Cutrierarile lui Eminescu

Cutrierarile lui Eminescu

de Ioan Slavici



Unele dintre cele mai interesante amanunte din viata lui Mihai Eminescu sunt cele privitoare la cutrierarile lui de-a lungul si de-a latul tarilor romanesti, si multi dintre oamenii tineri, ba chiar si unii dintre copii il fericesc ca pe un copil fugit de la casa parinteasca si ajuns un fel de Vantura-Tara, care rataceste fara de nici un rost de ici pana colo, umbland mai singur, de capul lui, mai in coada vreuneia dintre cetele de actori vagabonzi.
Nu e deloc asa.
Eu am ajuns sa-l cunosc pe Eminescu abia in toamna anului 1869, cand el, tanar de nouasprezece ani, s-a inscris la Universitatea din Viena.
Nici unul dintre noi, colegii lui, nu puteam sa ne socotim romani deopotriva cu dansul, care era moldovean, isi petrecuse copilaria la Cernauti, in Bucovina, isi urmase un timp oarecare studiile la Sibiu si in urma la Blaj, umblase prin Tara Ungureasca si prin Banatul Timisoarii, si traise zile zbuciumate atat la Bucuresti, cat si prin alte orase din Muntenia. Au fost dar hotaratoare cutrierarile acele pentru inrteaga lui viata sufleteasca, si el mi-a fost indrumator in ceea ce priveste miscarea pentru restabilirea unitatii in viata culturala a poporului roman.
Cu cutrierarile lui insa, Eminescu, chiar atunci, tanar de nouasprezece ani, stia mai multa carte decat noi ceilalti care, baieti cuminte, ne cautaseram de treaba si ne trecurseram in toata regula examenele. El nu pierduse timpul petrecut in cutrierari, si noi ceilalti eram cuprinsi de uimire cand ne dedeam seama cat de multe si cat de mult a putut el sa invete afara de scoala.
Nu erau lipsite de rost cutrierarile lui.
El avea, pe cat imi aduc aminte, patru frati, dintre care trei mai mari si unul mai mic, si doua surori, dintre care una mai amre si alta mai mica decat dansul. Avand simtamantul familial foarte dezvoltat, el tinea mult mai ales la muma sa si la fratele sau mai mic, precum si la sora mai mica, pentru care avea chiar o slabiciune.
Sora mai mare a lui era maritatat dupa un oarecare Drogli, directorul Scoalei pedagogice din Cernauti; asa a ajuns el sa umble la scoala la Cernauti, in apropierea surorii sale mai mari.
In acelasi timp unul dintre fratii lui mai mari isi urma studiile la Academia de drept de la Sibiu. Mihai n-a fugit dar de la casa parinteasca, ci s-a dus la acest frate mai mare al sau. La Sibiu a trecut apoi a treia clasa gimnaziala, si-mi aduc aminte ca am vazut la dansul atestatul dat din Sibiu pentru clasa aceasta.
In urma staruintelor fratelui sau, el a trecut apoi la Blaj si mai tarziu la Beius, unde-si urmau pe timpul acela sutdiile cativa bucovineni si unde avea de gand sa treaca examene ca "privatist", adica pregatit de particular.
Asa se face ca atat pentru limba latina, cat si pentru cea elina, precum si pentru alte studii si mai ales pentru istorie si filosofie, Eminescu era pregatit mai bine decat cei mai multi dintre noi.
Imi aduc aminte ca prin vis ca Eminescu mi-a aratat odata portretul unui alt frate, acesta ofiter si, precum imi spunea, functionar in Ministerul de Razboi al Romaniei.
Fratele din Sibiu, terminandu-si studiile, s-a stabilit la Temisoara, unde pe timpul acela limba oficiala era cea germana. Asa ajunge Mihai in Banatul Temisoarii, unde da peste trupa de actori condusa de Matei Millo.
Dupa ce la Temisoara limba maghiara s-a impus din ce in ce mai mult, pozitiunea fratelui lui Eminescu a fost din ce in ce mai grea. El s-a si intors mai tarziu in Moldova. Chiar dintru inceput insa el se lupta cu greutati. Asa-i vine lui Mihai gandul sa se anine de trupa de actori, ca sa treaca la fratele sau din Bucuresti.
Tot asa a trecut mai tarziu la Universitatea din Viena, la cea din Berlin, unde avea iar alt frate, doctor pare-mi-se, in medicina.
Fratii acestia au avut toti trei aceeasi soarta ca Mihai: li s-a intunecat sufletul si s-au stins oameni tineri inca.
Indeosebi fratele pe care Mihai il cautase la Sibiu si la Temisoara se afla la 1883 in Botosani. La inceputul caldurilor de vara el s-a imbolnavit, si pe la sfarsitul lunii iunie, Mihai adunase bani imprumutandu-se mai de la unul, mai de la altul, ca sa se duca la Botosani si sa-l aduca la Bucuresti, unde putea sa poarte mai usor grija de el. In ajunul zilei hotarate pentru plecare s-a imbolnavit insa si el insusi, iar fratele sau si-a curmat, catva timp in urma, cu mana sa, firul vietii.
A cutrierat Mihai Eminescu tarile umbland dupa fratii sai, dar n-a ajuns sa poata trai cu nici unul dintre dansii.


Revista copiilor si a tinerimei, I, 1914, nr. 24, 14 iunie






Cutrierarile lui Eminescu


Aceasta pagina a fost accesata de 137 ori.
{literal} {/literal}