Semitismul V (1908)

Semitismul V (1908)

de Ioan Slavici

Urgaria e semitisata si cea mai semitisata parte a ei e societatea maghiara, iar aceasta nu pentruca sunt in Ungaria multi evrei si acestia sunt pusi in rand cu maghiarii, nici pentruca evreii au inraurire hotaritoare in viata politica si stapanesc viata economica in toate ramurile ei, ci pentruca viata morala si intelectuala a maghiarilor e condusa de evrei.

Sub conducerea aceasta s'a schimbat cu desevarsire atat felul de a gandi, cat si caracterul maghiarilor.

Noi, care ni-am petrecul copilaria si tineretele in societatea maghiara si am luat pe ici pe colo si apucaturi maghiare, ne simtim azi mai mult ori mai putihi straini intre maghiari fiindca dansii nu mai sunt cum ii stim din timputile impulsive ale vietii noastre si din studiile ce am facut asupra istoriei lor nationale.

Asa, cum il stim, maghiarul e cu inima deschisa, de buna credinta si cu deosebire afectuos, barbat in puterea cuvantului, care nu se injoseste, nu-si schimba sub inriurirea imprejurarilor hotaririle si pe a caruia vorba se poate razmá orisicine. Da aceea a si iesit vorba, ca maghiarii sunt popor de »cavaleri«.

Vor mai fi si azi unii dintre maghiari asa; cei cu desavarsire multi sunt insa fie ca Wekerle ori Kossuth, fie ca Polónyi si Lengyel, fie ca Bánffy ori Ugron.

Oameni de o fire cu deosebire expansiva, ei sunt doritori fiecare de a pareá mai mult decat ceeace in adevar e si porniti spre goana dupa placeri lumesti, usor au ajuns dar sa aiba trebuinte prea multe si prea mari si sa treaca peste masura cuvenita in ceeace priveste cheltuielile.

Numai putina incurajare le mai trebaiá pentruca sa-si peara bunul cumpat si sa se afle mereu in stramtoare, iar incurajare li-au dat multa ceice voiau sa traga foloase din usurinta lor si sunt altfel de parerea, ca omul traieste pe lume pentruca sa si faca parte cat de mare din placerile vietii.

Foarte multe din nevoile, cu care se lupta romanii in regatul ungar, sunt urmari ale acestei porniri spre imbuibare, care prin ruina morala si materiala usor ar puteá sa duca in cele din urma la isbucniri patimase. Sunt insa multe semnele care arata, ca isbucnirea va fi inlaturata prin isolarea evreilor, cum a fost in partea apuseana a monarchiei habsburgice, unde ei deasemenea ajunsesera sa stapaneasca viata economica si sa aiba inriurire hotaratoare in cea politica.

Pe romani cestiunea in tot cazul ii priveste numai indirect cata vreme vor starui in rationala lor hotarire de a-i isola pe evrei si de a respinge inriurirea lor culturala.

Ne am amagi inse pe noi insine, daca am zice, ca suntem destul de consequenti in ceeace priveste resistenta fata cu inriurirea semitica. Massele cele mari ale poporului o mai respinge, ce-i drept, dar societatea noastra culta e in mare parte semitisata, caci bisiantismul nu e in adevar decat o forma a semitinismului si tot semitisata e si cultura franceza, pe care a primit o o parte din societatea romana. indeosebi in tarile coroanei ungare insa semitismul e propagat sistematic si cu toata strajnicia, caci ceeace se numeste cultura maghiara nu e in adevar decat spirit semitic.

Casatoria civila, despartirea scolii de biserica, masurile luate spre a scadeá puterea autoritatilor bisericesti, lupta purtata parte fatisa, parte prin ascuns contra crestinismului au in vedere numai asigurarea succesului propagandei semitice.

Traind intrun stat stapanit de conducatorii acestei propagande si in continua atingere cu jidovi si cu jidoviti, romanii din regatul ungar nu au putut sa ramaie neatinsi de semitism.

indeosebi tinerii, care cresc in scoli maghiare ori fac studii academice in centre semitisate ca Clujul, Oradea mare ori Budapesta, iau pe nesimtite apucaturi semitice si intorcandu-se la ai lor, se simt straini intre romanii, cari resping inca spiritul propagat de dansii.

Semnul distinctiv al acestor oameni instrainati de neam e, ca ceeace pentru noi e semitism pentru dansii e lucru omenesc, ceva firesc si de sine inteles, un rezultat al civilizatiunii.

Ceeace e romanesc in felul nostru de a fi si de a gandi e rusticitate, lipsa de cultura, foarte adeseori prostie. Istoria noastra, pe care n'o cunosc si nici nu tin s'o cunoasca, li se pare saraca in fapte. Literatura noastra, care nu se potriveste cu felul lor de a gandi si de a simti, le pare sarbada. Silintele noastre politice si culturale li-se par naive. Ei pot sa fie sustiitori zelosi ai cauzei noastre nationale, dar nu din avant, ci cu gandul de a-si crea pozitiune, si de aceea Nu sunt in stare sa aduca jertfe si se dau dupa par cand interesele lor, cari totdeauna sunt multe si mari, o cer aceasta.

ii cunosti de departe dupa imbracamintea lor, care e totdeauna scumpa si deosebita de a altor muritori, de cele mai multe ori pestrita, model si mostra dupa cel din urma jurnal.

Pe calea ferata iau clasa I. si se uita cu un fel de mila la ceice calatoresc cu clasa a II-a. La hotel iau salon, daca se poate, cu balcon la strada, ca sa i-se poata arata lumii. in cafenele si in restauranturi fac multa galagie si nu aleg dupa calitate, ci dupa pret, totdeauna ceeace e mai scump. La dansii acasa desfasura mult lux, si daca le da mana sa umble cu doi cai, umbla cu patru.

Sa se uite fiecare imprejurul sau si sa si dea seama, daca stie ori nu asemenea oameni prin aproprierea sa si daca numarul lor scade ori creste.

Daca scade, e bine, ear daca creste, e cu mult mai rau decum vor fi crezand ceice nu-si dau seama despre consevintele practice ale inclinarilor de felul acesta.

Omul, care are trebuinte multe si mari, are multe si mari nevoi, se afla mereu in stramtorare si face, vorba romanului, pe dracul in patru, ca sa agoniseasca. E in stare si sa minta, si sa amageasca, si sa insele, si sa abuseze fie de nevoile, fie de nepriceperea, fie de buna credinta a altora, SE da dupa par, se injoseste, isi schimba hotararile potrivit cu imprejurarile, e tovaras rau, care te paraseste cand lumea ti-e mai draga. Mai rau apoi decat toate aceste e, ca el ureste pe ceice nu sunt ca dansul si din simtamant de conservare propaga in societate spiritul, de care e stapanit el insusi. Omul cum se cade, care se stapaneste pe sine, ca sa si poata face in toate imprejurarile datoria, ii este urgisit si vrednic nu de stima si de iubirea tuturora, ci fie un hipocrit miserabil, fie un prost Astfel se starneste in societate o lupta haina, in care cei buni, care si aleg cu multa crutare armele de lupta, adese-ori sunt biruiti de reii, pentru care e buna ori si-ce arma.

Sant doua lumi indusmanite de mii de ani, care se isbesc si in zilele noastre una de alta si din lupta acestor doua lumi nu vom putea sa iesim noi poporul roman intreg decat daca vom sti sa pastram cu indaratnicie mostenirea morala a neamului nostru, care a trait timp atat de indelungat in mijlocul unei lumi date peirii si traeste si azi numai pastrandu-si bunele moravuri.




Semitismul V (1908)


Aceasta pagina a fost accesata de 1388 ori.
{literal} {/literal}