Porumbul

Porumbul

de Ioan Slavici



Legenda indiana


martie 1921



Au fost odata, foarte demult, doi vanatori, care intr-o noapte isi aprinsesera un foc mare la o cotitura a raului Alabama si stateau de vorba incalzindu-se la el.
Vanatul si pestii scadeau mereu, si nu le mai ramasese bietilor de oameni pentru potolirea foamei decat carnea atoasa a unul vultur negru.
Erau foarte obositi si, gandindu-se la starea in care se aflau si la copiii lor cei flamanzi, se simteau foarte nenorociti si nu mai stiua ce sa faca.
Isi frigeau insa la jaratec pasarea lor si-si dadeau silinta sa se bucure de mancarea ce-si gateau.
N-au apucat insa bine sa guste din fripturam cand li-a venit la ureche un fel de gemet cam ca guruitul porumbelului. Uitandu-se intr-acolo, n-au vazut decat luna, care se ridica tocmai din dosul padurilor de pe cellalt tarmure al raului. Iar uitandu-se pe rau la vale si la deal nu puteau sa vada decat tarmurii nisiposi si apele negre, care murmurau incetisor.
Uitandu-se insa in dosul lor, zarira o femeie frumoasa care stetea pe o movila acoperita de iarba. Ei alergara spre dansa si ea li se planse ca ii este foame. Ei se dusera dar la foc, luara friptura lor si i-o detera ei.
Dupa ce gusta o bucatica, doua din friptura, ea ii incredinta pe vanatori ca nu va uita ca multumita bunavointei lor a scapat de suferinte si nu-i va uita dupa ce se va fi intors pe taramul tatalui sau marele Hos-tal-li, sau Duhul stapanitor al neamului Tsocha. Ii ruga deci ca la vara, cand cu cea dintai luna noua, sa vina iar unde o gasisera pe dansa. Dupa aceea se porni o adiere blanda prin frunzisul padurii si femeia cea frumoasa se facu nevazuta.
Vanatorii au ramas cuprinsi de uimire, dar, intorcandu-se fiecare la familia sa, n-au spus nimanuia nimic despre cele vazute si auzite, ci au pastrat pentru sine taina.
Dupa ce a venit vara, ei s-au dus iar la movila de pe tarmul raului Alabama. Au gasit-o acoperita de o planta, ale careia frunze semanau cu taisul cutitului purtat la brau de oamenii cu pielea alba. Rodul acestei plante da o hrana minunata, care la neamul Tsocha pana-n ziua de astazi poarta numele Tusa cea dulce. Noi ii zicem porumbul sau popusoiul indian.






Porumbul


Aceasta pagina a fost accesata de 641 ori.
{literal} {/literal}