Drumul in care am umblat - Lumea noaua
de Ioan Slavici
La 20 octomvrie 1860, imparatul Francisc Iosif I a emis diploma prin care a randuit ca popoarele de sub stapanirea sa sa-si chiverniseasca ele insele treburile prin oamenii lor de incredere si sa se foloseasca fiecare de limba sa nu numai in biserica si-n scoala, ci si-n administratiune, precum si-n fata tuturor instantelor judecatoresti.
In fevruarie anul viitor a fost apoi publicata asa-zisa patenta pentru organizarea provizorie.
Ma aflam atunci la gimnaziul din Arad si eram trecut de treisprezece ani, dar nu-mi dedeam seama ca prin aceste se croieste pentru romani o viata cu totul noaua.
Umbland la biserica, unde se adunau romanii din Arad, aflasem de la colegii mei mai stiutori ca domnii romani sunt mari si tari la Arad. Constantini, un roman macedonean, era un fel de inspector scolar. Rusu, dr. Sandor si Gavra erau profesori la Preparandie, alt Constantini, fiul inspectorului, Cocioba, Cornea, Arkosy si altii erau diregatori la comitat. Mi se parea deci ca si aici e cam ca la noi la Siria, unde toate de la romani atarnau si gaseam ca nu e lucru nou in felul lui ca la Arad a fost numit comite suprem un roman, Gheorghe Popa, acelasi al carui tata a fost impuscat de catre generalul Bem. A fost apoi aleasa congregatiunea comitatensa, care a ales diregatorii comitatului si "solgabiralele", totodata si judecatori cercuali, romani pentru cercurile cu poporatiune romaneasca. In satele romanesti a fost apoi itnrodusa limba romaneasca drept limba protocolara, si era de la sine inteles ca si solgabiraiele, precum si diregatorii de la centrul comitatului aveau sa se foloseasca de ea, ba si pe la ministerii trebuiau sa fie sectiuni romanesti.
Ramanea sa se mai aleaga sid eputatii petru Dieta ungara, care avea sa-si trimita delegatii in asa-zisul Reichsraht din Viena, unde urma sa se stabileasca organizatiunea monarhiei federalizate.
E de sine inteles ca romanii erau multumiti. Cu atat mai nemultumiti erau maghiarii, care nu se puteau impaca cu gandul ca sunt pusi la rand cu fostii lor iobagi, si se temeau ca acestia nu cumva sa se ridice deasupra lor. Ei au hotarat deci sa intre in rezistenta pasiva si sa aleaga pentru Dieta deputati care staruia ca Dieta ungara sa nu trimita delegati in Reichsrathul din Viena.
Romanii au ales, din contra, peste tot deputati care staruia ca si Ungaria sa-si trimita reprezentantii in Reichsrath.
Toate aceste sunt lucruri pe care altii vor fi stiind sa le spuna mai bine decat mine. Vorba e insa cum le vedeam eu atunci.
Deocamdata ma voi margini sa arat cum le vedeau sirienii nostri.
Ei staruiau, se-ntelege, in gandul ca romanii au sa-si aleaga deputatul lor, cum isi aleg pe cei de la primarie si pe cei din congregatiune si cum isi au popa lor deosebit, si treaba celorlalti ce fac si pe cine trimit in Dieta.
De gandul acesta nu s-au lepadat nici dupa ce a fost incheiat pactul dualist si urma sa fie aleasa Dieta pentru votarea legilor asa-zise fundamentale, de la care atarna viitorul tarii.
Dupa legea electorala de atunci votul atarna de un anumit cens, pe care afara de Ardeal il aveau cei mai multi dintre fostii iobagi improprietariti. Singuri cei nascuti din parinti nobili aveau vot si fara cens.
Alegerea se facea dupa cercuri. Alegatorii se adunau cu totii in centrul cercului electoral, si votul era dat pe fata, cum i se cuvine adevaratului barbat.
Era insa o veche traditiune ca agentii electorali, asa-zisii "cortesi", sa-i transporte pe alegatori la locul de alegere si sa-i ospateze pe socoteala candidatului. Se adunau deci la alegeri mii de oameni, care mancau si beau, incat foarte usor se produceau incaierari.
In cercul Siriei cei mai multi dintre alegatori erau, ce-i drept, romani, dar candidatul roman nu putea sa fie ales decat fiind votat de toti alegatorii romani.
Sirienii au pus candidatura lui Anton Mocioni, om cu desavarsire necunoscut in partea locului, dar roman de frunte. Ceilalti au pus in fata acestuia pe Ioan Bohus, domnul de pamant, om cu legaturi intre magnati si unul dintre cei mai bogati in comitat. El se bucura in acelasi timp de multe simpatii intre romanii de prin satele unde avea fie mosii, fie paduri, fie dreptul de zeciuiala asupra viilor foarte intinse. Fiind apoi slovac, el nu suferea in curtea lui pe langa slovaci decat romani. Advocatul domeniilor lui Nistor, era roman. Alt Nistor ii era medic de casa. Protopopul greco-catolic, Grama, ii era om de incredere. Seful grajdurilor lui era un oarecare Burau, al caruia ginere, Boros, avea multa trecere la romani. Doicau, sotul doicii unuia dintre fiii lui, era epitrop al bisericii. Cand era sa li se deie satenilor pamant fie-n parte, fie-n arinda, ceilalti veneau la rand numai dupa ce dintre romani nu mai cerea nimeni. Afara de aceasta, in vreo sapte sate din cerc, multi romani ii erau unii padurari, altii vieri, iar altii pandari, argati ori in vreun alt fel supusi, si toti aveau rude si fini, iar "cortesii" lui intindeau pretutindeni mese, desfundau butoaie, ba mai imparteau cu mana larga si bani.
Sirienii au ales deci un comitet, in fruntea caruia s-a pus chiar biraul, desi candidatura lui Bohus era sustinuta de guvern, si membrii comitetului au inceput sa cutriere satele din cerc, dandu-si silinta sa-nduplece pe toti alegatorii romani ca numai pentru candidatul roman sa-si deie votul si sa ieie la goana pe cei ce sed la mesele intinde se "cortesii" strainului, beau din butoaiele desfundate de dansii, ori primesc bani pentru ca sa se lepede de fratii lor.
S-a pornit o lupta crancena, numai insa intre romani, dintre care multi s-au ales cu capetele sparte ori stalciti in batai si iar altii au fost pagubiti in fel de fel de chipuri pentru ca sa le peara pofta de a vota alaturea cu strainii, pe care nimeni dealtminteri nu-i jignea cu nimic.
Apropiindu-se ziua hotarata pentru alegere, cativa dintre fruntasii satului s-au dus la Bohus si l-au rugat sa-si retraga candidatura pentru ca sa inceteze vrajba dintre oamenii care sunt atat de indarjiti, incat nu se sfiesc a striga-n gura mare ca dac-ar fi sa fie ales, nu-l vor lasa sa se duca la Pesta ca sa vorbeasca acolo-n numele romanilor.
Candidatul guvernului era p-aci p-aici sa-i deie pe scara. Ziua urmatoare s-a starnit insa la mesele intinse sub poarta castelului o-ncaierare in care au ramas doi oameni morti, si acum el a iesit in balcon si a declarat ca-si retrage candidatura.
Anton Mocioni n-a fost deci ales, ci proclamat deputat al cercului electoral din Siria, si nici n-au mai fost apoi lupte electorale la Siria, caci n-a-ndraznit nici guvernul, nici vreunul dintre partidele opozitionale maghiare sa puna candidatura-n fata candidatului sustinut de sirieni, deprinsi a-si proclama deputatul.
Drumul in care am umblat - Lumea noaua
Aceasta pagina a fost accesata de 1250 ori.
