie.
Barbati,
Cantati,
Voiosi va desfatati.

Noi noptile de paza stam
Si intre noi ne aparam.
Viata-i de primejdii plia,
Dusmanii-n toata clipa ne pandesc
Si steaua ta spre-apus inclina
De esti nepregatit cand te gasesc.
Viata-i o comoara.
Si toate se sfarsesc
In traiul pamantesc
Cand moarte te-mpresoara
Barbati,
Veghiati
Si clipe numarati.

Codac
(iese din sala din fund)
Da, zic si eu: si clipe numarati!
Diacul e-ndracit! Gandea ceva
Cand cantecul acela-l ticluia.
In adevar, cu ce mi te-ai ales
Cand mori, asa, nu stii nici tu de ce?
Ai fost. Atata! Zici c-ai trait si tu.
Adica nu mai zici: cand ai murit,
S-a mantuit si taci ca pestele.
Acuma e acum, si cat traiesti,
Nu te lasa, ci treaba ta ti-o fa.
Urata e si rea dihania
Ce-si zice om si-si poarta nasul sus,
Si negutatorie proasta e
Viata ei aicea pe pamant!
Te zbati, te zbuciumi, te caznesti mereu,
Iar cand ar fi ca bine s-o pornesti,
Haid! ti s-a dus suflarea in vazduh!
Caci nu mananca dracul, nici nu bea,
Dar nici nu doarme, ci mereu e treaz,
Si ce-ai zidit tu ieri, el surpa azi.

(Bogdan iese din fund)

Nu-mi placi, maraia-ta: ti-o spun pe sleau.
Nu sunt boier sa umblu cu minciuni.

Bogdan
Ba te-am facut.

Codac
Fereasca Dumnezeu!

Bogdan
Esti Gongu, parcalabul de Hotin.

Codac
Da, sunt, dar tot ma stiu de unde vin.
Degeaba! Diin codac fruntas m-ai scos.
Dar boieriti abia copiii mei
De-or fi: eu tii vorbesc tot din topor:
Rau faci, maria-ta, ca-i pasuiesti.
Aron e om zacas si infarjit;
Nu trebuie sa-l lasi in voia lui.

Bogdan
Eh, ce? Un ticalos!

Codac
Nu zic ca nu-i,
Dar vezi, un ticalos si doi si trei

(arata pe degete)

Si patru, cinci, multi ticalosi ca el.
Stransi la un loc, ticalosie mare fac.
Sunt multi, maria-ta; atata zic.

Bogdan
Nu pot din vrednicie nimic,
Iar craiul e satul de ce-a patit,
Chiar tu spusesi ca li-a trimis raspuns
Ca el cu domnul tarii e legat,
Iar domn tot nu-i Aron - cat mai traim.
N-ai grija, parcalabe. Sa-i lasam!
Cu ei ospatul de-azi nu ni-l stricam.

(Hulpe intra tot din fund)

Bogdan
(se duce la el)
La lume noaua caut si-oameni noi
Ca sa-i gasesti, ii iau pe toti la rand.
Si, bine vanturati, ii treci prin ciur.
Alegi apoi pe cei ce vezi ca-s bob curat
Si sanatos, iar zoana o arunci.
Asa se cern si se deosebesc.
Ca sa-l cunosti pe om si-n firea lui,
Ti-l iai de-aproape si-l intreci mereu,
Si la nevoi, dar si la veselii,
Aci se dau pe fata si virtuti
Si slabiciuni; aiic ii vezi cum sunt
In adevar, iar nu cum vor sa-i crezi.

Hulpe
Esti intelept, maria-ta,d ar vezi,
Cei departati de scaunul domnesc
S-au indarjit si rele planuiesc.

Bogdan
Eu li-am lasat ragaz sa dea ce-i bun
In sufletele lor. Nu vor asa?
Din vina lor va fi ce va urma.

Hulpe
De mult am zis-o eu, maria-ta,
Si-o zic neincetat in asti doi ani
De cand domnesti: hain e gandul lor,
Si orice faci, nu scapi de ei
Decat starpind, zic iar, din radacina
Si buruiana rea, si maracina.

Bigdan
Eu n-am cu ei nimic de impartit,
Ci tara am s-o scap. Da! voi starpi,
Dar timpul inca nu il vad sosit.
Nu ma-ndoiesc ca rele ganduri au,
Dar gandul, cat de rau, nu e pacat,
Si eu, Bogdan, nu pot sa fiu ca Vlad,
Vecinul meu, o closca de calai,
Si fapte vreau sa vad, ca sa lovesc.

Hulpe
De-i lasi, maria-ta, le savarsesc.

Bogdan
Sa-ncerce, de-ndraznesc. Atat astept!
Mania n-o cunosc, nu stiu ce e,
Dar mila inca mai putin o simt
Cand vorba e ca tara sa mi-o scap
De dusmanii ce-o scurma nencetat.

Hulpe
Si daca reusesc? Ai asteptat,
Maria-ta, prea mult, si, sa ma ierti,
Dar sunt batran si tara mi-o cunosc:
Prea mult te-ncrezi si prea putin te temi
Ostirea tot nu trebuia s-o risipesti.

Bogdan
Ostenii n-au sa fie slugi domnesti.






Bogdan-Voda - Actul 1 - Scena 01
Bogdan-Voda - Actul 1 - Scena 02
Bogdan-Voda - Actul 1 - Scena 03
Bogdan-Voda - Actul 1 - Scena 04
Bogdan-Voda - Actul 1 - Scena 05
Bogdan-Voda - Actul 2 - Scena 01
Bogdan-Voda - Actul 2 - Scena 02
Bogdan-Voda - Actul 2 - Scena 03
Bogdan-Voda - Actul 2 - Scena 04
Bogdan-Voda - Actul 2 - Scena 05
Bogdan-Voda - Actul 2 - Scena 06
Bogdan-Voda - Actul 2 - Scena 07
Bogdan-Voda - Actul 3 - Scena 01
Bogdan-Voda - Actul 3 - Scena 02
Bogdan-Voda - Actul 3 - Scena 03
Bogdan-Voda - Actul 3 - Scena 04
Bogdan-Voda - Actul 3 - Scena 05
Bogdan-Voda - Actul 3 - Scena 06
Bogdan-Voda - Actul 3 - Scena 07
Bogdan-Voda - Actul 3 - Scena 08
Bogdan-Voda - Actul 3 - Scena 09
Bogdan-Voda - Actul 4 - Scena 01
Bogdan-Voda - Actul 4 - Scena 02
Bogdan-Voda - Actul 4 - Scena 03
Bogdan-Voda - Actul 4 - Scena 04
Bogdan-Voda - Actul 4 - Scena 05
Bogdan-Voda - Actul 4 - Scena 06
Bogdan-Voda - Actul 4 - Scena 07
Bogdan-Voda - Actul 4 - Scena 08
Bogdan-Voda - Actul 4 - Scena 09
Bogdan-Voda - Actul 5 - Scena 01
Bogdan-Voda - Actul 5 - Scena 02
Bogdan-Voda - Actul 5 - Scena 03
Bogdan-Voda - Actul 5 - Scena 04


Aceasta pagina a fost accesata de 577 ori.
{literal} {/literal}