Ioan Slavici - Creanga la Bucuresti

Ioan Slavici - Creanga la Bucuresti

de Ioan Slavici



Ales membru-n Consiliul general, a venit la Bucuresti, ca sa-si faca datoria de sfetnic intr-ale invatamantului. Tinea sa fie bine dumirit asupra cestiunilor puse la ordinea zilei si discuta mereu mai cu unul, mai cu altul dintre aceia pe care ii socotea mai dumiriti decat dansul. Era mai ales o cestiune care-l interesa. Unii dintre fruntasii dascalimii staruiau sa fie introdus sutdiul limbii latine si-n scolile secundare de fete, iara el era de parere ca femeile pot sa fie bune sotii si bune mume fara ca sa fi-nvatat limba lui Cicerone.
- Ba - radea dansul - teama mi-e ca nu cumva sa se sminteasca invatand-o.
Era deci unul din cei mai zelosi membri ai Consiliului general, caci tinea sa afle care sunt cuvintele celor ce staruie pentru limba latineasca si-n scolile de fete si sa-si deie in toate impregiurarile pe fata parerile sale.
La-ntrunirea literara ce se tinea vineri seara la Maiorescu lume multa-l asteapta pe Creanga, care n-a venit decat pe la 11, dupa ce s-a terminat sedinta Consiliului general.
- Se poate, domnule Creanga?! i-a zis stapanul casei. Faci ca atata lume sa te astepte.
- Ce sa zic?! a raspuns el, zambind ca de obicei. Dumneavoastra ca d-voastra. Neavand, se vede, alta treaba, ati asteptat in cea mai buna societate, si asteptarea nu vi-a fost zadarnica. Iata-ma: sutn aici. Iara eu, care umblu-n treburi mari, voi fi asteptat, poate mai putin, dar vorba romanului: Degeaba vii, degeata te duci!
- Ei bine, i-a zis unul dintre cei de fata. Cine mai era p-acolo? Ce-ati mai pus la cale?
- Iar nu stiu cum sa-ti dau raspuns, grai Creanga. Cica intr-o duminica o cocoana si-a luat fiica si s-au dus amandoua la biserica. Intorcandu-se dupa slujba acasa, a intalnit-o alta cocoana, care a-ntrebat-o cine mai era la biserica. "De! a raspuns cocoana. Eu am fost si fiica-mea: de acolo-nainte tot prostime".
In acest fel indirect era deprins a-si da pe fata gandurile.
Isi avea la Scoala militara din Bucuresti baaitul, caruia ii eram asa-zis corespondent. Primeam deci adeseori scrisori de la dansul si ne intalneam cand venea pe la Bucuresti. Rar mi s-a-ntamplat sa-mi spuie fie-n scris, fie-n grai viu, "pe sleau", ceea ce avea de gand.





Ioan Slavici - Creanga la Bucuresti


Aceasta pagina a fost accesata de 184 ori.
{literal} {/literal}