Drumul in care am umblat - Cand cu razmerita
de Ioan Slavici
Izbucnind la 1848 razmerita, asa-zisa inteligenta a romanilor din Podgorie s-a dat in partea maghiarilor, care-i adimenisera cu gandul ca se lupta pentru libertate, egalitate si fratietate. Erau in dieta de la Dobritin chiar trei deputati dintre romanii din Podgorie: Gheorghe Popa, Sigismund Popovici, fiul protopopului de la Siria, si Sigismund Borlea, tot sirian, varul mamei, si mai tarziu inversunat luptator contra asupritorilor maghiari.
Multimea cea mare a poporului, prostimea cea cu bun-simt, tinea insa cu imparatul.
Mergand deci vestea ca Bem, un revolutionar polonez intrat ca general in ostirea maghiara, se pregateste sa-nainteze prin Siria spre Valea Crisului, ca sa-l loveasca din coaste pe Avram Iancu, sirienii i-au ridicat pe podgoreni, pe padureni si o parte din luncani si i-au adunat la Siria, ca sa tie pept cu ostirea lui Bem.
Vazand multimea cea mare adunata pe dealuri, Bem, care n-avea decat vreo doaua mii de oameni, s-a oprit, ce-i drept, in loc, dar peste noapte a adunat de prin satele de pe Mures si din Campie toate carele si le-a insirat pe drumul Aradului, iar in fruntea sirului de care si-a pus mica lui ostire.
Romanii de pe dealuri, vazand pravul starnit de coloana cea lunga, au crezut ca au in fata lor o ostire de tot mare si, fiind lipsiti de arme, au stat pe ganduri. A fost deci destul ca Bem sa descarce doaua-trei tunuri, pentru ca multimea cea mare sa se risipeasca.
Dupa ce insa ostirea a itnrat in sat, au fost descarcate de la dreapta di de la stanga focuri de pusca si au cazut sasesprezece dintre oamenii lui Bem.
Nereusind sa prinda pe cei ce descarcasera, Bem a luat hotararea de a-i decima pe sirieni si a adunat la "casa orasului" pe toti romanii, ca sa aleaga pe cei ce urma sa fie spanzurati.
Notarul Pop, ginerele protopopului, deci cumnatul deputatului Popovici, si-a dat silinta sa scape pe unii, incredintandu-l pe Bem ca sunt oameni nevinovati. A si rausit, dar n-a putut sa scape pe unii decat jertvind pe altii. Fie dar de frica, fie facandu-si mustrari, el s-a sinucis in timpul noptii ce-a urmat dupa executiuni.
Fiul acestei jertve nevinovate, Emil Pop, a fost atat in timpul copilariei, cat si mai tarziu cel mai bun prieten al meu.
Mi s-a spus adeseori ca n-au foste xecutati decat sasesprezece so ca unuia dintre acestia, tatal deputatului Gheorghe Pop, i s-a facut gratia ca n-a fost spanzurat, ci impuscat.
In timpul copilariei mele mai steetau furcile langa drumul Aradului si noi copiii ne jucam pe movila sub care mi se spunea ca zac osemnintele celor cazuti jertva urgiei omeneste.
O tineau minte sirienii aceasta si ne invatau sa cantam:
"Pe drumul Aradului
Paste murgul Iancului
Cu fraul intre picioare
Si cu saua pe sub foale."
Drumul in care am umblat - Cand cu razmerita
Aceasta pagina a fost accesata de 1158 ori.
