In lumea larga - Propaganda culturala

In lumea larga - Propaganda culturala

de Ioan Slavici


Voind sa porneasca din Sibiu o mai intinsa propaganda culturala, Saguna a-nfiintat tipografia diecezana si foaia politica Telegraful roman, staruind in acelasi timp ca tineri bine-nzestrati sa fie tirmisi la universitati germane, mai ales la cea din Viena si la cea din Lipsca. La 1870, cand eu am intrat prin unii dintre acesti tineri, in legatura mai stransa cu Telegraful roman, Saguna era un zelos sprijinitor al miscarii pornite de "Junimea"  de la Iasi, si mai ales aceasta ne-a facut sa luam la Putna intelegerea de a starui ca pentru restabilirea unitatii culturale sa se-nfiinteze in Ardeal un ziar cotidian, o revista literara ilustrata si o biblioteca poporala.
In intelesul acesta lucrau nu numai cei adunati la Sibiu impregiurul lui Saguna, ci si cei mai multi dintre profesorii de la Brasov, in frunte cu directorul Mesota, precum si fruntasii brasovenilor, mai ales zelosul Diamandi Manole. La Caransebes se afla episcopul Ioan Popasu, cu cei adunati impregiurul lui; la Nasaud luau parte mai multi ditnre profesorii care-si facusera studiile la Viena, iara la Arad se distingeau mai ales redactorii foii Biserica si scoala, Gherasim Serb, Const. Gurban si Vichentie (in urma Vasilie) Mangra, precum si Romul Ciorogariu.
Unii erau de parerea ca miscarea urmeaza sa fie pornita din Brasov. Cei mai multi nadajduiau insa ca Saguna ne va ajuta sa prefacem Telegraful roman in ziar cotidian si sa infiintam atata revista literara, cat si biblioteca poporala. La Putna fagaduisem chiar ca ma voi stabili la Sibiu si voi lua asupra mea sarcina de a conduce aceasta lucrare culturala.
Boala indelungata a lui Saguna si cu atat mai vartos moartea lui a fost dar pentru noi o grea lovitura, si aveam cu totii cuvinte de a starui ca arhimandritul Nicolae Popa sa ramaie fie chiar si numai ca vicar la Sibiu, caci Procopie Ivacicovici nu putea sa fie o pedeca, deoarece sagunistii aveau majoritate covarsitoare atat in conssitoriu, cat si in sinod.
Indeosebi eu aveam nadejdea ca dupa trecerea unui timp oarecare ma voi intoarce de la Viena la Sibiu, unde asesorul consistorial Nicolae Cristea fusese randuit de Saguna redactor al foii Telegraful roman cata vreme va voi sa poarte sarcina aceasta.
Lucrurile au urmat insa cu totul altfel.
Catva timp dupa instalarea sa-n scaunul episcopesc, fostul meu sef, Miron Roman, mi-a facutr prin protosincelul Ioan Goldis propunerea sa ma-ntorc la Arad, unde-mi rezerveaza teren de activitate potrivit cu inclinarile mele.
M-am scuzat cu boala de care sufeream, desi ma asigura ca la Arad voi putea sa ma caut tot atat de bine ca la Viena.
Iar catva timp in urma, la 8/20 aprilie 1874, am primit de la acumr aposatul T. Maiorescu o scrisoare, pe care o reproduc aici in intregime, fiindca ea arunca o viua lumina asupra starilor de atunci.
Plecasem la Viena cu gandul de a ma inscrie la Facultatea de filosofie si de a-mi trece asa-zisele rigoroase la Facultatea de stiinte juridico-politice. Pentru aceasta, in urma staruintelor d-lui Iacob Negruzzi, "Junimea" de la Iasi imi da un ajutor de 8-10 galbeni pe luna.
Cateva zile dupa sosirea mea la Viena, am intrat insa in spital, ca sa ma caut deo boala care in timp de cel mult zece zile urma sa fie vindecata. Zilele treceau insa una dupa alta fara ca sa ma simt mai bine, ba m-am pomenit in cele din urma cu alta boal, inflamatiunea incheieturii de la cotul bratului stang. Nu numai ca n-am putut sa ies din spital, dar am fost nevoit sa zac toata iarna si toata primavara si medicii erau de parerea ca nu va ramanea-n cele din urma decat sa-mi amputeze bratul.
In starea aceasta ma aflam cand am primit scrisoarea ce urmeaza:

Bucuresti, 8/20 aprilie 1874

Domnule Slavici,

Vei fi aflat din jurnale numirea mea de ministru al Instructiunii Publice. Pentru mine este acum o intrebare de principiu de a introduce "Directia noua" in intelesul ce este explicat in articolele mele din Convorbiri (presupun ca le-ai citit), spre improspatarea vietii statului roman.
Intre barbatii care reprezinta acesta directie esti si d-ta, si eu doresc sa introduc aceasta putere noua-n mijlocul nostru.
Ce pot face deocamdata pentru d-ta si ce pot face mai tarziu?
Stiu ca esti bolnav si de ce esti bolnav. D-l Negruzzi m-a tinut in curentul peripetiilor prin care ai trecut.
Nu exagerezi greutatea impregiurarilor? O scrisoare ce scrisesesi d-lui Negruzzi din Oradea-Mare mi-a parut cam fatalista in desperarea ei.
De la "Junimea" iti trimitem vreo 8-9 galbeni pe luna. Ii primesti regulat? Ce-ti trebuie pe langa acestia acum?
Si pentru mai tarziu la ce te crezi capabil? Profesorat? O functiune administrativa in ministeriu? Inspector de scoale cu misiunea de a revede si insufleti invatamantul din sat in sat si din oras in oras?
Raspunde, ma rog, si mai intai de toate: nu perde curajul. Viata intreaga e prea seaca pentru a merita desperarea unui cap ca al d-tale.
Te rog sa crezi in interesul si afectiunea ce ti-o pastreaza cercul nostru literar si indeosebi

T. Maiorescu



Primind scrisoarea aceasta, am fost cuprins de simtamantul ca tot are dreptate prietenul meu dr. Ioan Hozanu, si ca e destul sa ies din spital pentru ca sa ma-nsanatosesc. Nu mi-am dat deci invoirea sa mi se amputeze bratul, iar pe d-l Maiorescu l-am rugat sa-mi trimita deocamdata un ajutor, ca sa pot iesi din spital, spre a petrece un timp oarecare undeva la aer curat.
Prin iunie am primit ajutorul si am plecat apoi la Bruhl, langa Viena, unde-n timp de vreo opt zile m-am infiripat fara de nici un ajutor medical, numai respirand aer curat, band lapte proaspat si facand baile reci pe care mi le recomandase prietenul meu, mai tarziu celebrul hidroterap Ioan Hozanu.
Iti fac impartasire despre aceste amanunte ale vietii mele particulare pentru ca ele te dumiresc asupra multora dintre faptele de caracter politic.
Dupa lamuririle primite de la Bechnitz, de la Eminescu si de la unii dintre cei veniti din Romania la Putna, admiteam, ce-i drept, ca formele vietii culturale romanesti, in Romania au sa fie stabilite, dar ma temeam de deosebitele inrauriri care-n Romania puteau sa falsifice viata nationala si eram patruns de gandul ca o miscare culturala sanatoasa numai din Ardeal poate sa porneasca.
"Drojdiile din Romania - zicea Emienscu - numai destilate prin cazan ardelenesc pot sa deie esenta curata".
Ce puteam insa sa fac?
Nici la Oradea-Mare, nici la Arad nu mai aveam ce sa fac, iar la Sibiu nu era inca pregatit terenul de activitate pentru mine.
N-ar mai fi ramas decat sa ma bucur de ajutorul ce-mi acordase "Junimea" si sa ma inscriu la-nceputul viitorului an scolar. Aceasta insa dupa scrisoarea primita de la Maiorescu nu mai puteam s-o fac. Nu perdusem, ce-i drept, timpul degeaba, ci lucrasem mult atat in spital cat si la Bruhl, unde m-am dus incarcat de carti. Nu ma ierta insa firea sa mai primesc un dar din bunavointa cand mi se dedea putinta de a agonisi prin munca cinstita.
Am mai stat deci pe ganduri, am luat intelegere cu cei de la Sibiu si abia prin noiembrie am plecat la Iasi, unde ma astepta Emienscu.
Eram hotarat sa stau un timp oarecare in Romania, dar sa nu-mi cer inpamantenirea, pentru ca sa ma intorc cand aceasta va fi cu putinta.
Numai de mare folos putea sa-mi fie timpul petrecut in mai de aproape atingere cu cei mai de frunte dintre contimporanii mei romani.
In Iasi am tras la Samson Bodnarescu, atunci director al Scolii normale de la Trei Sfetite. Tot el gazduia si pe Eminescu, precum si pe Miron Pompiliu, Petreceam din cand in cand seara la Matilda Cugler, atunci doamna Burla, mai rar la Veronica Micle, si ma simteam foarte bine in acest cerc mai restrans. Cu desavarsire strain ma simteam insa in lumea cea asa-zisa buna si mare, cu care nici pana-n ziua de azi n-am putut sa ma potrivesc.
Unul ditnre oamenii mie foarte simpatici, d-l Iacob Negruzzi, mi se parea la inceput cu desavarsire strain si prefacut cand ne aflam in "societate", si aceasta pot s-o zic cu atat mai vartos despre ceilalti junimisti.
Imi era parca mi se face un nod in gat cand intram in "societate" si-i vedeam pe oameni dandu-si silinta sa para cum in adevar nu erau.





In lumea larga - Propaganda culturala


Aceasta pagina a fost accesata de 115 ori.
{literal} {/literal}