Jidanii militanti

Jidanii militanti

de Ioan Slavici

Cei mai rai dusmani ai Evreilor sunt Jidanii indarjiti, care alearga neastampĕrati de ici pana colo, ca sa asmute, umplu gazete, brosuri ori volume costisitore de calomii formulate in pripa impulsiunii veninose si amagesc pe cei lipsiti de pricepere, ademenesc pe cei slabi de inger ori siluesc pe cei ajunsi in stramtorare, ca sa-si castige ast-fel ajutatori si printre cei ce’n fundul inimii lor numai cu viua repulsiune se aproprie de dansii.

Cei mai multi dintre acesti luptatori ai lui Iuda aŭ cu tote aceste multa stiinta de carte si sunt destul de destepti, ca sa-si pota da sema, ca relele ce se nasc din reaua lor faptuire se rĕvarsa in cele din urma numai asupra acelora, pe care pretind a-i apara.

Nu e intre dansii nici unul, care nu e in stare sa inteleaga, ca cu cat mai nerusinate sunt calomiile publicate de dansul la adresa Romanilor, cu atat mai grea are sa fie positiunea Evreilor din Romania. In fata acestor calomii chiar si cel mai sincer bine-voitor al lor e nevoit sa taca cel putin si vorba buna pentru Evrei numai omeni rĕŭ stramtorati pot sa puna.

E invederat lucrul acesta, si trebue neaparat sa-l scie si ei.

Atunci de ce mint? De ce calomniaza? De ce nu-si stapanesc pornirea patimasa?

Pentru-ca nu iubirea catre nemul lor, ci mania orba ii mana inainte.

Mĕsura iubirii de nem e cumpenela, cu care sustii causa comuna. Acela care-si iubeste nemul, se gandeste de trei ori mai inainte de a-si marturisi gandul si cumpĕneste fie-care vorba, pentru-ca nu cum-va prin zisa lui pripita sa strice vrend a face bine. Fara de mĕsura e numai omul, care, jignit in amorul lui propriŭ ori in interesele sale, se gandesce numai la sine si numai a sa multumire o cauta.

S’a supĕrat Jidanul, face spume la gura, injura din resputeri, alerga ca smintit si putin ii pasa, ce-o sa iasa din tote aceste pentru fratii lui.

Ori nu cum-va el crede, ca scriind minciuni, alergand, ca sa asmute, amagind pe cei prosti, ademenind pe cei pacatosi si silind pe cei slabi va avea in cele din urma multumirea de a vedea, cum Europa va sili pe Romani sa le dee Evreilor tote drepturile!?

Nu, e mai cu minte Jidanul de cat ca sa-si pota face asemenea ilusiuni.

Va fi crezend insa, ca ne vom speria noi si stramtorati, cum suntem, ne vom da pe brazda.

Asta se pote. E Jidanul, care nu scie ce va sa zica barbatia, accesibil pentru gandul ca’n stramtorare putem si noi s’ajungem a fi de o potriva cu dansul.

Daca asta ar fi, e o dovada de buna credinta sa li-o spunem atat Jidanilor, cat si celor intrati in simbria lor, ca se insela.

Noi Romanii suntem un nem de omeni, care are rost in lumea acesta, si lucrul acesta nu numai noi il simtim, ci tot o data si cei-lalti il sciŭ.

Asa numai de dragul a cativa Jidani ratacitori n’are sa sguduie Europa temeliile zidirii, pe care noi cu bine-vioitorul ei sprijin am ridicat’o. Pote sa ne dea sfaturi, pote sa starue, dar nu are sa ne siluiasca: numai atunci, cand noi insi-ne vom crede, ca e sosit timpul, si numai asa, cum noi vom socoti potrivit cu interesele nostre de conservare nationala, numai atunci si asa, vom resolva cestiunea, a careea actualitate adi n’o admitem.

Nu e destul sa ne uitam impregiurul nostru, pentru-ca sa ne patrundem de gandul, ca mult timp va trebui sa treca pana la ziua, in care vom putea si noi sa ne gandim, daca e ori nu bine sa-i socotim pe Evrei deopotriva cu alti omeni.

Azi nici ca ne putem gandi la acesta.

Nu vedem noi cele ce se petrec in Rusia, in Galitia, in Ungaria, in Austria, chiar in Franta si in America: toti de pretutindeni se caiesc de a-i fi socotit pe Evrei de o potriva cu alti omeni, toti se feresc de dansii si iaŭ mĕsuri, ca sa-i tina departe. E ore cu putinta, ca tocmai noi, care am fost mai chibzuiti de-cat cei-l’alti, sa ne perdem acum sarita!?

Nu suntem noi de ieri, de alalta-ieri pe pamantul acesta, multe aŭ fost, si mari si grele, nevoile prin care am rĕsbit cu inima tare si linistita, pe multi am lasat sa vie si sa se duca, de multi mari si puternici am scapat si nu ne mai putem teme de cat de propriile nostre pacate, caci singure aceste mai pot sa ne franga.

Sa se astampere deci luptatorii lui Iuda, care numai la punga sa se gandeste, sa inceteze cu calomiile si cu asmutarile si cu venatorea de suflete, si daca-si iubesc nemul, cum noi iubim pe al nostru, sa nu incarce in capul lui urgia obstesca, ci sa-si intrebuinteze stiinta si desteptaciunea spre a face prin o educatiune nationala din sei – nu Romani, ci omeni ca toti omenii, cel putin ca tiganii, care merg, precum zice proverbul, cu satul, in care i-a aruncat sorta.




Jidanii militanti


Aceasta pagina a fost accesata de 3474 ori.
{literal} {/literal}