Toane sau Vorba de claca - Actul 1 - Scena 01
de Ioan Slavici
Comedie in trei acte
Persoanele
Luncan
Maria, sotia lui
Doamna Plutescu
Sitila
Frecatel, servitor la Luncan
Maranda, fata in casa la Luncan
Mirzac, portar
Casandra, sotia lui Mirzac
Iftimie Egorovici, birjar
Cesar Gaetan Stante-Pede, chelar
Parintele Chiriac Chisalita, popa satului
Averchie Buchilat, dascal
Doamna Clevetita
Un sergent de politie
Actul 1
Salon mobilat cu eleganta, la domnul Luncan.
Scena 1
Luncan, Maria si doamna Plutescu
Luncan
(este gatit a iesi)
Daca-ti face o placere atat de mare, nu-mi pasa: sa fie precum tu doresti. Eu doream sa petresc asta vara la mosie.
Maria
Costica! Iarasi la mosie?
Luncan
Fereasca Dumnezeu! Zic numai ca as fi dorit, dar acuma doresc dorinta ta. Vom petrece vara in Alpii Sviterei.
Doamna Plutescu
(aparte, intrerumpandu-se lucrarea si privind ingrijita la tineri)
Iarasi? Nu-mi place. El este prea bun, rau de bun!
Maria
Vezi asa! Acuma te cunosc. Tu esti tu. (Il saruta) In Alpi! O, ce placere va fi aceea! Gandul numai imi umple sufletul de imagini grandioase. Am cetit mult despre Alpi. Vei vedea insuti. Munti troieniti, a caror varfuri se pierd intre nouri, stanci plesuve, verdeata bogata, paraie nebunatece, rape salbatece, prapastii adanci, adanci ... si apoi valea cu covorul primaverii ... (Il saruta)
Luncan
Dar vezi, toate aceste le afli si mai aproape. Tu nu cunosti Carpatii, Ceahlaul, Retezata, Valea Bistritei...
Maria
Destul, destul! N-ai simt pentru podoabele naturii! Ceahlau! ... nu stiu, chiar nici numele nu-mi place.
Luncan
Esti prevenita, draga. Carpatii sunt mai frumosi decat Alpii, mai bogati, mai variati si mai plini de poezie. In Alpi nu este doina, in Alpi nu auzi buciumul pastorului cautand un ecou insutit prin vai. Este o frumuseta fara de suflet. Alpii sunt nemtesti; Carpatii sunt romanesti.
Maria
Nu te pricep. Nemtesc - romanesc? Frumos este furmos; mai frumos este mai frumos, daca este nemtesc, ori romanesc. Nu este vorba de frumuseta gandita de om, ci de armoniile intamplatoare cu care natura se impodobeste pe sine insasi.
Luncan
Si oare omul nu este si el natura? Fiecare tara este oglinda si firea poporului care locuieste in ea. Tacuti, ca si oamenii ce locuiesc intr-insii, sunt Alpii, si plini de duioasa veselie, Carpatii. Nu, draga Marie! Mie nu-mi place tabloul fara suflet, nici acela in care vad pe neamt muncind ca un dobitoc; imi place tabloul in mijlocul caruia romanul paste oi, cantand o doina traganata, stii tu, ca doina pe care o canta Maranda. (Priveste la orologiu) Dar eu trebuie sa ies! Ramane la vorba noastra.
Maria
(il saruta)
Mama! In sfarsit, la Alpi!
Doamna Plutescu
(prefacandu-se indiferenta)
Stiu.
Maria
(dezmearda pe Luncan)
Costica este un suflet de om.
Doamna Plutescu
Numai sa nu fie numai suflet.
Luncan
Numai suflet? Nu pricep.
Doamna Plutescu
Gandeste si vei pricepe.
Luncan
Chiar nu pricep.
Doamna Plutescu
Pare-mi-se, ziceai ca te grabesti. Nu-ti pierde vremea.
Luncan
Am inca vreme.
(Doamna Plutescu da din umeri, apoi lucreaza mai departe)
Luncan
(primblandu-se necajit)
Aluziuni in fiecare zi si numai aluziuni. Mama, asta lipsa de incredere ma supara.
Doamna Plutescu
Esti prea suparacios cand nu ar trebui sa fii, iara cand ar trebui...
Luncan
Asta aluziune o pricep. Da! ziceam ca voi petrece vara la mosie, pentru ca, in sfarsit, sa-mi vad mosia, dar, vezi, ea doreste sa petreaca vara in Alpi.
Doamna Plutescu
Si, fireste, cand ea doreste, toate motivele de a te hotara altfel inceteaza la moment.
Luncan
Mama! Eu nu te pricep, doresti ca...
Doamna Plutescu
Nu doresc nimic; fac numai o observatie.
Maria
(dupa o pauza)
Costica este un sot bun. Vezi! noi de trei ani traim impreuna fara ca vreodata sa ne fi certat.
Doamna Plutescu
Poate tocmai asta ma supara si ma face ingrijita. Cearta intarzie este cea mai rea. Este poate mai bine mult mici decat una mare.
Luncan
Cum? iarasi nu pricep.
Doamna Plutescu
Apoi da! Cine multa vreme nu face socoteala are sa faca socoteala mare.
Luncan
Dar noi nu avem nici o socoteala.
Doamna Plutescu
Nu? Bine ar fi. Eu ma tem insa...
Maria
O! Te inseli. Nu niciodata nu ne vom certa. Intre noi cine ar putea sa dea ocazie la o cearta?
Doamna Plutescu
Nu stiu. Dar unul dintre voi...
Plutescu
(priveste la orologiu)
Vremea trece. Desigur tu. Pa!
Maria
Ma rog, desigur eu?
Luncan
Da! Tu, tu, vezi, tu! (Voieste sa o sarute)
(Maria se intoarce suparata)
Luncan
Mario! Eu glumesc.
Maria
Nu-mi plac asemenea glume.
Luncan
Mario! Nu fi nebuna. Auzi! De-o singura vorba.
Maria
Da, de una singura, care nu-ti sede bine. Asemenea glume!
Luncan
(necajit)
Ei bine! Daca nu-ti place gluma, vorbesc serios.
Doamna Plutescu
(aparte)
Bravo!
Maria
(se intoarce spre el)
Stii ca mata nu esti cel mai delicat sot?
Luncan
Intocmai precum mata nu esti cea mai amabila sotie!
Maria
Ei bine! Dar ce voiesti dumneata? Voiesti sa arati ca te poti certa?
Luncan
De fel! Voiesc numai sa sustin si eu o data ca ceea ce este, este.
Maria
Si, mi-ar placea sa stiu, ce e aceea ce este?
Luncan
(primblandu-se)
Astazi, mane, poimane, in fiecare ceas, in fiecare moment, o alta pofta, o alta dorinta, o alta porunca! Azi cravata alba nu-mi sede bine, mani manusile visinii nu se potrivesc, poimane pantalonii deschisi ori palaria inalta seamana a burta-verde, un tablou nu sta la locul sau, o fereastra este prea mica, tapetele sunt fara de gust, casa este rau situata, un cal nu se potriveste cu cealalt, mergem, nu mergem si iarasi mergem la teatru, ba mergem la soiree, ba stam acasa. Azi la Alpi, mani in Italia, pomane in Brazilia, China ori chiar Sibiria!
Maria
Nimci! Sunt hotarat a ma lepada de ele.
Maria
Hotarat? Ce minune! Domnul Luncan este hotarat!
Luncan
(asaza manusile si palaria pe masa)
Iti voi arata ca nu sunt ce-ti par a fi.
Maria
(iritata)
Dumneata nu vei arata nimic, ca nu esti in stare sa arati.
Luncan
Ca nu sunt in stare? Destul! Acuma, ma rog, sa-ti pastrezi cumpatul. Poimane plecam la mosie; cauta ca sa faci pregatirile. (Ia palaria si manusile)
Maria
Iara eu zic ca nu vom pleca.
Luncan
Eu poruncesc ca sa plecam. Ai inteles?
Maria
Ma rog sa nu-mi vorbesti cu acest ton.
Luncan
Cu o sotie care nu-si cunoaste datoriile nu se poate vorbi cu alt ton.
Maria
Asta e indrazneala miseilor, domnul meu!
Luncan
Te rog sa cumpenesti cuvintele.
Maria
(inadusindu-si plansul)
Domnul meu! Asta e obraznicie! (Tragand pe doamna Plutescu cu sine). Mama, vino!
Doamna Plutescu
Da-mi pace!
Maria
Si tu? (Merge)
Luncan
Mario! Mario! Un moment! Sa vezi, am fost pripit. Te rog, ma iarta.
Maria
(sta, apoi priveste peste umar)
Nu ti-i rusine! (Iese in stanga)
Doamna Plutescu
(aparte)
Bravo! Asta a fost buna. (Iese in dreapta)
Toane sau Vorba de claca - Actul 1 - Scena 01
Toane sau Vorba de claca - Actul 1 - Scena 02
Toane sau Vorba de claca - Actul 1 - Scena 03
Toane sau Vorba de claca - Actul 1 - Scena 04
Toane sau Vorba de claca - Actul 1 - Scena 05
Toane sau Vorba de claca - Actul 1 - Scena 06
Toane sau Vorba de claca - Actul 1 - Scena 07
Toane sau Vorba de claca - Actul 1 - Scena 08
Toane sau Vorba de claca - Actul 1 - Scena 09
Toane sau Vorba de claca - Actul 1 - Scena 10
Toane sau Vorba de claca - Actul 1 - Scena 11
Toane sau Vorba de claca - Actul 1 - Scena 12
Toane sau Vorba de claca - Actul 1 - Scena 13
Toane sau Vorba de claca - Actul 1 - Scena 14
Toane sau Vorba de claca - Actul 2 - Scena 01
Toane sau Vorba de claca - Actul 2 - Scena 02
Toane sau Vorba de claca - Actul 2 - Scena 03
Toane sau Vorba de claca - Actul 2 - Scena 04
Toane sau Vorba de claca - Actul 2 - Scena 05
Toane sau Vorba de claca - Actul 2 - Scena 06
Toane sau Vorba de claca - Actul 2 - Scena 07
Toane sau Vorba de claca - Actul 2 - Scena 08
Toane sau Vorba de claca - Actul 2 - Scena 09
Toane sau Vorba de claca - Actul 2 - Scena 10
Toane sau Vorba de claca - Actul 2 - Scena 11
Toane sau Vorba de claca - Actul 3 - Scena 01
Toane sau Vorba de claca - Actul 3 - Scena 02
Toane sau Vorba de claca - Actul 3 - Scena 03
Toane sau Vorba de claca - Actul 3 - Scena 04
Toane sau Vorba de claca - Actul 3 - Scena 05
Toane sau Vorba de claca - Actul 3 - Scena 06
Toane sau Vorba de claca - Actul 3 - Scena 07
Aceasta pagina a fost accesata de 2040 ori.
