Baiet sarac

Baiet sarac

de Ioan Slavici




A fost ce-a fost, daca n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti. A fost odata o vaduva saraca de nici mustele nu stateau la casa ei, si vaduva asta avea doi copii, un baiet si o fata, baietul, baiet inimos, de scoate limbile din gura sarpelui, iar afata atat de frumoasa, incat feciorii de imparat si feti-frumosii de toate neamurile asteptau cu nerabdare sa-i vie anii pentru ca sa se duca sa o peteasca.
Cand fata implini varsta de sasesprezece ani, se-ntampla si cu ea ce se intampla cu toate fetele frumoase si veni un zmeu de o rapi si o duse departe, pe cellalt taram.
De aici inainte vaduva tinea la baietul ei de o suta si de o mie de ori mai mult decat mai nainte, fiindca era singurul ei copil si singura bucurie ce-i mai ramasese in lume aasta; ea-l pazea cum isi pazeste lumina ochilor si nu l-ar fi lasat sa se departeze nici macar un pas de la dansa. Insa oricat se bucura de dansul, era nemangaiata si mereu trista, fiindca, de! baiet e baietul, dar si fata e fata, mai ales cand e frumoasa.
Vazand intristarea maicii sale, baietul strangea mereu la putere in inima si astepta numarand zilele ca sa se faca mare, pentru ca sa ieie lumea in cap si sa se duca sa-si caute surioara-rumeioara pe drumuri neumblate si cu spini presarate.

 





Baiet sarac


Aceasta pagina a fost accesata de 4694 ori.
{literal} {/literal}