In lumea larga - Dascalirea mea
de Ioan Slavici
La 1875, cand m-am stabilit la Bucuresti, limba romana nu era obiect de studiu in scolile secundare din Romania. Se zicea ca scolarii stiu romaneste si e destul ca si toate celelalte-n romaneste le invata. T. Maiorescu era insa de parerea ca au nevoie sa-nvete si gramatica romaneasca. A luat deci dispozitiunea ca deocamdata, pana ce se va fi creat prin lege o catedra pentru studiul limbii romane, profesorii de limba romana, care aveau numai cate sase lectiuni pe saptamana, sa faca si cate trei lectiuni de limba romana pentru clasa-ntai.
Profesorul de filosofie de la Liceul "Matei Basarab", advocatul Raceanu, a declarat ca el numai ca profesor de filosofie a intrat in corpul didactic si si-a dat demisiunea.
Maiorescu era profesor de filosofie si petrecuse de multe ori ceasuri intregi stand de vorba cu mine, stia prea bine ce stiu si ce sunt in stare sa fac si m-a insarcinat sa dau lectiuni de filosofie si de limba romana la Liceul "Matei Basarab".
Chiar si daca n-as fi avut cuvenita pregatire pentru sarcina ce-am luat asupra mea, m-as fi pregatit acum. Adevarul e insa ca atat in timpul celor din urma doi ani petrecuti la Universitatea din Viena, cat si-n urma, cand ma aflam in spital, am citit mult si cu multa ravna scrieri privitoare la filosofie, la pedagogie si la istorie, iar in ceea ce priveste limba romana ma dumirisem mai ales stand de vorba cu Eminescu. Mai era apoi si ca-mi faceam lectiunile cu multa placere, incat scolarii in curand mi-au dus vestea de bun dascal.
Dupa ce am fost inlocuit la comisiunea insarcinata cu publicarea documentelor ramase de la Hurmuzaki, mi-am dat demisiunea de la Liceul "Matei Basarab". Am dat insa lectiuni la Scoala normala a Societatii pentru invatarea poporului si-n urma la Azilul "Elena Doamna", care atunci era scoala particulara pusa sub purtarea de grija a Eforiei spitalelor civile si sub directiunea generalului Davila.
Timp indelungat am mai dat lectiuni de istorie la Institutul "Manliu" si apoi la liceul asa-zis francez.
Dupa ce m-am intors de la Sibiu, am luat asupra mea sarcina de director de studii si-n urma cea de profesor de istorie la Azilul "Elena Doamna".
La 1894, cand Academia Romana a-nfiintat, sub protectiunea regelui Carol I, Institutul "Ioan Ottetelesanu", sotia mea a primit sarcina de directoara, iara eu am dat, ca director de studii, lectiuni de limba romana, de istorie si de principii de educatiune.
Dupa patrusprezece ani, ne-am retras si-n urma am dat la scolile comunitatii evanghelice din Bucuresti lectiuni de limba romana si de istoria si geografie Romaniei.
Atat la Scoala normala si la Azilul "Elena Doamna", cat si mai ales la Institutul "Ioan Ottetelesanu" mi-am facur studiile dupa program stabilit de mine insumi.
Am publicat deci si manuale potrivite cu acel program:
1. O scurta introducere in studiul filosofiei ca pregatire pentru pedagogie si pentru lamurirea principiilor de educatiune;
2. Asupra educatiunii, din care doaua parti, educatiunea fizica si cea morala, au fost publicate-n biblioteca "Minervei". Manuscriptul privitor la educatiunea intelectuala si la cea profesionala a disparut cand cu arestarea mea;
3. Un manual pentru istoria universala, doaua volume, unul pentru timpurile vechi, altul pentru evul mediu, privit din punctul de vedere al romanilor;
4. Gramatica limbii romane, din care a fost publicata numai etimologia. Manuscriptul gata de tipar al sintaxei a disparut si el deodata cu cel privitor la educatiune.
Am mai publicat in colaborare cu A. Odobescu o carte de citire pentru a doaua clasa primara si-n colaborare cu I. Manliu un manual de sintaxa.
In lumea larga - Dascalirea mea
Aceasta pagina a fost accesata de 1223 ori.
